Despre altruism și drept: altruismul antreprenorial

Studiu publicat în volumul In Honorem Corneliu Bîrsan, tomul I, Ed. Hamangiu, 2023, p. 59-79.

Introducere

Altruismul este înțeles ca o atitudine morală a unei persoane de a acționa dezinteresat în favoarea altora. Atunci când mai multe persoane animate de aceleași crezuri altruiste hotărăsc să se asocieze pentru ca opera lor să aibă un mai mare impact, se organizează în diverse forme juridice, precum fundații, asociații, cooperative, cu denumiri diverse în funcție de sistemul juridic în care se stabilesc și acționează. Relativ recent^[1], în această categorie a intrat întreprinderea socială.

Deși nu cu mult timp în urmă asocierea între întreprindere, care are ca scop obținerea de profit, și altruism era considerată un oximoron, în prezent a avut loc o schimbare de optică, determinată, printre altele, și de incapacitatea guvernelor de a soluționa problemele sociale și de mediu^[2]. Organizațiile cu scopuri sociale și de protecție a mediului înconjurător devin mai eficiente prin acțiuni antreprenoriale, părăsind starea de dependență față de filantropi, donatori sau alte surse de finanțare la care apelau pentru a-și atinge obiectivele. Combinarea activităților antreprenoriale cu cele sociale pare să conducă la rezultate mai promițătoare.

Dacă plecăm de la paradigma homo economicus, conform căreia ființa umană este un actor rațional și egoist, care se concentrează în totalitate pe maximizarea propriului bine^[3], atunci întreprinderea socială care urmărește binele comun, nu ar putea fi justificată. De ce ar fi posibil ca unii antreprenori să fie ghidați în afacerile lor de atitudini altruiste și acțiuni care nu conduc la maximizarea profitului, ci la bunăstarea comunității din care fac parte, la asigurarea protecției mediului, la incluziunea socială a celor defavorizați?

Nu ne vom hazarda aici să explicăm fenomenul, care face obiectul științelor comportamentale și al disciplinei în plină ascensiune Law & Economics^[4]. Cert este că răspunsul vine din exemplele din realitatea de zi cu zi. Numai în Uniunea Europeană există în prezent 2,8 milioane de întreprinderi sociale^[5].

În această lucrare, vom avea în vedere, în principal, întreprinderea socială în context global, cu precizări legislative din spațiul autohton și european, delimitând-o de CSR (Corporate Social Responsibility).

§1. Întreprinderea socială, parte a economiei sociale

Întreprinderea socială ocupă deja un loc în economia mondială și se bucură de reglementări, care îi ghidează existența și funcționarea. Întreprinderea socială are diverse denumiri și forme, beneficiază de o diversitate de definiții (așa cum vom arăta mai jos), dar, într-un mod simplist spus, „A social enterprise is a company that seeks to do «well» (financially) while doing «good» (socially)^[6]”.

În continuare vom face, mai întâi, o analiză succintă a legislației naționale, urmând ca apoi să fixăm niște repere la nivelul altor state din Uniunea Europeană (UE) și din Statele Unite ale Americii (SUA).

1.1. Întreprinderea socială în România

Întreprinderi cu scopuri sociale existau în România chiar înainte de adoptarea Legii economiei sociale din 2015^[7]. De exemplu, UtilDeco, cu sediul în Iași, este o întreprindere socială de inserție înființată de „Fundația Alături de Voi” România (ADV) în anul 2008, ca o soluție de angajare pentru tinerii cu dizabilități, a tinerilor care proveneau din sistemul de protecție al copilului sau din familii cu dificultăți^[8].

Din 2015 calitatea de întreprindere socială este recunoscută prin lege.

1.1.1. Ce este întreprinderea socială?

În legislația din România întreprinderea socială este definită ca fiind orice persoană juridică de drept privat care desfășoară activități în domeniul economiei sociale, care deține un atestat de întreprindere socială și care respectă următoarele principii:

„a) prioritate acordată individului și obiectivelor sociale față de creșterea profitului;

b) solidaritate și responsabilitate colectivă;

c) convergența dintre interesele membrilor asociați și interesul general și/sau interesele unei colectivități;

d) control democratic al membrilor, exercitat asupra activităților desfășurate;

e) caracter voluntar și liber al asocierii în formele de organizare specifice domeniului economiei sociale;

f) personalitate juridică distinctă, autonomie de gestiune și independență față de autoritățile publice;

g) alocarea celei mai mari părți a profitului/excedentului financiar pentru atingerea obiectivelor de interes general, ale unei colectivități sau în interesul personal nepatrimonial al membrilor;

h) proces decizional transparent și responsabil în interesul colectivității pe care o deservește” [art. 4 coroborat cu art. 6 alin. (1) lit. (d) din Legea economiei sociale].

Economia socială autohtonă presupune deci desfășurarea de activități economice de către întreprinderile sociale având un dublu scop, acela de a servi interesele generale și acela de a obține profit. Asta reiese din art. 2 al Legii nr. 219/2015 privind economia socială „(1) Economia socială reprezintă ansamblul activităților private cu caracter economic și social, servind interesul general, interesele unei colectivități și/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creșterea incluziunii sociale și/sau furnizarea de bunuri, prestarea de servicii și/sau execuția de lucrări. (2) Economia socială are la bază inițiativa privată, voluntară și solidară, cu un grad ridicat de autonomie și responsabilitate, precum și distribuirea limitată a profitului sau excedentului, după caz, către asociați sau membri”.

Statutul de întreprindere socială se recunoaște printr-un atestat, care se poate acorda numai dacă aceasta îndeplinește cumulativ criteriile înscrise în actul de înființare, și anume: „a) acționează în scop social și/sau în interesul general al comunității; b) alocă minimum 90% din profitul/excedentul realizat scopului social și rezervei statutare; c) se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale; d) aplică principiul echității sociale față de angajați și administratori, asigurând niveluri de salarizare/remunerare echitabile, între care nu pot exista diferențe care să depășească raportul de 1 la 8” [art. 8 alin. (4) din Legea economiei sociale].

1.1.2. Tipuri de întreprinderi sociale

Legea economiei sociale stabilește reguli pentru întreprinderea socială simplă (dacă poate fi denumită așa) și întreprinderea socială de inserție, ca o formă particulară de întreprindere socială.  

Din categoria întreprinderilor sociale legiuitorul enumeră cooperativele (de gradul I, adică acelea constituite din persoane fizice^[9]), cooperativele de credit, societățile agricole, cooperativele agricole, asociațiile și fundațiile și casele de ajutor reciproc, realizând un melanj între persoanele juridice care au ca scop și obținerea de profit și persoanele juridice fără scop lucrativ^[10]. Enumerarea nu este însă limitativă, orice persoană juridică de drept privat, deci orice organizație cu o formă juridică, oricare ar fi domeniul ei de activitate, poate dobândi statutul de întreprindere socială dacă respectă, cumulativ,definiția și principiile economiei sociale.

Prin urmare, întreprinderea socială nu este o formă juridică nouă, care poate exista independent. Asta înseamnă că persoanele care urmăresc să se organizeze în vederea îndeplinirii unor obiective altruiste nu pot să înființeze o întreprindere socială ab initio. Mai întâi, trebuie să înființeze o persoană juridică privată, de exemplu, o societate comercială cu răspundere limitată (SRL), în al cărei act constitutiv să menționeze scopul social al activității care urmează a fi desfășurată, care să fie conform cu principiile și definiția economiei sociale. Sau, dacă SRL-ul există deja, să procedeze la o modificare a actului constitutiv. Ulterior, se urmează procedura recunoașterii calității de întreprindere socială, cu eliberarea atestatului de întreprindere socială.

În ceea ce privește persoanele juridice fără scop patrimonial, care pot avea calitatea de întreprinderi sociale conform legii, considerăm că acestea trebuie să acționeze astfel încât să urmărească dublul scop al întreprinderii sociale, acela de a servi interesele generale și acela de a obține profit. Asta reiese și din viziunea Comisiei Europene cu privire la întreprinderea socială, care se consideră că trebuie să îndeplinească următoarele condiții: „să desfășoare o activitate economică; să urmărească un obiectiv social explicit și principal; să aibă limite în ceea ce privește repartizarea profiturilor și/sau a activelor; să fie independentă; să aibă o guvernanță favorabilă incluziunii”^[11].

Cum ar putea persoanele juridice fără scop patrimonial să obțină profit din moment ce au un scop nelucrativ? Potrivit art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații^[12] acestea pot înființa societăți comerciale, dividendele obținute din activitățile acestor societăți comerciale, dacă nu se reinvestesc în aceleași societăți comerciale, trebuind să fie în mod obligatoriu folosite pentru realizarea scopului asociației sau fundației; iar conform art. 48 pot desfășura orice alte activități economice directe, dacă acestea au caracter accesoriu și sunt în strânsă legătură cu scopul principal al asociației sau fundației. Prin urmare, și asociațiile și fundațiile ar putea să fie considerate că îndeplinesc dublul scop al întreprinderii sociale, în aceste condiții.

Atunci când întreprinderea socială recunoscută din punct de vedere juridic, ce deține un atestat în acest sens, urmărește să beneficieze de facilitățile puse la dispoziția întreprinderii sociale de inserție, trebuie să facă demersuri suplimentare pentru a dobândi această calitate.

Întreprinderea socială de inserție, ca o formă particulară de întreprindere socială, este întreprinderea socială atestată, ce deține o marcă socială, și care are cel puțin 30% din personalul angajat sau din membrii cooperatori (dacă are forma juridică a unei cooperative) aparținând unui grup vulnerabil și în care timpul de lucru cumulat al angajaților din grupuri vulnerabile reprezintă cel puțin 30% din totalul timpului de muncă al tuturor angajaților. Întreprinderea socială de inserție are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor și șomajului prin inserția socioprofesională a persoanelor defavorizate.

Marca socială a acestui tip de întreprindere socială reprezintă forma ei de certificare în scopul recunoașterii contribuției ei directe la realizarea interesului general și/sau la îmbunătățirea situației unui grup vulnerabil și se materializează într-un certificat prin care i se recunoaște statutul de întreprindere socială de inserție și într-un anumit element de identitate vizuală, care se aplică în mod obligatoriu asupra produselor realizate sau lucrărilor executate ori documentelor care demonstrează prestarea unui serviciu [art. 6 alin. (1) lit. (g) și (i), art. 10, art. 13 din Legea economiei sociale].

S-ar putea ridica aici întrebarea dacă marca socială este un tip de marcă de comerț/brand, așa cum este reglementată prin Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice^[13]. În art. 2 din această lege se precizează, printre altele, că poate constitui marcă orice semn care permite distingerea produselor sau serviciilor unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi. Din moment ce întreprinderii sociale de inserție i se recunoaște un element de identitate vizuală, acest element ar putea să fie brand-ul/marca întreprinderii respective. Asta cu atât mai mult cu cât în Manualul de identitate vizuală pentru elementul specific de identitate vizuală al întreprinderii sociale de inserție din anexa la Ordinul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nr. 1986/2016 din 4 octombrie 2016 privind aprobarea elementului specific de identitate vizuală al întreprinderii sociale de inserție, precum și a regulilor specifice de utilizare a acestuia^[14]se precizează că scopul elementului de identitate vizuală constă în promovarea imaginii economiei sociale, și, în același timp, în diferențierea produselor, serviciilor sau lucrărilor realizate de o întreprindere socială de inserție față de cele furnizate de alte entități economice prezente pe piață. Elementul specific de identitate vizuală cuprinde un element grafic și textul „Întreprindere Socială de inserție”. Acesta este, de altfel și scopul mărcii de comerț, potrivit Legii nr. 84/1998, așa cum deja am arătat^[15].

Cu toate acestea, marca socială nu face parte dintre mărcile de comerț, care se înregistrează la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci)^[16]. Ar putea fi utilă o asemenea înregistrare, numai și dacă ținem seama de „îndemnul” de pe website-ul OSIM: „Neînregistrarea mărcii, adică a numelui sau imaginii folosite, poate fi abordată ca și locuitul într-un imobil asupra căruia nu aveți nici o dovadă a proprietății: poate veni oricând cineva să-și revendice dreptul. Valoarea de piață a unei mărci o reprezintă veniturile pe care respectiva denumire are capacitatea de a le atrage singură, indiferent de compania care o utilizează. De multe ori valoarea mărcii se negociază separat de restul activelor deoarece ea generează în mod independent venituri”.

1.1.3. Obligațiile și facilitățile întreprinderii sociale și ale întreprinderii sociale de inserție

Întreprinderea socială și întreprinderea socială de inserție au mai multe obligații, printre care aceea de a face un raport social anual privind activitatea desfășurată și situațiile financiare anuale și sunt supuse controlului cu privire la respectarea condițiilor legale de desfășurare a activității, pentru a se verifica respectarea criteriilor care au stat la baza eliberării atestatului de întreprindere socială (art. 9 din Legea nr. 219/2015) și a condițiilor impuse întreprinderii sociale de inserție (art. 13 din Legea nr. 219/2015).

Care ar fi stimulentele din care se pot îndestula întreprinderile sociale și cele de inserție? Sau, altfel spus, ce anume le-ar putea determina să îndeplinească toate cerințele și să execute toate obligațiile unei întreprinderi sociale sau și de inserție, dublând ori chiar triplând astfel efortul pentru obținerea celei de a doua/treia calități și forme juridice, alături de forma preexistentă: cooperativă, asociație, fundație, SRL, etc.?

Vom enumera în continuare doar câteva dintre facilitățile la care face referire Legea economiei sociale (art. 15-21):

– în ceea ce privește finanțarea, întreprinderile sociale și cele de inserție pot fi finanțate din surse publice și/sau private, naționale ori internaționale (art. 15), pot beneficia de măsuri de sprijin, de natura ajutorului de stat (art. 21);

– întreprinderile sociale de inserție pot primi de la autoritățile administrației publice locale: spații și/sau terenuri aflate în domeniul public în scopul desfășurării activităților pentru care le-a fost acordată marca socială; sprijin în promovarea produselor realizate și/sau furnizate, serviciilor prestate ori lucrărilor executate în comunitate, precum și în identificarea unor piețe de desfacere a acestora; alte facilități și scutiri de taxe și impozite locale [art. 19 alin. (1)];

– întreprinderile sociale și întreprinderile sociale de inserție, care angajează tineri cu risc de marginalizare socială, sunt considerate angajatori de inserție și beneficiază de facilitățile prevăzute de lege pentru această categorie de angajatori [art. 20 alin. (1)].

Luând în considerare facilitățile de mai sus și, bineînțeles, scopurile altruiste ale întreprinderilor sociale și de inserție, la 30 iunie 2023 în România funcționau 2904 întreprinderi sociale din diferite categorii, așa cum rezultă din Registrul Unic de Evidență a Întreprinderilor Sociale, înființat în baza art. 27 din Legea economiei sociale, găzduit și administrat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM)^[17].

În sprijinul dezvoltării economiei sociale au fost derulate mai multe proiecte europene^[18], printre care, de exemplu, unul care a avut ca obiectiv realizarea unui catalog^[19] al întreprinderilor sociale din România^[20] sau altul în cadrul Institutului de Economie Socială (IES)^[21], unde sunt disponibile mai multe studii de caz și bune practici, în mai multe state europene, inclusiv în România.

1.2. Întreprinderea socială dincolo de granițele naționale

Întreprinderea socială se bucură de recunoaștere internațională prin norme soft law, cum sunt, de exemplu, regulile OECD, incluse în ghidul Designing Legal Frameworks for Social Enterprises: Practical Guidance for Policy Makers, unde întreprinderea socială este definită ca fiind orice entitate privată, a cărei activitate se desfășoară în interesul general, care este organizată cu o strategie antreprenorială, al cărei scop principal nu este maximizarea profitului pentru îmbogățirea personală, ci utilizarea acestuia pentru atingerea unor anumite obiective economice și sociale^[22].

În Uniunea Europeană, întreprinderea socială are o accepțiune asemănătoare. Potrivit Social Business Initiative, o întreprindere socială poate fi înțeleasă ca operator al economiei sociale al cărei obiectiv principal este, mai ales, obținerea unui impact social, decât realizarea de profit pentru acționarii/asociații acestuia^[23].

Deși există preocupări referitoare la economia socială și întreprinderile sociale, în UE nu a fost adoptată o legislație în materie, care să armonizeze regulile aplicabile economiei sociale în statele membre.

Pe acest fond, în spațiul european, unele voci^[24] invocă lipsa recunoașterii juridice a întreprinderilor sociale, criticând concepția „dihotomică și simplistă a formelor de întreprinderi” europene, întreprinderile economiei sociale neregăsindu-se „nici între întreprinderile de capital cu scop lucrativ, nici în rândul organizațiilor fără scop lucrativ (care nu urmăresc interese economice)”. Indiferent de forma de organizare, toate întreprinderile care desfășoară o activitate economică, ce conduce și la profit sunt asimilate întreprinderilor de tip capitalist cu scop lucrativ.

Dintr-o altă perspectivă, state ca Germania permit înființarea de societăți cu scop lucrativ sau fără scop lucrativ în aceeași formă juridică (societăți pe acțiuni, cu răspundere limitată, etc.)^[25]; alte state, precum Franța sau Italia, rezervă formele juridice ale societății comerciale doar societăților cu scop lucrativ, pe când celor fără scop lucrativ le sunt impuse alte forme juridice, cum ar fi asociațiile sau fundațiile (ceea ce, de altfel, este valabil și pentru reglementarea românească). Cu toate acestea, întreprinderea socială este asimilată societăților comerciale^[26].

Pe aceeași linie se înscrie și întreprinderea socială italiană, reglementată în 2016 sub denumirea de società benefit, care pare să fie similară cu forma ei americană, la care ne vom referi mai jos. De asemenea, și Franța a adoptat o lege în 2019, care instituie regulile înființării unei întreprinderi similare, denumite société à mission, care alături de scopul lucrativ urmărește și obiective sociale și de mediu^[27]. Aceste obiective trebuie înscrise în statutul societății și declarate la grefa tribunalului de comerț^[28]. Orice societate comercială franceză, indiferent de forma ei juridică, poate dobândi calitatea de société à mission cu condiția să îndeplinească cerințele stabilite de lege^[29]. Avantajele constau, printre altele, în îmbunătățirea imaginii de marcă a companiei și a performanței economice a acesteia prin inovare, în protejarea împotriva preluărilor ostile, ș.a.

În SUA întreprinderea socială a luat diverse forme și denumiri începând cu anii 1980, dintre care cea mai de succes este așa-numita benefit corporation^[30] sau B Corp. Acest tip de întreprindere socială se regăsește în 36 de state americane, precum și în Washington D.C. și Puerto Rico^[31] și se constituie în temeiul benefit corporation statutes^[32], care au diverse forme în cadrul statelor americane, inclusiv în Delaware^[33]. O întreprindere socială (benefit corporation), care este o companie (corporation), aplicându-i-se regulile din dreptul societăților^[34], orice formă ar lua, trebuie să îndeplinească trei condiții^[35]: să creeze beneficii sociale, managerii ei să aibă în vedere interese nefinanciare atunci când iau decizii de afaceri și să respecte standardele responsabilității sociale și ale transparenței.

Susținătorii întreprinderii sociale americane^[36] consideră că reglementarea acesteia contribuie la recunoașterea ei ca brand, cu consecința creșterii acestui tip de afacere, atât în ceea ce privește atragerea de investitori preocupați de efectele sociale ale investiției lor, cât și referitor la angajați și consumatori.

Adversarii întreprinderii sociale^[37] găsesc prevederile normative lipsite de utilitate, având rezultatul negativ de subminare a responsabilității sociale a întreprinderii de tip capitalist (Corporate Social Responsibility – CSR)^[38]. Totuși, CSR reprezintă doar o „grijă” colaterală a întreprinderii, pe când în cazul întreprinderii sociale CSR și obținerea de profit se află în raporturi sinergetice^[39].

Care ar fi, de fapt, diferența dintre responsabilitatea socială a întreprinderii și întreprinderea socială?

§2. Întreprinderea socială și Corporate Social Responsibility (CSR)

Ce elemente disting întreprinderea socială de CSR? Pentru a înțelege diferența, vom explica, mai întâi conceptul CSR și apoi vom delimita întreprinderea socială de CSR.

2.1. Corporate Social Responsibility (CSR)^[40]: viziunea europeană și globală

Corporate social responsibility/responsible business conduct^[41] este un concept care privește răspunderea întreprinderii referitoare la impactul pe care aceasta îl are asupra societății. Întreprinderile au datoria de a conștientiza influența lor pozitivă și negativă asupra societății și a mediului înconjurător și de a lua măsuri pentru a preveni și, în caz de nevoie, pentru a înlătura orice efect negativ, inclusiv în lanțul global de producție și distribuție^[42]. Acestui concept îi sunt subsumate, în principal, răspunderea pentru încălcarea drepturilor omului și pentru încălcarea regulilor privind protecția mediului înconjurător^[43].

De regulă, un impact (pozitiv sau/și negativ) asupra societății îl provoacă întreprinderile mari, grupurile de întreprinderi sau, altfel spus, grupurile transnaționale de societăți ori multinaționalele. Din acest motiv, CSR le vizează, în principal, pe acestea.

2.1.1. Reglementarea CSR la nivel european

Prin Directiva 2014/95/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari^[44] a fost impusă întreprinderilor mari, care sunt entități de interes public și care, la data bilanțului, depășesc criteriul de a avea un număr mediu de 500 de angajați în cursul exercițiului financiar, o declarație nefinanciară, care trebuie să conțină informații privind cel puțin aspectele de mediu, sociale și de personal, respectarea drepturilor omului și combaterea corupției și a dării de mită, în măsura în care aceste informații sunt necesare pentru înțelegerea dezvoltării, performanței și poziției întreprinderii și a impactului activității sale (art. 19a). De asemenea, entitățile de interes public care sunt societăți-mamă ale unui grup, care, la data bilanțului pe o bază consolidată, depășesc criteriul de a avea un număr mediu de 500 de salariați în cursul exercițiului financiar, trebuie să includă în raportul consolidat al administratorilor o declarație nefinanciară consolidată, ce trebuie să conțină același tip de informații (art. 29a). Directiva a fost transpusă în legislația națională prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1938/2016 din 17 august 2016 privind modificarea și completarea unor reglementări contabile^[45].

În ceea ce privește impactul asupra mediului înconjurător, asupra aspectelor sociale și de personal și asupra drepturilor omului, potrivit art. 492¹ din Reglementările contabile din 29 decembrie 2014 privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1802/2014^[46], astfel cum au fost modificate prin Ordinul nr. 1938/2016 „Declarația nefinanciară trebuie să conțină, în ceea ce privește aspectele legate de mediu (s.n.), detalii privind impactul actual și previzibil al operațiunilor entității asupra mediului și, după caz, asupra sănătății și a siguranței, utilizarea de energie regenerabilă și neregenerabilă, emisiile de gaze cu efect de seră, utilizarea apei și poluarea aerului. În ceea ce privește aspectele sociale și de personal (s.n.), informațiile furnizate în declarația nefinanciară se pot referi la acțiunile întreprinse pentru a asigura egalitatea de gen, punerea în aplicare a convențiilor fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii, condițiile de muncă, dialogul social, respectarea dreptului lucrătorilor de a fi informați și consultați, respectarea drepturilor sindicale, sănătatea și siguranța la locul de muncă, dialogul cu comunitățile locale și/sau acțiunile întreprinse pentru a asigura protecția și dezvoltarea acestor comunități. În ceea ce privește drepturile omului, combaterea corupției și a dării de mită (s.n.), declarația nefinanciară poate include informații privind prevenirea abuzurilor în materie de drepturile omului și/sau privind instrumentele instituite pentru combaterea corupției și a dării de mită”.

Comisia europeană promovează responsabilitatea socială a întreprinderilor și le încurajează să adere la principiile internaționale în materie. Politica europeană cuprinde asigurarea vizibilității CSR și diseminarea de bune practici prin integrarea CSR în educație și cercetare^[47].

Pe 10 martie 2021, Parlamentul European a adoptat o rezoluție cu recomandări adresate Comisiei Europene cu privire la diligența necesară a întreprinderilor și răspunderea acestora [2020/2129(INL)]^[48]. În 2022 a fost adoptată o propunere de directivă privind diligența necesară în materie de durabilitate^[49] a întreprinderilor^[50], cu privire la care Parlamentul European și-a exprimat votul la 1 iunie 2023, cu amendamente substanțiale la textul inițial^[51]. Directiva ar urma să se aplice întreprinderilor cu cifre mari de afaceri și de angajați în ceea ce privește impactul negativ real și potențial privind obligațiile întreprinderilor asupra drepturilor omului și impactul negativ asupra mediului,pe care l-au cauzat, la care au contribuit sau de care sunt direct legate în raport cu propriile lor operațiuni, cu operațiunile filialelor lor și cu operațiunile desfășurate de entități din lanțul lor valoric cu care întreprinderea are o relație de afaceri, precum și privind răspunderea pentru încălcarea obligațiilor lorprin care au fost produse daune^[52]. În art. 3(a) din propunerea de directivă sunt enumerate toate categoriile de întreprinderi avute în vedere, rezultând pe scurt că, în principal, sunt vizate grupurile transnaționale de societăți cu activitate în UE, indiferent de naționalitatea acestora.

2.1.2. Reglementarea soft law a CSR la nivel global

La nivel internațional există și se dezvoltă un corp de norme soft law, care are ca scop reglementarea CSR în privința grupurilor transnaționale de societăți.

Printre acestea se numără:

– Guiding Principles on Business and Human Rights^[53] sau așa-numitele Ruggie Principles din 2011;

– OECD Guidelines for Multinational Enterprises on Responsible Business Conduct^[54], care reprezintă un alt set de recomandări referitoare la o conduită responsabilă a grupului transnațional de societăți, cu ultima versiune din 2023;

– ILO Tripartite Declaration of Principles Concerning Multinational Enterprises and Social Policy,care este un instrument neobligatoriu, ce privește dreptul muncii, încheiat între angajați, angajatori și state, cu ultima versiune din 2022^[55];

– Global Compact,care este o inițiativă soft law pentru societățile care, în mod voluntar se angajează să respecte și să sprijine zece principii, în domeniul drepturilor omului, al dreptului muncii, mediului înconjurător și anti-corupției^[56]; în prezent, la această inițiativă a Organizației Națiunilor Unite (ONU) participă peste 166 de state și are peste 23.028 de participanți^[57].

Cu toate acestea, se pare că normele soft law nu sunt suficiente. Aplicarea acestora este lăsată la aprecierea întreprinderii și se bazează pe implementarea voluntară a unor reguli de conduită. Din jurisprudența existentă reiese însă că norme hard law sunt necesare pentru reglementarea conduitei grupurilor transnaționale de societăți. Aceste norme sunt utile mai ales în cazul în care sunt cauzate prejudicii și se pune problema tragerii la răspundere a grupului.

Pe această linie se situează și inițiativa adoptării la nivelul ONU a unui tratat internațional, care să reglementeze activitățile societăților multinaționale și a altor întreprinderi în ceea ce privește respectarea drepturilor omului. În acest sens, în 2014, Consiliul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UN Human Rights Council), la inițiativa unui număr de state africane, arabe și latino-americane, a constituit un grup de lucru OEIGWG (Open-ended intergovernmental working group on transnational corporations and other business enterprises with respect to human rights)^[58]. Majoritatea statelor occidentale au votat împotriva acestui proiect, printre care UE și SUA. În 2019, UE a revenit asupra poziției inițiale și a declarat că sprijină proiectul^[59]. Grupul de lucru a elaborat un tratat, al cărui draft a fost pentru a treia oară revizuit în 2022^[60] și care reprezintă work in progress^[61].

2.2. Întreprinderea socială și CSR: față în față

CSR nu este despre altruism, nu înseamnă numai demersuri voluntare, înseamnă că, în goana după profit, în principal a multinaționalelor/grupurilor transnaționale de societăți, acestea trebuie să protejeze drepturile omului și mediul înconjurător. Principalul lor scop este deci obținerea de profit, nu scopuri sociale și de mediu în beneficiul/interesul comun. Pe de altă parte, întreprinderea socială, care, de regulă, se constituie în forma juridică a societății cu răspundere limitată ori în forme fără scop patrimonial (asociații, fundații) – cel puțin în România – urmărește un dublu scop, acela de a servi interesele generale și acela de a obține profit. Profitul nu este însă scopul ei principal, iar „dimensiunile” întreprinderii sociale sunt departe de acelea ale unui grup transnațional de societăți.

De exemplu, din Registrul unic de evidență a întreprinderilor sociale^[62] reiese că, în județul Alba, din 10 întreprinderi sociale de inserție, 9 sunt SRL-uri și 1 este o asociație, niciuna nu are website. În județul Iași, conform aceluiași registru, sunt 11 întreprinderi sociale de inserție cu marcă socială valabilă la 30 iunie 2023, și toate 11 sunt organizate sub forma SRL-ului; una are website (UtilDeco).

Prin excepție, întreprinderea socială poate avea statutul de grup transnațional de societăți, cum este Specialisterne, dar, spre deosebire de grupul transnațional tradițional, care urmărește obținerea de profit pentru acționarii săi, Specialisterne are ca scop principal includerea pe piața muncii a persoanelor care suferă de autism sau alte disfuncționalități neurologice within neurodiversity. Specialisterne a luat ființă în Danemarca în 2004 și s-a extins, fiind prezentă în prezent în 14 state^[63], unde întreprinderea socială are forme juridice diferite, în funcție de legislația națională aplicabilă. Specialisterne stabilește o legătură directă cu CSR, ajutând întreprinderile de tip capitalist să respecte principiile CSR prin angajarea de persoane vulnerabile. Astfel, de exemplu, Specialisterne Ireland colaborează în acest scop cu mai mult de 50 companii^[64].

Comparativ cu Specialisterne, grupul transnațional de societăți Starbucks^[65], de exemplu, acționează într-un mod responsabil din punct de vedere social (protejează mediul; lanțurile de aprovizionare cu boabe de cafea promovează valori sociale, economice și de protecție a mediului în ceea ce-i privește pe fermieri și comunitățile lor locale; reciclează; oferă oportunități de angajare persoanelor vulnerabile, etc.^[66]; în 2023 își propune ca până în 2030 să reducă poluarea, consumul de apă și deșeurile la jumătate^[67]), dar nu se încadrează în categoria întreprinderilor sociale. Starbucks „does not exist first and foremost to solve a social problem”^[68], care să stea la baza a tot ceea ce întreprinde^[69].

Un exemplu american de întreprindere socială, certificată ca Benefit Corporation^[70], este Toms Shoes, care are forma juridică a unei societăți cu răspundere limitată (Limited Liability Company – LLC). Toms Shoes este un producător de încălțăminte cu sediul în California, care are ca scop social asigurarea încălțămintei pentru copiii din țările slab dezvoltate; pentru fiecare pereche de papuci cumpărată de la Toms Shoes, întreprinderea donează o pereche de papuci copiilor aflați în nevoie^[71]. Într-un mod asemănător procedează și o altă întreprindere socială americană, certificată în 2021 ca Benefit Corporation, Warby Parker^[72], care are forma juridică a unei societăți pe acțiuni și al cărei scop social constă în ajutorul dat persoanelor sărace, care nu au posibilitatea de a cumpăra ochelarii de vedere de care au nevoie: pentru fiecare pereche de ochelari de vedere cumpărați donează suma de bani corespunzătoare pentru ochelari destinați peroanelor în nevoie^[73].

O inițiativă similară americană aparține unui conațional, Samuel Bistrian, care prin compania sa Roma Boots cu sediul în Dallas, Texas, pentru fiecare pereche de cizme vândute, donează o pereche unui copil în nevoie^[74].

Un exemplu european de întreprindere socială, având forma juridică a cooperativei, este Klimax Plus din Grecia, care asigură locuri de muncă persoanelor cu probleme de sănătate mintală și excluse social. Cooperativa, înființată în 2005, generează venituri prin furnizarea de servicii de colectare și reciclare a hârtiei pentru societăți de drept privat (de exemplu, spitale, bănci, etc.) și de drept public, prin servicii de catering, prin confecționarea de ceasuri de perete. Klimax Plus deține și un post de radio online care transmite emisiuni de divertisment îmbinate cu informații despre persoanele defavorizate^[75].

În România, întreprinderile sociale sunt încă în fază incipientă. Din Registrul unic de evidență a întreprinderilor sociale reiese că acestea au mici dimensiuni, un număr mic de membri, de regulă, până în 10 membri (cu câteva excepții) și cifre de afaceri relativ modeste. Un exemplu de întreprindere socială de inserție românească este UtilDeco, cu sediul principal în Iași. Întreprinderea obține venituri din diverse activități realizate de persoane cu dizabilități și alți lucrători dezavantajați social^[76]. Investește integral profitul în 3 programe sociale: Clubul tinerilor – Centrul de zi pentru tineri cu dizabilități și din categorii vulnerabile; Job Direct – Servicii de recrutare și plasare a persoanelor cu dizabilități pe piața muncii; UtilDeco – Creare de locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilități. UtilDeco este recunoscută de Comisia Europeană ca model de bune practici în domeniul integrării în muncă^[77].

Concluzii

Întreprinderea socială este direct conectată cu spiritul altruist al membrilor ei, care pun pe primul plan binele comun, înainte de cel personal. Deși poate părea o utopie, economia socială se dezvoltă într-un ritm constant la nivel mondial. Întreprinderea socială este recunoscută ca o soluție la problema inegalităților sociale și a provocărilor legate de mediu, a cărei dezvoltare și succes depind și de educație, instruire și implicare^[78].

„Without question, the balance of power on the planet today lies in the hands of business. Corporations rival governments in wealth, influence, and power. Indeed, business all too often pulls the strings of government. Competing institutions – religion, the press, even the military – play subordinate roles in much of the world today. If a values-driven approach to business can begin to redirect this vast power toward more constructive ends than the simple accumulation of wealth, the human race and Planet Earth will have a fighting chance”^[79].

Note de subsol

^[1] F. do Adro, C. Fernandes, Social entrepreneurship and social innovation: looking inside the box and moving out of it, Innovation, în The European Journal of Social Science Research, 2021, p. 1, https://doi.org/10.1080/13511610.2020.1870441.

^[2] Ibidem, p. 2.

^[3] L. Ventura, The Social Enterprise Movement and the Birth of Hybrid Organisational Forms as Policy Response to the Growing Demand for Firm Altruism, în H. Peter, C. Vargas Vasserot, J. Alcalde Silva (Editors), The International Handbook of Social Enterprise Law. Benefit Corporations and Other Purpose-Driven Companies, 2023, Springer, e-book, Open Source, p. 15.

^[4] L. Ventura, op. cit., p. 15-16.

^[5] Aviz al Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (25.4.2022) destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale referitor la Planul de acțiune al UE pentru economia socială (2021/2179(INI)), online la: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-9-2022-0192_RO.html, accesat 14.8.2023.

^[6] J.W. Yockey, Does Social Enterprise Law matter?, în Alabama Law Review, vol. 66, nr. 4/2015, p. 767-769, DOI:10.2139/SSRN.2389024, online la https://www.law.ua.edu/pubs/lrarticles/Volume%2066/Issue%204/Yockey%20Online.pdf, accesat 2.8.2023.

^[7] Legea nr. 219/2015 privind economia socială, publicată în M. Of. nr. 561 din 28 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare. 

^[8] Online la: https://www.utildeco.ro/, accesat 12.8.2023.

^[9] Art. 6 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, republicată în M. Of. nr. 368 din 20 mai 2014.

^[10] Conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 219/2015, întreprinderi sociale pot fi: „a) societățile cooperative care funcționează în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, republicată, cu modificările ulterioare; b) cooperativele de credit, care funcționează în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare; c) asociațiile și fundațiile, care funcționează în baza Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare; d) casele de ajutor reciproc ale salariaților, care funcționează în baza Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților și al uniunilor acestora, republicată; e) casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, care sunt înființate și funcționează în baza Legii nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, cu modificările și completările ulterioare; f) societățile agricole, care funcționează în baza Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, cu modificările și completările ulterioare; g) cooperativele agricole care funcționează în baza Legii cooperației agricole nr. 566/2004, cu modificările și completările ulterioare; h) orice alte categorii de persoane juridice, indiferent de domeniul de activitate, care respectă, conform actelor legale de înființare și organizare, cumulativ, definiția și principiile economiei sociale prevăzute în prezenta lege”.

^[11] Online la: https://eures.ec.europa.eu/social-enterprise-entrepreneurship-social-impact-2018-10-18_ro, accesat 5.8.2023.

^[12] O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, publicată în M. Of. nr. 39 din 31 ianuarie 2000, cu modificările și completările ulterioare.

^[13] Republicată în M. Of. nr. 856 din 18 septembrie 2020.

^[14] Publicat în M. Of. nr. 816 din 17 octombrie 2016.

^[15] Pentru detalii referitoare la marcă, N.R. Dominte, Dreptul proprietății intelectuale. Protecție juridică, Ed. Solomon, București, 2021, p. 22-93.

^[16] Online la: https://inregistrare-marci.ro/OSIM-WIPO-EUIPO-depunere-verificare-plata.php, accesat 11.8.2023.

^[17] Online la: https://www.anofm.ro/index.html?agentie=&categ=9&subcateg=1&idpostare=21973, accesat 23.7.2023.

^[18] De exemplu, proiectele la care face trimitere RISE (Rețeaua Română a Întreprinderilor Sociale de Inserție prin Activitate Economică), online la: https://riseromania.ro/proiecte, accesat 14.8.2023.

^[19] Din păcate, nu a putut fi identificat, în pofida insistentelor căutări online.

^[20] Online la: https://buysocial.ro/inscrie-te-in-catalogul-intreprinderilor-sociale/, accesat 10.8.2023. 

^[21] Online la: http://www.ies.org.ro/erasmus, accesat 2.8.2023.

^[22] OECD, Designing Legal Frameworks for Social Enterprises: Practical Guidance for Policy Makers, Local Economic and Employment Development (LEED), OECD Publishing, 2022, Paris, https://doi.org/10.1787/172b60b2-en, p. 16 (A social enterpriseis any private entity whose activity is conducted in the general interest, organised with an entrepreneurial strategy, whose main purpose is not the maximisation of profit for the sake of personal enrichment but its use for the attainment of certain economic and social goals).

^[23] S. Haarich, ș.a., Impact of the European Commission’s Social Business Initiative (SBI) and its Follow-up Actions, Study for DG Employment, Social Affairs and Inclusion, European Commission, 2020, p. 17 (A social enterprise A social enterprise is understood as an operator in the social economy whose main objective is to have a social impact rather than make a profit for their owners or shareholders), online la: https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=en&pubId=8373&furtherPubs=yes, accesat 1.8.2023.

^[24] Comitetul Economic și Social European, Către un cadru juridic european adaptat la întreprinderile din economia socială, 2019, p. 3 și p. 5, J.O. C 282 din 20 august 2019.

^[25] L. Ventura, op. cit., p. 10.

^[26] Ibidem.

^[27] Online la: https://www.economie.gouv.fr/cedef/societe-mission, accesat 8.8.2023.

^[28] Online la: https://www.legifrance.gouv.fr/jorf/article_jo/JORFARTI000038496249, accesat 22.7.2023.

^[29] Online la: https://www.economie.gouv.fr/entreprises/societe-mission#, accesat 11.7.2023.

^[30] L. Ventura, op. cit., p. 12.

^[31] Ibidem.

^[32] J.W. Yockey, op. cit., p. 769.

^[33] Stat american cunoscut ca unul dintre cele mai favorabile dreptului afacerilor. În acest sens, B. Broughman, J.M. Fried, D. Ibrahim,Delaware Law as Lingua Franca: Theory and Evidence,în Journal of Law and Economics, vol. 57, nr. 4/2014, p. 865-895, https://doi.org/10.1086/680932, online la: https://scholarship.law.wm.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=3029&context=facpubs, accesat 2.7.2023.

^[34] B.H. McDonnell, Three Legislative Paths to Social Enterprise: L3Cs, Benefit Corporations, and Second-Generation Cooperatives, p. 74, în B. Means, J.W. Yockey, The Cambridge Handbook of Social Enterprise Law,Cambridge University Press, 2019, Online ISBN:9781316890714 DOI: https://doi.org/10.1017/9781316890714.

^[35] D. Brakman Reiser, Benefit Corporations – A Sustainable Form of Organization?, în Wake Forest Law Review, vol. 46, 2011, p. 597-603, online la: http://www.wakeforestlawreview.com/wp-content/uploads/2014/10/Reiser_LawReview_10.11.pdf, accesat 12.7.2023.

^[36] J.W. Yockey, op. cit., p. 770; D. Brakman Reiser, op. cit., p. 621-624; J. Haskell Murray, Choose Your Own Master: Social Enterprise, Certifications and Benefit Corporation Statutes, în American University Business Law Review vol. 2, nr. 1/2012, pp 1-54, online la: https://digitalcommons.wcl.american.edu/aublr/vol2/iss1/1/, accesat 2.8.2023.

^[37] J.W. Yockey, op. cit., p. 770; J.W. Callison, Putting New Sheets on a Procrustean Bed: How Benefit Corporations Address Fiduciary Duties, the Dangers Created, and Suggestions for Change, în American University Business Law Review, vol. 2, nr. 1/2012, p. 85-114, online la: https://digitalcommons.wcl.american.edu/aublr/vol2/iss1/3/, accesat 2.8.2023.

^[38] Pentru o prezentare detaliată a CSR a se vedea, C.T. Ungureanu, Rolul domiciliului în responsabilitatea socială a grupurilor transnaționale de societăți în Uniunea Europeană, înSUBB Iurisprudentia nr. 2/2021, p. 5-52, DOI: 10.24193/SUBBiur.66(2021).2.1.

^[39] D. Brakman Reiser,For-Profit Philanthropy, în Fordham Law Review, vol. 77, nr. 5/2009, p. 2450, online la: https://ir.lawnet.fordham.edu/flr/vol77/iss5/14/, accesat 3.8.2023.

^[40] Punctul 2.1. din prezenta lucrare reprezintă o variantă actualizată a unei părți din lucrarea autoarei Rolul domiciliului în responsabilitatea socială a grupurilor transnaționale de societăți în Uniunea Europeană, înSUBB Iurisprudentia nr. 2/2021, p. 5-52, DOI: 10.24193/SUBBiur.66(2021).2.1.

^[41] Termenul responsible business conduct (RBC) a fost propus de OECD, care l-a definit ca fiind „making a positive contribution to economic, environmental and social progress with a view to achieving sustainable development and avoiding and addressing adverse impacts related to an enterprise’s direct and indirect operations, products or services”, online la: https://ec.europa.eu/growth/industry/sustainability/corporate-social-responsibility_ro, accesat 11.8.2023.

^[42] Online la: https://ec.europa.eu/growth/industry/sustainability/corporate-social-responsibility_ro, accesat 11.8.2023.

^[43] G. van Calster, European Private International Law, Second edition, Hart Publishing, Oxford, 2016, p. 357.

^[44] Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari, J.O. L 330/1 din 15 noiembrie 2014.

^[45] Publicat în M. Of. nr. 680 din 2 septembrie 2016.

^[46] Publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014.

^[47] Online la: https://ec.europa.eu/growth/industry/sustainability/corporate-social-responsibility_ro, accesat 11.8.2023.

^[48] Online la: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2021-0073_RO.html, accesat 8.8.2023.

^[49] În limba engleză: Directive on Corporate Sustainability Due Diligence.

^[50] Propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937, 2022/0051 (COD).

^[51] Online la: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2023-0209_RO.html, accesat 13.8.2023.

^[52] Art. 1 și art. 2 din propunerea de directivă.

^[53] Online la: http://www.ohchr.org/Documents/Publications/GuidingPrinciplesBusinessHR_EN.pdf, accesat 29.7.2023.

^[54] Textul este disponibil online la: https://www.oecd.org/publications/oecd-guidelines-for-multinational-enterprises-on-responsible-business-conduct-81f92357-en.htm, accesat 11.8.2023.

^[55] Textul este disponibil online la: https://www.ilo.org/empent/areas/mne-declaration/lang–en/index.htm, accesat 9.8.2023; a se vedea și J. Letnar Cernic, Corporate Responsibility for Human Rights: Analyzing the ILO Tripartite Declaration of Principles Concerning Multinational Enterprises and Social Policy în Miskolc Journal of International Law, vol. 6, nr. 1/2009, p. 24-34, online la: https://ssrn.com/abstract=1459548, accesat 29.7.2023.

^[56] Informații pot fi consultate online la: https://www.unglobalcompact.org/, accesat 9.8.2023.

^[57] Online la: https://unglobalcompact.org/, accesat 9.8.2023.

^[58] UN Human Rights Council, Resolution 26/9 on Elaboration of an international legally binding instrument on transnational corporations and other business enterprises with respect to human rights of 14 July 2014 (UN Doc A/HRC/RES/26/9), online la: https://www.ohchr.org/en/hrbodies/hrc/wgtranscorp/pages/igwgontnc.aspx, accesat 8.7.2023.

^[59] A. Peters, S. Gless, Ch. Thomale, M.-Ph. Weller, Business and Human Rights: Making the Legally Binding Instrument Work in Public, Private and Criminal Law, 2020, Max Planck Institute for Comparative Public Law & International Law (MPIL), Research Paper nr. 2020-06, p. 5, online la: https://ssrn.com/abstract=3561482, accesat 2.8.2023.

^[60] Online la: https://www.ohchr.org/en/hr-bodies/hrc/wg-trans-corp/igwg-on-tnc, accesat 8.8.2023.

^[61] Așa cum se vede și din forma actuală a tratatului disponibil online la : https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G22/268/13/PDF/G2226813.pdf?OpenElement, 12.8.2023.

^[62] Online la: https://www.anofm.ro/index.html?agentie=&categ=9&subcateg=1&idpostare=21973, accesat 13.8.2023.

^[63] Online la: https://specialisterne.com/, accesat 13.8.2023.

^[64] Online la: https://www.specialisterne.ie/about-specialisterne/, accesat 13.8.2023.

^[65] În România Starbucks are forma unei societăți comerciale cu răspundere limitată, de naționalitate română, cu sediul social în București (SC AmRest Coffee SRL), online la:https://www.starbucksromania.ro/ro/terms-of-use, accesat 2.8.2023.

^[66] Informații disponibile online la: https://stories.starbucks.com/emea/stories/2020/starbucks-2019-global-social-impact-report-emea-highlights/, accesat 2.05.2022.

^[67] Online la: https://stories.starbucks.com/stories/planet/, accesat 13.8.2023.

^[68] K.G. Raz, Toward an Improved Legal Form for Social Enterprise, în New York University Review of Law & Social Change, vol 36, nr. 2/2012, p. 290, online la: https://socialchangenyu.com/wp-content/uploads/2017/12/Keren-Raz_RLSC_36.2.pdf, accesat 23.7.2023.

^[69] D. Brakman Reiser,For-Profit Philanthropy, op. cit.,p. 2450.

^[70] Online la: https://www.bcorporation.net/en-us/find-a-b-corp/company/toms/, accesat 13.8.2023.

^[71] Online la: https://www.toms.com/us/about-toms.html, accesat 13.8.2023.

^[72] Online la: https://www.bcorporation.net/en-us/find-a-b-corp/company/warby-parker/, 13.8.2023.

^[73] https://www.warbyparker.com/, accesat 13.8.2023.

^[74] Online la: https://romaboots.com/pages/about, accesat 13.8.2023.

^[75] Online la: https://eures.ec.europa.eu/social-enterprise-entrepreneurship-social-impact-2018-10-18_ro, accesat 13.8.2023.

^[76] Online la: http://www.ies.org.ro/library/files/new_crops_ro_case_study_2_utildeco.pdf, accesat 2.8.2023.

^[77] Online la: https://www.utildeco.ro/despre-noi/, accesat 14.8.2023.

^[78] J.P. Halsall, ș.a., Social enterprise as a model for change: mapping a global cross-disciplinary framework, în Entrepreneurship Education, nr. 5/2022, p. 425–446, https://doi.org/10.1007/s41959-022-00084-w.

^[79] Citat din Ben Cohen, co-fondator al companiei americane de înghețată Ben & Jerry’s, în B. Cohen, M. Warwick, Values-Driven Business: How to Change the World, Make Money, and Have Fun, 2006, citat disponibil online la: https://www.goodreads.com/quotes/666098-without-question-the-balance-of-power-on-the-planet-today, accesat 14.8.2023.