Actul administrativ individual, actul administrativ normativ

Tudor Chiuariu, Drept administrativ, Ed. Hamangiu, 2025, p. 14-18.

Acte administrative normative, respectiv individuale

Această clasificare are în vedere, în primul rând, întinderea efectelor juri­dice pe care le produce actul^[1], aceasta fiind determinată de obiectul/conți­nutul actului și determinând, la rândul ei, calitatea subiectelor de drept cărora li se adresează actul.

Actul administrativ normativ cuprinde reglementări cu caracter general și obligatoriu, care se adresează unui număr nedeterminat de subiecte de drept sau de situații care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie (erga omnes), determinate fiind numai criteriile pentru stabilirea sferei destinatarilor, iar nu fiecare destinatar în parte. Actul normativ este emis în scopul organizării executării legii.

Actul administrativ individual se adresează unuia sau mai multor desti­natari, determinați expres în cuprinsul său și se referă la o situație de fapt determinată, concretă. Actul individual este emis în scopul executării în concret a legii. Actele administrative cu caracter individual se evidențiază în ordinea juridică prin diverse tipologii, spre exemplu: acte care confe­ră/re­cunosc drepturi în beneficiul uneia sau mai multor persoane determinate^[2] sau acte care generează obligații în sarcina uneia sau mai multor persoane determinate^[3].

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Act normativ și act individual

I.C.C.J., s. cont. adm. și fisc., decizia nr. 676/2021^[4]:

Actele administrative cu caracter individual au ca obiect soluționarea unei probleme punctuale și se adresează unui subiect determinat sau unor subiecte determinate sau determinabile în procesul de aplicare a actului administrativ individual res­pectiv. În ceea ce privește actele administrative cu caracter normativ, acestea au în vedere reglementarea unei situații sau a unor situații generale, iar efectele aces­tora se produc erga omnes, fiind adresate unui număr nedeterminat de subiecte. 

Nu se poate reține că simpla stabilire a unei anumite condiții privind destinatarii (cum ar fi aceea de a fi operatori economici cu obligație de achiziție de certificate verzi) duce la stabilirea caracterului individual al actului, orice act normativ având, în general, un anumit „public” căruia i se adresează, specializat în raport de speci­ficul actului respectiv. Gradul de generalitate al actelor administrative normative diferă, în sensul că anumite norme privesc toți subiecții de drept, iar alte norme au un obiect de reglementare mai restrâns, privind categorii determinate de persoane. 

Însă, oricât de restrâns ar fi obiectul de reglementare a actelor administrative nor­mative, acestea își păstrează caracterul normativ atâta timp cât modul de redactare al normei cuprinde o formulare cu caracter generic și impersonal, adresată unor des­tinatari neidentificați expres prin norma respectivă. Astfel, un ordin emis de pre­ședintele ANRE prin care a fost stabilită cota obligatorie de achiziție de certificate verzi, aferentă unui anumit an, are caracterul unui act administrativ cu caracter normativ, fiind emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea exe­cutării în concret a legii, respectiv a art. 4 alin. (4) din Legea nr. 220/2008^[5], acest act neindividualizându‑și expres destinatarii, întrucât calitatea de operator economic cu obligație de achiziție de certificate verzi rezultă din prevederile Legii nr. 220/2008 și este o vocație generală pe care o poate avea orice agent economic ce alege acest obiect de activitate, atâta timp cât deține autorizările prevăzute de lege.

Cele două categorii de acte au regimuri juridice diferite.

Actul administrativ nu poate fi desființat pe cale administrativă decât printr‑un act având aceeași natură juridică (abrogat printr‑un act cu caracter normativ de cel puțin aceeași forță juridică, în cazul celor normative, res­pectiv revocat printr‑unul cu caracter individual, în cazul celor individuale). Actul normativ poate fi abrogat sau modificat oricând, în timp ce actul individual devine irevocabil, dacă a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice [art. 1 alin. (6) LCA].

În privința raportului dintre cele două categorii de acte, actul administrativ individual nu poate să deroge de la actul administrativ normativ, să modi­fice, să completeze sau să lipsească de efecte juridice în tot sau în parte un act administrativ normativ sau să înlocuiască total sau parțial efectele acestuia (art. 153 Proiect CPA).

Înalta Curte, fiind sesizată printr‑un recurs în interesul legii, a stabilit că hotărârea consiliului local prin care se aprobă un plan urbanistic zonal (PUZ) este un act normativ, dat fiind că prin intermediul lui se stabilesc re­guli erga omnes de ocupare și utilizare a terenurilor (parag. 53), fiind apli­cabil unor subiecți de drept prin prisma calității lor de titulari ai unui drept real asupra oricărei parcele de teren aflate în zona reglementată de plan (parag. 59).

Unificarea jurisprudenței. Recurs în interesul legii. Acte normative și acte individuale.

I.C.C.J., Compl. RIL, Decizia nr. 12/2021^[6]:

(…) 48. Așadar, în procesul de încadrare a unui act administrativ în una dintre cele două categorii, încadrarea realizându‑se prin examinarea integrală a conținutului său, nu prin „decuparea” unor dispoziții din acest conținut de natură a‑i afecta ca­rac­terul unitar, esențiale sunt efectele juridice pe care le produce, natura măsurilor dispuse, iar nu forma sau denumirea; actele administrative cu caracter normativ conțin dispoziții cu caracter general, având aplicabilitate într‑un număr nedefinit de situații, astfel că produc efecte juridice erga omnes față de un număr nedefinit de per­soane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc reali­zarea unor raporturi juridice într‑o situație strict determinată și produc efecte fie față de o singură persoană, fie față de un număr determinat sau determinabil de per­soane.

49. Pe de altă parte, actul cu caracter normativ are un obiect stabilit inițial, fără a lua în considerare destinatarii, norma fiind destinată unui anumit câmp de aplicare, în timp ce, în cazul actului individual, acesta nu poate fi conceput în lipsa destina­tarului său identificat de la început, astfel că acest destinatar dobândește o situație particulară.

50. În sfârșit, în cazul ambelor categorii de acte administrative, acestea nu pot fi desființate decât printr‑un act având aceeași natură juridică (respectiv printr‑un act cu caracter normativ, în cazul primei categorii, și printr‑unul cu caracter individual, în cazul celei de‑a doua); actul cu caracter normativ poate fi abrogat sau modificat oricând, în timp ce actul cu caracter individual devine irevocabil, dacă a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice (…)” (s.n.).

Actele administrative individuale emise în baza legii sau a unui act admi­nistrativ cu caracter normativ, pot fi, la rândul lor, de mai multe feluri^[7]:

Actele administrative care conferă titularului mai multe categorii de drepturi: drepturi cu caracter permanent (cum ar fi drepturile rezultate dintr‑o diplomă de licență sau de doctorat) și drepturi cu caracter temporar (cum ar fi o autorizație de construcție a cărei valabilitate încetează la termenul stabilit în cadrul acesteia sau odată ce construcția a fost finalizată).

Între actele administrative cu efecte continue în timp mai trebuie amintită categoria actelor care necesită reînnoiri periodice, cum ar fi autorizația de mediu sau permisul de conducere.

Pe de altă parte, există o categorie de acte administrative care conferă un anumit drept (deciziile de reconstituire a dreptului de proprietate) sau acte administrative care recunosc un drept (recunoașterea unui cult religios). Totodată, trebuie amintite actele administrative care recunosc o anumită calitate (expert sau avocat), iar drepturile și obligațiile corelative decurg dintr‑unul sau mai multe acte normative ce reglementează acea calitate.

Distincția între aceste categorii de acte individuale este importantă și pentru că abrogarea actului normativ în temeiul căruia au fost adoptate/emise produce efecte diferite asupra acestor acte individuale, în funcție de drep­turile conferite și de efectele în timp ale acestora (a se vedea infra, Secțiu­nea 1.4.4.2.).

Note de subsol

^[1] În același sens, a se vedea și art. 153 din Proiectul Codului de procedură administrativă (denumit în continuare Proiect CPA), https://www.mdlpa.ro/pages/proiectlegecodadministra ti8v21112023, consultat la 3.11.2025. 

^[2] A se vedea, în acest sens, și I.C.C.J., Compl. DCD civ., Decizia nr. 24/2018, parag. 70-73 (M. Of. nr. 416 din 16 mai 2018).

^[3] C.C.R., Decizia nr. 208 din 9 aprilie 2025, parag. 65 (M. Of. nr. 649 din 10 iulie 2025).

^[4] B.C. nr. 1/2021, p. 3 și urm., https://www.iccj.ro/wp‑content/uploads/2021/10/Buletinul-Casatiei‑1‑2021.pdf.

^[5] Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie (republicată în M. Of. nr. 577 din 13 august 2010).

^[6] M. Of. nr. 933 din 30 septembrie 2021.

^[7] I.C.C.J., Compl. DCD civ., Decizia nr. 24/2018, precit., parag. 70‑73.