Contractul de mandat | Fişe de drept civil

Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Ioana Nicolae, Fișe de drept civil. Ediția a 9-a, Ed. Hamangiu, 2025, p. 578-579.

Noțiune

– mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numite mandant [art. 2009 alin. (1) C.civ.];

• art. 2009 alin. (1) C.civ. nu distinge între felurile mandatului (mandatul cu reprezentare și mandatul fără reprezentare), fiind aplicabil ambelor forme de mandat;
• obligația asumată de mandatar este o obligație de a face, însă, spre deosebire de obligația asumată de antreprenor prin contractul de antrepriză, nu constă într-un simplu fapt material sau intelectual, ci în încheierea unui act juridic; o altă diferență importantă între contractul de mandat și contractul de antrepriză privește împrejurarea că antreprenorul lucrează pe riscul său, dar mandatarul acționează pe riscul mandantului; de asemenea, în vreme ce mandatul generează raporturi de reprezentare, antreprenorul nu îl reprezintă pe client (în actele juridice încheiate cu terțe persoane în vederea executării lucrării, cum ar fi achiziționarea de materiale de construcții), ca regulă;
• contractul încheiat de avocat cu clientul său generează raporturi de reprezentare, fiind deci un mandat judiciar, afară de cazul în care are ca obiect doar acordarea de asistență juridică prin consultații de specialitate;

– mandatul poate avea ca obiect și încheierea actelor destinate să asigure, în cazul survenirii incapacității mandantului de a se îngriji de persoana sa ori de a-și administra bunurile, ocrotirea persoanei mandantului, administrarea, în tot sau în parte, a bunurilor sale și, în general, bunăstarea sa morală și materială [art. 2009 alin. (2) C.civ., introdus prin Legea nr. 140/2022].

Felurile mandatului

–în funcție de efectele produse (art. 2011 C.civ.):

1. mandat cu reprezentare;

2. mandat fără reprezentare (aplicații ale acestuia sunt: contractul de comision, contractul de consignație și contractul de expediție);

• mandatul cu reprezentare reprezintă dreptul comun pentru contractul de mandat, în raport cu care mandatul fără reprezentare (cu varietățile sale) reprezintă specia;
• prin Legea nr. 140/2022 a fost introdus mandatul de ocrotire (instituție cunoscută și sub denumirea de mandat de protecție viitoare), ce reprezintă o nouă formă de mandat cu reprezentare, „un instrument care permite configurarea, pe cale convențională, în anumite limite, a propriului regim de ocrotire” (Expunerea de motive a Legii nr. 140/2022);

– în funcție de interesul urmărit de mandatar [art. 2010 alin. (1) teza I C.civ.]:

1. mandat cu titlu gratuit;

2. mandat cu titlu oneros.

Puterea de a reprezenta

– dacă din împrejurări nu rezultă altfel, mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit [art. 2012 alin. (1) C.civ.], fiind vorba de o prezumție legală de reprezentare a mandantului;

– împuternicirea pentru reprezentare sau, dacă este cazul, înscrisul care o constată se numește procură [art. 2012 alin. (2) C.civ.];

• procura (împuternicirea, delegația) este destinată a dovedi terților actele pentru care s-a dat împuternicirea de reprezentare;

– dispozițiile referitoare la reprezentarea în contracte se aplică în mod corespunzător [art. 2012 alin. (3) C.civ.], respectiv dispozițiile art. 1295-1314 C.civ.