Alexandru C. Angelescu – seria Personalități Juridice

(10 decembrie 1902, București – 20 aprilie 1947, Cluj)

Licențiat al Facultății de Drept din București (1924). Doctor al Universității din Paris cu o teză despre La technique législative en matière de codification civile, Étude de droit comparé (1930), care a devenit prima lucrare pe acest subiect din literatura juridică franceză.

Conferențiar (1931) și profesor agregat de Drept civil la Facultatea de Drept din Oradea (1931-1934). Profesor titular la catedra de Drept civil a Facultății de Drept din cadrul Universității din Cluj (1934). Opera sa cuprinde valoroase studii, publicate în România și în Franța, referitoare la diverse aspecte ale dreptului civil. A fost preocupat de problemele teoretice și practice din materia persoanelor (Jurisprundence roumaine en matière de droit civil, Personnes et Droits de famille, 1933; Despre nume, 1937) și a familiei (Nebunia ca motiv de divorț, 1934; Despre actele frauduloase în materie de căsătorie, 1934; Factorul eugenic în căsătorie, 1943).

A comentat și a criticat limitele dispozițiilor legii din 20 aprilie 1932 prin care s-a abolit incapacitatea femeii măritate (L’abolition de l’incapacité de la femme mariée roumaine, 1933) și a legii din 9 iulie 1943 privitoare la situația juridică a copilului natural (Câteva aspecte noua în legislația familiei, 1944).

În materia drepturilor reale a evidențiat particularitățile regimului publicității imobiliare din spațiul ardelean în raport cu cel din Vechiul Regat (Publicitatea imobiliara, 1931) și a publicat prima parte dintr-o monografie asupra micii proprietăți (Organizarea micii proprietăți țărănești, 1939). Membru al „Société de législation comparée” din Paris. Membru corespondent al Academiei de Științe Morale și Politice a României.