Activitatea profesională a avocatului: Activitățile specifice profesiei de avocat

Claudiu Constantin Dinu, Mădălina Dinu, Fișe OEPA. Ediția a 6-a, Ed. Hamangiu, 2022, p. 61-66.

I. ACTIVITĂȚILE SPECIFICE PROFESIEI DE AVOCAT

– formele de activitate prevăzute de lege pot fi exercitate numai de către avocați, dacă nu se dispune altfel [art. 3 alin. (2) din Lege];

– este interzisă, sub sancțiunile prevăzute de lege, exercitarea oricărei activități specifice profesiei de avocat de către o persoană fizică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou și în tabloul avocaților sau, după caz, de către orice persoană juridică, cu excepția societății profesionale de avocați cu răspundere limitată [art. 3 alin. (4) din Statut];

– sancțiuni – exercitarea oricărei activități de asistență juridică specifică profesiei de avocat de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou și pe tabloul avocaților acelui barou constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale [art. 25 alin. (2) din Lege];

– în derularea activităților avocațiale prevăzute de lege, orice avocat, indiferent de forma de exercitare a profesiei, poate să încheie convenții de colaborare cu experți sau cu alți specialiști, în condițiile legii (art. 7 din Lege);

– activitățile specifice profesiei de avocat sunt prevăzute de art. 3 din Lege, constând în:

1. Consultații și cereri cu caracter juridic

– consultațiile juridice pot fi acordate în scris sau verbal în domenii de interes pentru client (avocatul poate întocmi și formula în numele și/sau în interesul clientului cereri, notificări, memorii sau petiții către autorități, instituții și alte persoane, în scopul ocrotirii și apărării drepturilor și intereselor legitime ale acestuia), precum:

• redactarea și/sau furnizarea către client, prin orice mijloace, după caz, a opiniilor juridice și informațiilor cu privire la problematica solicitată a fi analizată;
• elaborarea de opinii legale;
• elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte, convenții, statute etc.) și asistarea clientului la negocierile referitoare la acestea;
• elaborarea proiectelor de acte normative;
• participarea în calitate de consultant la activitatea organelor deliberative ale unei persoane juridice, în condițiile legii;
• orice alte consultații în domeniul juridic.

2. Asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice și a instituțiilor, precum și a altor persoane juridice, în condițiile legii

– avocatul asigură asistență și reprezentare juridică pentru apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor în fața:

• instanțelor judecătorești și a altor organe de jurisdicție;
• organelor de urmărire penală;
• autorităţilor şi instituţiilor publice;
• altor persoane fizice sau juridice, care au obligaţia să permită şi să asigure avocatului desfăşurarea nestingherită a activităţii sale.

– de asemenea, avocatul asigură asistență și reprezentare juridică pentru apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor în fața:

• autorităților cu atribuții jurisdicționale;
• notarilor publici;
• executorilor judecătorești.

– asistența judiciară presupune dezvoltarea în instanță, prin concluzii orale, a unor teze juridice propuse judecătorului ca modalități de soluționare a cauzei;

– textul legal [art. 2 alin. (3) și (4) din Legea nr. 51/1995] nu face nicio distincție între persoană fizică cetățean român sau cetățean străin ori apatrid;

– în principiu, asistența judiciară nu presupune reprezentare;

– asistarea și reprezentarea clientului cuprinde toate actele, mijloacele și operațiunile permise de lege și necesare ocrotirii și apărării intereselor clientului;

– există situații în care reprezentarea nu este posibilă, avocatul putând doar să asiste clientul (de exemplu, în cauzele de divorț, în fața instanțelor de fond, cu excepția situațiilor în care unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicție, are reședința în străinătate sau se află în altă asemenea situație care îl împiedică să fie prezent personal);

– sunt însă și situații în care asistența/reprezentarea de către/prin avocat este obligatorie, partea neputând susține singură concluzii în fața instanțelor de judecată (de exemplu, cauzele penale în care asistența juridică este obligatorie).

3. Redactarea de acte juridice, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare

– prin această activitate un act juridic semnat în fața avocatului, care poartă o încheiere, o rezoluție, o ștampilă sau un alt mijloc verificabil de atestare a identității părților, a conținutului și a datei actului, în baza consimțământului exprimat de părți, poate fi prezentat notarului spre autentificare.

– în acest sens:

• avocatul este obligat să țină evidența actelor atestate și să le păstreze în arhiva sa profesională, în ordinea întocmirii lor;
• în termen de cel mult 3 zile de la data întocmirii actelor, avocatul este obligat să înregistreze operațiunea în Registrul electronic al actelor întocmite de avocați conform procedurii prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare a registrului, aprobat de Consiliul U.N.B.R., sub sancțiunea inopozabilității față de terți,
• excepția de la obligația anterioară: situația în care părțile solicită expres înregistrarea la o dată ulterioară, când termenul curge de la data solicitării, ori situația în care părțile renunță expres la înscrierea actului în registrul electronic [art. 92 alin. (3) din Statut^[1]].

4. Asistarea și reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în fața altor autorități publice cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor încheiate

– avocatul își poate asista/reprezenta juridic clientul în fața autorităților administrației publice locale sau centrale (primării, consilii locale, județene etc.);

– avocatul este obligat să țină evidența actelor întocmite, cu excluderea actelor întocmite pentru asistare și reprezentare, și să le păstreze în arhiva sa profesională, în ordinea întocmirii lor;

– în termen de cel mult 3 zile de la data întocmirii actelor, avocatul este obligat să înregistreze operațiunea în Registrul electronic al actelor întocmite de avocați, conform procedurii prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare a registrului, aprobat de Consiliul U.N.B.R., sub sancțiunea inopozabilității față de terți.

5. Apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice în raporturile acestora cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu orice persoană română sau străină

– avocatul își poate asista/reprezenta juridic clientul în fața diferitelor instituții publice (ministere, prefecturi sau alte autorități), notarilor publici, executorilor judecătorești, mediatorilor (este posibilă doar asistarea, nu și reprezentarea, în acest caz), experților etc.

6. Activități de mediere

– calitatea de avocat este compatibilă cu cea de mediator;

– potrivit Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator^[2], avocatul care dobândește calitatea de mediator potrivit prevederilor acestei legi, poate desfășura activitatea de mediere la sediul unde își exercită activitatea de bază;

– pe lângă activitatea de mediere, a cărei desfășurare este condiționată de dobândirea calității de mediator, avocatul, fără a deține o asemenea calitate, poate îndeplini activitatea de informare asupra avantajelor medierii;

– în procedura de mediere, părțile pot fi asistate de avocați, alții decât avocatul mediator.

7. Activități fiduciare desfășurate în condițiile Codului civil

– activitățile fiduciare exercitate de avocat pot consta în:

• primirea în depozit, în numele și pe seama clientului, de fonduri financiare și bunuri, rezultate din valorificarea de titluri executorii după finalizarea unui litigiu, a unei medieri, a procedurii succesorale sau a lichidării unui patrimoniu;
• plasarea și valorificarea, în numele și pe seama clientului, a fondurilor financiare și a bunurilor încredințate;
• administrarea, în numele și pe seama clientului, a fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost plasate.

– în exercitarea activităților fiduciare, avocatul trebuie:

• să respecte întocmai limitele și durata mandatului încredințat, expres prevăzut în contractul de asistență juridică special încheiat;
• să acționeze cu bună-credință, profesionalism și cu diligența unui bun proprietar, fără să se abată de la regulile specifice activității profesionale;
• să administreze afacerile încredințate în interesul exclusiv al clientului;
• să nu influențeze clientul, direct sau indirect, în scopul de a obține beneficii proprii, în afara onorariului de avocat;
• să informeze corect și cu promptitudine clientul cu privire la executarea mandatului fiduciar și a rezultatelor obținute.

– în executarea mandatului (în cazul activității judiciare), avocatul poate să desfășoare:

• activități de consultanță;
• operațiuni de conservare a substanței și valorii fondurilor financiare și bunurilor încredințate;
• operațiuni de plasare a fondurilor în active mobiliare sau imobiliare, valori mobiliare și alte instrumente financiare;
• administrarea și valorificarea plasamentelor efectuate prin contractarea de operațiuni materiale și efectuarea de operațiuni juridice menite să sporească valoarea și lichiditatea plasamentelor;
• activități conexe, cum ar fi completarea declarațiilor de impozit și plata acestora și a celorlalte datorii ale clientului legate de administrarea unor asemenea proprietăți, culegerea fructelor și încasarea veniturilor sau a altor rezultate ale investițiilor, mijlocirea/medierea operațiunilor financiare;
• orice operațiuni în numerar privind plăți, încasări, efectuări de depozite bancare, compensări, rambursări impuse de natura activității încredințate.

8. Stabilirea temporară a sediului pentru societăți reglementate de Legea nr. 31/1990 la sediul profesional al avocatului și înregistrarea acestora, în numele și pe seama clientului, a părților de interes, a părților sociale sau a acțiunilor societăților astfel înregistrate

– stabilirea temporară a sediului unor societăți reglementate de Legea nr. 31/1990 la sediul profesional al avocatului presupune utilizarea sediului profesional al avocatului pentru scopul limitat al constituirii legale și autorizării funcționării societății sau, după caz, pentru mutarea sediului ori pentru stabilirea unui sediu secundar al societății în cauză;

– stabilirea sediului temporar al unei societăți comerciale la adresa unui birou de lucru ce aparține unei forme de exercitare a profesiei de avocat este nelegală și nestatutară, deoarece art. 104 din Statut prevede că această stabilire temporară se realizează la „sediul profesional al avocatului” (deci la sediul principal sau secundar), și nu la biroul de lucru;

– în vederea stabilirii temporare a sediului societății în cauză, avocatul va întocmi și va semna cu reprezentantul acesteia un contract separat de asistență juridică având numai acest obiect;

– perioada pentru care sediul societății în cauză este stabilit la sediul profesional al avocatului nu poate depăși un an, iar dovada sediului se face cu contractul de asistență juridică;

– avocatul poate îndeplini orice formalități legale necesare în vederea înregistrării, în numele și pe seama clientului, a societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, a părților de interes, a părților sociale și a acțiunilor, în condițiile legii;

– în acest sens:

• avocatul va întocmi și păstra registre de părți de interes, părți sociale sau de acțiuni, emise de societățile înregistrate de acesta în numele și pe seama clientului;
• avocatul poate efectua, la cererea clientului, operațiuni în aceste registre, inclusiv cesiuni și constituiri de garanții;
• avocatul poate emite, la cererea persoanei îndreptățite, extrase din aceste registre.

Concluzii:

• avocatul poate stabili temporar sediul unei societăți comerciale, perioadă care nu poate depăși 1 an; opinăm că această perioadă de 1 an nu poate fi prelungită cu încă 1 an, chiar dacă s-ar încheia un contract de asistență juridică nou în acest sens;
• stabilirea temporară a sediului unei societăți comerciale se face la sediul profesional al avocatului;
• stabilirea temporară a sediului societății comerciale la sediul avocatului se face pentru o finalitate anume prevăzută expres de lege: constituirea legală și autorizarea funcționării societății comerciale, pentru mutarea sediului ori pentru stabilirea unui sediu secundar al societății în cauză, înregistrarea, în numele și pe seama clientului, a părților de interes, a părților sociale sau a acțiunilor societăților astfel înregistrate;
• această stabilire temporară a sediului societății comerciale se va face în temeiul unui contract separat de asistență juridică având acest obiect, contract semnat de avocat și reprezentantul societății; soluția este firească având în vedere că avocatul îndeplinește una dintre activitățile permise de art. 3 din Legea nr. 51/1995;
• dovada sediului societății comerciale, pentru perioada de maxim 1 an de zile, se va face cu contractul de asistență juridică.

9. Activități de curatelă specială potrivit Legii și Statutului profesiei de avocat

– avocatul poate îndeplini activitatea de curator special, în condițiile legii (în baza art. 58 C. proc. civ., respectiv art. 167 C. proc. civ.);

– în cadrul activității judiciare, în îndeplinirea acestei sarcini, avocatul are toate drepturile și obligațiile reprezentantului legal;

– în cazul în care avocatul are calitatea de curator special, sunt aplicabile întocmai toate principiile și regulile de bază ale relației dintre avocat și client;

– în consecință, activitatea de curatelă specială, în această situație, este o activitate avocațială;

– fiecare barou organizează un Registru al avocaților care pot fi desemnați de instanțele judecătorești, în condițiile legii, în calitate de curatori speciali, în care sunt înregistrați toți avocații care au consimțit să îndeplinească activitatea de curator special.

10. Orice mijloace și căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condițiile legii

Note de subsol

^[1] Alin. (3) al art. 92 a fost introdus prin art. I pct. 28 din Hotărârea nr. 428/2018.

^[2] M. Of. nr. 441 din 22 mai 2006.