Exercitarea profesiei de avocat. Compatibilități și incompatibilități

Claudiu Constantin Dinu, Mădălina Dinu, Fișe OEPA. Organizarea și exercitarea profesiei de avocat, ed. a 6-a, Ed. Hamangiu, 2022, p. 38-51.

Fișa nr. 3. Incompatibiltăți, interdicții și nedemnități privind profesia de avocat

Sediul materiei:

Legea nr. 51/1995: art. 14‑16;
Statutul profesiei de avocat: art. 4¹,art. 26‑31;
Codul deontologic al avocaților din Uniunea Europeană: art. 2.5;
Codul deontologic al avocatului român: art. 19.

Noțiune – constituie situații expres prevăzute de lege în care profesia de avocat este exercitată fără drept sau cu nerespectarea dispozițiilor legale.

I. Incompatibilități privind profesia de avocat

Incompatibilitățile se referă la acele situații, prevăzute de lege, prin care se statuează cu privire la imposibilitatea unei persoane de a avea o anumită calitate/funcție concomitent cu exercitarea profesiei de avocat.

Cazurile de incompatibilitate sunt reglementate și în cazul altor profesii juridice/judiciare (magistrați, notari publici, executori judecătorești) și sunt justificate de natura profesiei respective, de misiunea acesteia și de statutul legal al persoanelor care au o asemenea calitate.

În cazul avocaturii, reglementarea incompatibilităților este justificată de:
– asigurarea independenței profesiei de avocat;
– consolidarea prestigiului avocatului în cadrul sistemului judiciar și în cadrul societății;
– scopul și finalitatea profesiei de avocat, respectiv calitatea avocatului de partener al justiției.

N.B. Cu privire la sfera de aplicare a incompatibilităților și întinderea în timp a acestor cazuri, menționăm următoarele:

– cazurile de incompatibilitate trebuie verificate atât la data primirii în profesia de avocat, cât și pe durata exercitării acestei profesii;

– incompatibilitățile se aplică atât avocaților stagiari, cât avocaților definitivi;

– incompatibilitățile prevăzute de legea română trebuie verificate atât în cazul avocatului membru al unui barou din altă țară în vederea exercitării profesiei de avocat în România, cât și în cazul persoanei care formulează o cerere de primire în profesia de avocat în România care a obținut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European.

1. Trăsăturile juridice ale conceptului de incompatibilitate

Incompatibilitățile prevăzute de Lege se verifică și se constată de către Consiliul baroului, la cerere sau din oficiu.

Avocatul devenit incompatibil are obligația să încunoștințeze în scris Consiliul baroului, solicitând trecerea sa din tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei în tabloul avocaților incompatibili.

Continuarea exercitării profesiei după intervenirea cazului de incompatibilitate constituie exercitarea fără drept a profesiei de avocat, cu consecințele prevăzute de lege, și constituie abatere disciplinară gravă, sancționată cu excluderea din profesie.

Exercițiul profesiei de avocat se suspendă pe toată durata existenței stării de incompatibilitate (deci un caz de incompatibilitate nu atrage obligatoriu, prin efectul legii, pierderea calității de avocat).

Avocatul împotriva căruia s-a dispus măsura suspendării, ca urmare a existenței stării de incompatibilitate, este obligat ca, în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării măsurii, să își asigure substituirea, încălcarea acestei obligații legale constituind abatere disciplinară gravă.

2. Incompatibilitățile profesiei de avocat cu altă calitate (în afara profesiei)

Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu (art. 15 din Lege):

a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat;

b) ocupațiile care lezează demnitatea și independența profesiei de avocat sau bunele moravuri;

c) exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț. Cu privire la această ultimă ipoteză, Statutul profesiei de avocat detaliază, în sensul că sunt incompatibile cu exercitarea profesiei de avocat, dacă legi speciale nu prevăd altfel:

• faptele personale de comerț exercitate cu sau fără autorizație. În ceea ce privește conceptul de fapte de comerț menționăm că Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil prevede în art. 8 alin. (2) că în toate actele normative în vigoare, expresiile «acte de comerț», respectiv «fapte de comerț» se înlocuiesc cu expresia «activități de producție, comerț sau prestări de servicii»”;
• calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, de comanditar într-o societate în comandită simplă sau în comandită pe acțiuni reglementate de Legea nr. 31/1990;
• calitatea de administrator într-o societate în comandită pe acțiuni reglementată de Legea nr. 31/1990;
• calitatea de administrator unic sau, în cazul unei pluralități de administratori, aceea de administrator cu puteri depline de reprezentare și administrare, de președinte al consiliului de administrație ori de membru în comitetul de direcție al unei societăți cu răspundere limitată reglementată de Legea nr. 31/1990;
• calitatea de președinte al consiliului de administrație sau al consiliului de supraveghere ori de membru în comitetul de direcție sau în directoratul unei societăți pe acțiuni reglementată de Legea nr. 31/1990.

Totuși, este permis avocatului să aibă, în același timp cu exercitarea profesiei de avocat, calitatea de:

• asociat sau acționar la societățile cu răspundere limitată sau la cele pe acțiuni reglementate de Legea nr. 31/1990;
• membru în consiliul de administrație sau în consiliul de supraveghere al unei societăți pe acțiuni reglementate de Legea nr. 31/1990 ori de membru al consiliului de administrație al unei societăți cu răspundere limitată reglementate de Legea nr. 31/1990, cu obligația de a aduce acest fapt la cunoștința decanului baroului în care își exercită profesia;
• avocat salarizat în interiorul profesiei de avocat.

Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă numai cu:

• calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau județene;
• activități și funcții didactice în învățământul superior;
• activități didactice cu conținut juridic în învățământul liceal și gimnazial;
• activități în domeniul cercetării științifice sau al creației intelectuale;
• calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal, consilier în proprietate industrială, traducător autorizat, practician în insolvență, responsabil cu protecția datelor cu caracter personal, expert în executarea contractelor cu finanțare europeană;
• alte activități prevăzute de lege.

3. Incompatibilități ale avocatului prin raportare la organele corpului profesional

Pe lângă incompatibilitățile profesiei de avocat cu altă calitate (în afara profesiei), art. 41 din Statut instituie cazuri de incompatibilitate prin raportare la organele corpului profesional avocațial (în sensul că aceste cazuri de incompatibilitate generează situații specifice conflictului de interese), fiind în această situație:

• persoanele care îndeplinesc funcții în cadrul organelor de conducere ale baroului, Uniunii Naționale a Barourilor din România și instituțiilor aflate sub autoritatea acesteia, Casei de Asigurări a Avocaților și filialelor acesteia nu pot participa la rezolvarea unei cereri, la luarea unei hotărâri sau decizii ori la încheierea unui act juridic prin care se produce un folos material pentru acestea, pentru soțul/soția ori pentru rudele sau afinii până la gradul al III lea inclusiv ale acestora;
• persoanele care îndeplinesc funcții în cadrul organelor de conducere ale baroului, Uniunii Naționale a Barourilor din România și instituțiilor aflate sub autoritatea acesteia, Casei de Asigurări a Avocaților și filialelor acesteia nu pot participa la rezolvarea unei cereri sau la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice și juridice cu care au relații cu caracter patrimonial.

În cazul existenței unui conflict de interese, aceste persoane sunt obligate să se abțină de la soluționarea cererii, de la participarea la luarea hotărârii sau deciziei, informând în prealabil, în acest sens, organul profesional corespunzător (prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana în cauză, soțul/soția, rudele sau afinii acesteia până la gradul al III lea inclusiv are/au un interes personal de natură patrimonială, care poate influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor).

4. Obligații ale Consiliului baroului cu privire la incompatibilități

Legea prevede pentru Consiliul baroului o serie de obligații în ceea ce privește situațiile de incompatibilitate în care se poate afla avocatul, concretizate prin aceea că:

• hotărăște asupra stării de incompatibilitate și asupra încetării acesteia;
• emite decizii^[1] de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate;

De asemenea, în Statut se prevăd alte obligații ale Consiliului Baroului în acest sens:

• verifică și constată incompatibilitățile, chiar și din oficiu;
• va întocmi un tablou al avocaților incompatibili, alcătuit potrivit Anexei nr. VII la Statut, care se verifică și reactualizează până la data de 15 ianuarie a fiecărui an; acest tablou se reactualizează lunar, se aduce la cunoștința tuturor membrilor baroului și va fi comunicat U.N.B.R., pe cale electronică și în forma stabilită de U.N.B.R., în termen de 5 zile de la actualizare.

5. Obligații ale instanțelor cu privire la incompatibilități (art. 25 din Lege)

Sub acest aspect, inclusiv instanței de judecată îi revin anumite obligații, respectiv:

• să verifice și să se pronunțe asupra calității de reprezentant al unei persoane care se prezintă ca avocat, exercitând acte specifice acestei profesii și folosind însemnele profesiei de avocat^[2] (art. 25 din Legea nr. 51/1995). Sub aspect procesual se poate invoca, de partea interesată sau de instanță, din oficiu, excepția lipsei calității de reprezentant;
• exercitarea, fără drept, a oricărei activități specifice profesiei de avocat constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale; astfel, conform art. 348 C. pen.: „Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”;
• actele specifice profesiei de avocat, efectuate în mod public de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile prezentei legi, sunt nule (nulitate necondiționată de existența unei vătămări conform art. 176 pct. 2 C. proc. civ.).

Situația avocatului stagiar [art. 297 alin. (4) și (5)^[3] din Statut]:

• în situația în care un avocat stagiar devine incompatibil, acesta nu poate fi înscris în tabloul avocaților incompatibili și nu îi poate fi ridicată incompatibilitatea decât dacă avocatul care s-a obligat să asigure formarea profesională inițială este de acord cu suspendarea stagiului și cu executarea contractului inițial după ridicarea incompatibilității;
• în caz contrar, avocatul stagiar devenit incompatibil va trebui să prezinte un nou contract de colaborare sau de salarizare în interiorul profesiei, după caz, pentru formare profesională inițială cu un avocat care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 19 din Lege, respectiv avocatul definitiv îndrumător are o vechime de cel puțin 6 ani în această calitate și se bucură de o reputație profesională neștirbită.

II. Nedemnități privind profesia de avocat

Este nedemn de a fi avocat:

• cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei^[4];
• cel care a săvârșit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, sau a săvârșit abateri disciplinare grave, sancționate cu măsura excluderii din profesie, ca sancțiune disciplinară;
• cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;
• cel în sarcina căruia s-a reținut, în baza unei hotărâri judecătorești definitive sau prin acte ale organelor profesiei de avocat, fapta de a fi exercitat sau sprijinit, sub orice formă, exercitarea fără drept de către o persoană a profesiei de avocat.

În ceea ce privește sfera de aplicare a cazurilor de nedemnitate:

• acestea se verifică atât la primirea în profesia de avocat, cât și pe toată durata de exercitare a acesteia;
• se aplică atât avocaților stagiari, cât avocaților definitivi;
• trebuie verificate atât în cazul avocatului membru al unui barou din altă țară în vederea exercitării profesiei de avocat în România, cât și în cazul persoanei care formulează o cerere de primire în profesia de avocat în România care a obținut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European;
• sancțiunea pentru incidența unui caz de nedemnitate va fi, după caz, respingerea cererii de acces în profesia de avocat ori încetarea calității de avocat în cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, potrivit legii.

În completare, cu privire la nedemnitățile în profesia de avocat, menționăm aspectele relevante cuprinse în Statut:

1. Verificarea cazurilor de nedemnitate

N.B. Cazurile de nedemnitate se verifică atât cu ocazia primirii în profesie, cu ocazia reînscrierii în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, cât și pe întreaga durată a exercitării acesteia.

Persoana care solicită primirea în profesia de avocat sau reînscrierea în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei va înfățișa Consiliului baroului la care depune cererea înscrisuri din care să rezulte condițiile de încetare a exercițiului profesiei din care provine, respectiv a celei pe care a exercitat-o în perioada de incompatibilitate.

Corelativ, Consiliul baroului va întreprinde cercetări, inclusiv în situația solicitării reînscrierii în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei – pentru a verifica dacă solicitantul se găsește în cazul de nedemnitate prevăzut de art. 14 lit. b) teza a ll-a din Lege, respectiv dacă a fost exclus din profesia din care provine ca urmare a săvârșirii unor abateri disciplinare grave sau dacă solicitantul se găsește în cazul de nedemnitate prevăzut de art. 14 lit. d) din Lege, atunci când fapta de a fi exercitat sau sprijinit, sub orice formă, exercitarea fără drept de către o persoană a profesiei de avocat a fost reținută prin acte ale organelor profesiei de avocat;

Avocații care se găsesc în unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 14 lit. b) teza I, lit. c) și d) din Lege sunt obligați să prezinte baroului hotărârile judecătorești prin care au fost condamnați definitiv la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, prin care li s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, prin care au fost declarați faliți frauduloși sau prin care au fost condamnați definitiv pentru fapte săvârșite în legătură cu exercitarea profesiei.

2. Sesizarea Consiliului Baroului cu privire la cazul de nedemnitate

Procedura de verificare [art. 26 alin. (3¹)^[5] – art. 26 alin. (34), alin. (4) (7) din Statut]. Verificarea cazurilor de nedemnitate cu ocazia reînscrierii în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, precum și pe întreaga durată a exercitării acesteia se realizează:

• la sesizare, prin plângerea oricărei persoane interesate care se adresează consiliului baroului pe al cărui tablou avocatul figurează cu drept de exercitare a profesiei, iar, în ipoteza în care avocatul este pensionar care își continuă activitatea în profesie sau este incompatibil, plângerea se adresează baroului în care avocatul este sau a fost înscris în tabloul avocaților;
• consiliul baroului poate fi sesizat în scris și de către avocatul care conduce asistența judiciară de pe lângă fiecare instanță în ipoteza în care constată că anumite fapte comise de un avocat se încadrează în cazurile de nedemnitate;
• consiliul baroului poate fi sesizat și de către instanțele judecătorești și parchetele Ministerului Public care au obligația de a înainta consiliului baroului orice plângere făcută împotriva unui avocat și să îl înștiințeze despre orice acțiune de urmărire penală sau de judecată pornită împotriva unui avocat;
• din oficiu de către Consiliul Baroului prin hotărâre consemnată în procesul verbal de ședință.

Consiliul baroului va proceda cu celeritate la verificarea cazului de nedemnitate din plângere sau din sesizare, iar în cel mult 3 zile de la data la care s a hotărât verificarea se vor cere relații de la U.N.B.R., de la celelalte barouri și de la alte instituții, cu privire la persoana verificată.

Consiliul baroului va examina, în termen de 15 zile, hotărârile judecătorești, respectiv înscrisurile ce privesc condițiile încetării profesiei practicate de către avocatul înscris în tabloul avocaților incompatibili și va aprecia asupra demnității avocatului.

Consiliul baroului va hotărî, după caz, menținerea în profesie sau încetarea calității de avocat. Decizia motivată se comunică în termen de 15 zile avocatului în cauză, precum și președintelui U.N.B.R., împreună cu hotărârea judecătorească și înscrisurile în baza cărora a fost verificată starea de nedemnitate.

Decizia Consiliului poate fi atacată de președintele U.N.B.R. și/sau de avocatul în cauză, în termen de 15 zile de la comunicare; contestația va fi soluționată de către Consiliul U.N.B.R.

Decizia Consiliului baroului de încetare a calității de avocat este executorie.

3. Cercetarea efectuată cu privire la cazul de nedemnitate

Numirea consilierului. Consiliul poate desemna un consilier pentru efectuarea cercetării referitoare la cazul de nedemnitate asupra căruia a fost sesizat sau s a sesizat din oficiu;

Consilierul desemnat:
– se poate abține sau
– poate fi recuzat de către avocatul cercetat printr-o cerere scrisă care se soluționează de consiliul baroului, fără participarea consilierului recuzat.

Procedura cercetării efectuate de către Consiliul Baroului. Verificarea cazului de nedemnitate parcurge mai multe etape, astfel:

a) convocarea avocatului verificat:

• consiliul baroului convoacă avocatul verificat în scris – prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, convocarea fiind trimisă la sediul său profesional sau printr-un mijloc de comunicare ce asigură conservarea dovezii și a datei la care s a făcut înștiințarea, ori prin luarea la cunoștință prin semnătură;
• în această etapă, avocatul verificat este încunoștințat cu privire la cazul de nedemnitate prin luarea la cunoștință a conținutului plângerii ori al sesizării, având posibilitatea de a da în scris explicații;
• în ipoteza în care nu dă curs convocării (la care se poate prezenta personal, dar și asistat de alt avocat) sau nu prezintă înscrisurile solicitate de către organul care anchetează posibilul caz de nedemnitate, această conduită constituie o încălcare a îndatoririlor profesionale, însă nu împiedică desfășurarea verificării referitoare la cazul de nedemnitate.

b) decanul sau consilierul delegat convoacă în vederea ascultării persoana care a formulat plângerea, precum și orice alte persoane ale căror declarații pot elucida cazul;

c) decanul sau consilierul delegat va face verificări de înscrisuri și va culege informații, prin mijloacele prevăzute de lege;

d) consilierul delegat întocmește un referat scris în care va consemna faptele, probele administrate, poziția celui verificat și propunerea privind soluționarea plângerii sau sesizării;

e) referatul întocmit va fi înregistrat la secretariatul decanului baroului, în cel mult 30 de zile de la primirea însărcinării;

f) în ședința imediat următoare datei la care referatul a fost înregistrat, consiliul baroului procedează la verificarea cazului de nedemnitate, pe baza referatului și a lucrărilor care au stat la baza întocmirii acestuia, putând fi convocat, prin modalitățile prevăzute de art. 262 alin. (2), avocatul verificat, în vederea audierii sale.

N.B. În ipoteza în care însuși decanul baroului este cel verificat pentru un caz de nedemnitate, acesta nu va participa la ședința consiliului baroului, atribuțiile sale din prezenta procedură urmând a fi preluate de prodecan, iar în ipoteza în care unul dintre membrii consiliului baroului este cel verificat pentru un caz de nedemnitate, acesta nu va participa la ședința consiliului baroului cu privire la această procedură.

4. Soluționarea cazului de nedemnitate (art. 263 din Statut)

După parcurgerea etapelor de mai sus, Consiliul Baroului hotărăște prin decizie:
– menținerea în profesie sau
– încetarea calității de avocat.

Particularitățile deciziei:
– se ia cu majoritate de voturi;
– se redactează în scris;
– se motivează în fapt și în drept;
– se semnează de către decanul baroului;
– dacă se decide excluderea din profesie a avocatului, se emite o decizie de excludere din profesie;
– dacă se dispune excluderea avocatului, este executorie.

Comunicarea soluției pentru cazul de nedemnitate.

Se transmite:
– avocatului aflat în cazul de nedemnitate;
– persoanei care a făcut plângerea, la domiciliul declarat de aceasta;
– președintelui U.N.B.R. prin adresa de comunicare.

Se face în termen de cel mult 15 zile de la luarea deciziei.

Se face prin:
– scrisoare recomandată cu confirmare de primire;
– prin remitere directă, cu luare de semnătură, avocatului verificat, la sediul profesional principal al acestuia.

Efectele deciziei de încetare a calității de avocat: despre încetarea calității de avocat baroul va face mențiunile corespunzătoare în tabloul avocaților.

Căi de atac: decizia consiliului baroului poate fi atacată, prin contestație, în termen de 15 zile de la comunicare:
– de președintele U.N.B.R. și/sau
– de avocatul în cauză;
– competența de soluționare a contestației aparține Consiliului U.N.B.R.;
– motive: în cadrul contestației pot fi invocate orice motive de fapt sau de drept cu privire la nelegalitatea sau netemeinicia deciziei contestate.

Procedura de soluționare a contestației:

1. Se fixează de îndată termen de soluționare;

2. Se citează:
– avocatul aflat în situația de nedemnitate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire cu conținut declarat, la sediul profesional principal al avocatului, iar dacă această comunicare nu este posibilă, procedura de citare și comunicare se va realiza în conformitate cu regulile privitoare la citarea și comunicarea actelor de procedură cuprinse în Codul de procedură civilă, avocatul înfățișându-se personal, dar putând fi asistat pe parcursul ședințelor de un alt avocat;
– consiliul baroului care a emis decizia de excludere;
– persoanele indicate în cerere și care ar putea furniza informații despre cazul de nedemnitate în care se găsește avocatul.

3. Ședința Consiliului U.N.B.R. nu este publică;

4. Lucrările ședinței se consemnează în încheiere;

5. Este admisibil orice mijloc de probă prevăzut de Codul de procedură civilă.

6. Soluția asupra contestației:
– se ia cu majoritate de voturi;
– consiliul U.N.B.R. se pronunță asupra contestației prin decizie;
– decizia Consiliului U.N.B.R. rămasă definitivă are autoritate de lucru judecat față de părți și de organele profesie;
– decizia de excludere pronunțată de Consiliul U.N.B.R. se va comunica cumulativ: avocatului în cauză la sediul profesional principal al acestuia; baroului în care avocatul este înscris; președintelui U.N.B.R.

III. Interdicții privind profesia de avocat

Incompatibilitățile = vizează toți avocații din corpul profesional; interdicțiile = se referă la un anume avocat (cazuri particulare).

Sunt reglementate următoarele categorii de interdicții (în Lege și Statut):

1. interdicții care vizează anumite activități specifice profesiei de avocat, respectiv locul prestării acestora (instanța, parchete, alte autorități);

2. interdicții care vizează toate activitățile specifice profesiei de avocat;

3. interdicții în raport cu clientela;

4. interdicții cu privire la publicitatea formei de organizare a profesiei.

1. Interdicții care vizează anumite activități specifice profesiei de avocat, respectiv locul prestării acestora (instanța, parchete, alte autorități):

Avocații foști judecători nu pot pune concluzii la instanțele unde au funcționat timp de 5 ani de la încetarea funcției respective. Prin instanțe, în înțelesul Legii, se înțelege judecătoriile, tribunalele, tribunalele specializate, curțile de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Constituțională, inclusiv instanțele militare la care avocații au funcționat ca judecători, indiferent de secția la care au funcționat. În cazul în care avocatul a funcționat ca judecător la mai multe instanțe, interdicția operează pentru fiecare instanță și se calculează distinct de la data încetării activității la instanța respectivă.

Aceeași interdicție se aplică și magistraților asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, grefierilor și personalului auxiliar al instanțelor judecătorești și al Curții Constituționale.

Avocații foști procurori și cadre de poliție nu pot acorda asistență juridică la unitatea de urmărire penală la care și-au desfășurat activitatea, timp de 5 ani de la încetarea funcției respective.

În cazul în care avocatul fost procuror sau cadru de poliție a funcționat și în calitate de judecător, interdicția privește atât instanțele, cât și organele de urmărire și de cercetare penală. Această interdicție se aplică și personalului auxiliar al organelor de urmărire penală.

2. Interdicții care vizează toate activitățile specifice profesiei de avocat

În acest caz, dacă interdicția se aplică în baza unei hotărâri disciplinare, este interzis avocatului de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună la un an.

În perioada interdicției avocatul nu poate presta sub nicio formă asistență juridică, nu poate face uz de calitatea de avocat și nu poate participa la activitatea organelor profesiei.

Această categorie cuprinde următoarele interdicții:

• avocatul nu își poate exercita profesia, în același timp, în mai multe forme de exercitare a acesteia;
• avocatul străin nu poate pune concluzii orale sau scrise în fața instanțelor judecătorești și a celorlalte organe jurisdicționale și judiciare, cu excepția celor de arbitraj internațional;
• avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorie (deci există interdicție pentru tribunal, curte de apel, I.C.C.J., Curtea Constituțională).

3. Interdicții în raport cu clientela

• Avocatul nu poate asista sau reprezenta părți cu interese contrare în aceeași cauză sau în cauze conexe și nu poate pleda împotriva părții care l a consultat mai înainte în legătură cu aspectele litigioase concrete ale pricinii.
• Avocatul nu poate fi ascultat ca martor și nu poate furniza relații niciunei autorități sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredințată, decât dacă are dezlegarea prealabilă, expresă și scrisă din partea tuturor clienților săi interesați în cauză.
• Orice contact dintre avocat și o persoană cu interese contrare în cauza în care avocatul este angajat, reprezentantul acesteia sau un terț care se dovedește că este interesat de soluția ce se va pronunța în cauză nu poate fi realizat decât cu acordul expres, prealabil, al clientului, în prezența clientului sau a persoanei desemnate de acesta;
• Dacă a fost ascultat ca martor, avocatul nu mai poate desfășura nicio activitate profesională în acea cauză.
• Divulgarea de către avocat, fără drept, a unei informații confidențiale din sfera privată a clientului său ori care privește un secret operațional sau comercial care i a fost încredințat în virtutea aceleiași calități sau de care a putut să ia cunoștință în timpul desfășurării activităților specifice profesiei constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
• Avocatul nu poate îndeplini funcția de expert sau de traducător în cauza în care este angajat apărător.

Sunt interdicții în raport cu clientela prevăzute de Statut:

• avocatul nu trebuie să fie sfătuitorul și nici reprezentantul sau apărătorul a mai mult de un client într-una și aceeași cauză, atunci când interesele clienților sunt conflictuale ori când există, în mod real, riscul de a apărea un astfel de conflict de interese;
• avocații din cabinetele grupate nu pot acorda asistență juridică unor clienți cu interese contrare;
• cabinetele asociate nu pot angaja clienți cu interese contrare;
• avocatul nu poate accepta o cauză a unui nou client dacă secretul informațiilor încredințate de un client anterior riscă să fie afectat sau atunci când cunoașterea de către avocat a cauzelor unui client anterior îl favorizează nejustificat pe noul client;
• este interzis avocatului ca, în mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, să folosească procedee incompatibile cu demnitatea profesiei în scopul dobândirii clientelei;
• avocatul are obligația să folosească atât în mod direct, cât și indirect numai procedee oneste în scopul dobândirii clientelei;
• este interzis avocatului să săvârșească fapte de concurență neloială, așa cum sunt reglementate în art. 176 178 din Statut;
• este interzis avocatului să își fixeze onorariile în baza unui pact de quota litis (pactul de quota litis este o convenție încheiată între avocat și clientul său înainte de soluționarea definitivă a unei cauze, convenție care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului în funcție de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare);
• sunt interzise onorariile reprezentând dobândirea, sub orice formă, a unor aporturi din afacere (activitatea juridică realizată de către avocat);
• avocatul nu poate nici să pretindă și nici să accepte din partea unui alt avocat sau din partea vreunui terț un onorariu, un comision ori vreo altă compensație pentru faptul că a recomandat un avocat unui client sau că a trimis un client la un avocat; excepție = cazurile în care în raporturile de conlucrare profesională se practică onorarii retrocedate pentru încredințarea parțială sau totală a unei cauze;
• avocatul nu poate vărsa nimănui un onorariu, un comision și nici vreo altă compensație în contrapartidă pentru că i a fost procurat un caz; excepție = cazurile în care în raporturile de conlucrare profesională se practică onorarii retrocedate pentru încredințarea parțială sau totală a unei cauze;
• avocatul care acordă asistență judiciară nu are dreptul să primească de la beneficiar niciun fel de sume de bani ori alte recompense, nici chiar cu titlu de acoperire a cheltuielilor;
• avocatul colaborator nu are dreptul de a avea clientelă personală în afara formei de exercitare a profesiei la care colaborează;
• avocatul salarizat în interiorul profesiei nu are dreptul la clientelă proprie.

4. Interdicții cu privire la publicitatea formei de organizare a profesiei

În privința publicității formelor de exercitare a profesiei de avocat, nu sunt permise următoarele modalități (Anexa nr. XXXIV din Statut^[6]):

• racolarea clientelei, constând în oferirea serviciilor, prin prezentare proprie sau prin intermediar, la domiciliul sau reședința unei persoane sau într-un loc public, ori în propunerea de prestări de servicii efectuată de o formă de exercitare a profesiei, fără ca aceasta să fi fost în prealabil solicitată în acest sens. Se consideră racolare și adresarea personală sau prin terți către victimele accidentelor sau către moștenitorii acestora, aflați într-o situație de vulnerabilitate morală și aparentă imposibilitate de a alege un avocat, asumarea, în orice formă, a cheltuielilor cu caracter judiciar ale speței, pe parcursul derulării procedurilor judiciare, precum și asumarea oricăror alte tipuri de cheltuieli personale ale clientului, în scopul punerii acestuia în imposibilitatea sau în dificultatea de a rezilia contractul de asistență juridică;
• prezentarea formei de exercitare a profesiei sau a avocaților care funcționează în cadrul acesteia, prin orice mijloace de publicitate realizate sau asociate cu numele și denumirea unui client prezentarea unui obiectiv realizat cu succes pentru un client, prin consultanță sau mijloace litigioase, nu constituie o încălcare a rigorilor legale și statutare privind publicitatea.
• promiterea obținerii unor rezultate profesionale care nu depind exclusiv de activitatea formei de exercitare a profesiei;
• comunicarea publică a funcțiilor deținute anterior în cadrul unor autorități de către avocații incluși în forma de exercitare a profesiei, cu scopul sugerării obținerii unui anumit rezultat cu caracter judiciar;
• incitarea publică la inițierea unui litigiu sau a unui conflict sau la amplificarea acestora, prin mijloace neconcurențiale, înșelătoare sau denigratoare la adresa altor confrați;
• solicitările personalizate nesolicitate și transmise potențialilor clienți prin poștă sau mijloace electronice.

Indiferent de mijlocul de publicitate utilizat, sunt interzise (pct. 3.1. din Anexa nr. XXXIV la Statut):

• publicitatea înșelătoare și publicitatea mascată;
• publicitatea și mențiunile comparative ori denigratoare la adresa altor confrați;
• nominalizarea clienților din portofoliu sau indicarea litigiilor în care forma de exercitare a profesiei a fost sau este implicată;
• informațiile privind realizările de ordin financiar sau cifra de afaceri, furnizate de avocat sau forma de exercitare, cu încălcarea normelor concurențiale sau în scop publicitar comparativ;
• furnizarea de informații în vederea includerii în clasamente întocmite pe criterii financiare;
• mențiunile referitoare la valoarea serviciilor oferite de avocat sau la modalitatea de plată, cu încălcarea dispozițiilor statutare, sau care constituie sau pot promova politici de dumping;
• orice afirmații contrare demnității persoanelor, profesiei sau justiției.

Conform competențelor legale, organele deliberative ale profesiei de avocat au decis, la nivel de decizie interpretativă^[7] următoarele reguli aplicabile interdicțiilor în materie de publicitate profesională:

• publicarea unor articole ori materiale în reviste sau alte publicații de specialitate nu constituie, prin ea însăși, o încălcare a regulilor legale ale publicității profesionale. Publicarea însă a unor materiale cu conținut preponderent publicitar, în publicații care nu sunt de specialitate (cotidiene, săptămânale ori în suplimentele acestora etc.) și care, prin conținutul lor, demonstrează promovarea portofoliului de clientelă, a cifrei de afaceri, a tranzacțiilor asigurate cu titlul de prestații profesionale, nu constituie o formă de publicitate profesională permisă de lege;
• anuarele profesionale, editate de diverse publicații, fără agrementul Uniunii Naționale a Barourilor din România, care cuprind clasamente, topuri etc. și care urmăresc producerea unui impact publicitar, menit să contribuie la atragerea de clientelă, nu constituie o formă de publicitate profesională permisă de lege;
• adăugarea pe site-urile profesionale ale avocaților sau ale formelor de exercitare a profesiei a altor elemente decât cele referitoare la forma de exercitare a profesiei, activitatea desfășurată și cele referitoare la contact și corespondență nu constituie o formă de publicitate profesională permisă de lege;
• menționarea pe pagina de web a colaboratorilor externi ai unei forme de exercitare a profesiei, pentru a se asigura reclama de natură comercială făcută unor persoane din afara profesiei, nu constituie o formă de publicitate profesională permisă de lege.

Alte interdicții:

• avocatul desemnat de decanul baroului să acorde ajutorul public judiciar nu poate refuza această sarcină profesională decât în caz de conflict de interese sau pentru alte motive justificate [art. 72 alin. (1) din Lege];
• este interzisă, sub sancțiunile prevăzute de Lege, exercitarea oricărei activități specifice profesiei de avocat de către o persoană fizică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou și în tabloul avocaților sau, după caz, de către orice persoană juridică, cu excepția societății profesionale de avocați cu răspundere limitată [art. 3 alin. (4) din Statut].

Note de subsol

^[1] Deciziile consiliilor barourilor privind constatarea stării de incompatibilitate și suspendarea din exercițiul profesiei, precum și cele de ridicare a stării de incompatibilitate și de reînscriere în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei produc efecte numai de la momentul comunicării lor – Decizia Consiliului U.N.B.R. nr. 522 din 1 iulie 2009, publicată pe www.unbr.ro.

^[2] Din formularea textului legal este indubitabil că instanțele de judecată au obligația verificării calității de repre­zentant a persoanei care se prezintă ca avocat, iar în cazul nerespectării legii există, de asemenea, obligația invocării din oficiu a neregularității; a se vedea în acest sens și art. 219 C. proc. civ.: „instanța verifică identitatea părților, iar dacă ele sunt reprezentate ori asistate, verifică și împuternicirea sau calitatea celor care le reprezintă ori le asistă”.

^[3] Astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 47 din Hotărârea nr. 428/2018.

^[4] Prin Decizia C.C.R. nr. 230/2022 (M. Of. nr. 519 din 26 mai 2022), art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 a fost declarat neconstituțional. În esență, prin decizia menționată, s-a apreciat că, deși în paragraful 26 al Deciziei nr. 225 din 4 aprilie 2017, Curtea Constituțională a precizat expres că „revine legiuitorului sarcina de a conferi normei legale criticate un conținut normativ edificator și de a stabili un cadru legislativ coerent și lipsit de echivoc cu privire la condițiile concrete în care intervine încetarea calității de avocat, prin excluderea din profesie, ca urmare a incidenței cazului de nedemnitate prevăzut de art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată”, legiuitorul nu a intervenit în niciun fel, în intervalul de 5 ani de la momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei menționate, până la pronunțarea prezentei decizii, pentru a fixa într‑o manieră clară și explicită acele infracțiuni a căror săvârșire atrage nedemnitatea profesională a avocaților. În acest context, Curtea a apreciat că soluția legislativă rezultată ca urmare a pasivității legiuitorului conduce la rezultate mai drastice decât cele produse potrivit normei inițial în vigoare, care, deși genera riscul unor aprecieri subiective și discreționare din partea organului de decizie al profesiei de avocat, chemat să aprecieze intervenirea nedemnității și, consecutiv, pierderea calității de avocat, permitea totuși acestuia să realizeze o selecție a infracțiunilor care să determine excluderea din profesie, în funcție de gravitatea faptei și a prejudiciilor de imagine aduse profesiei, chiar dacă lipsea certitudinea cu privire la obiectivitatea și corectitudinea unor astfel de aprecieri. De altfel, arbitrarul aprecierii consiliului baroului sub aspectul încadrării infracțiunilor în sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” era determinat tocmai de absența reglementării legale a unor criterii a căror îndeplinire să fie urmărită sub acest aspect.

^[5] Alin. (2¹)‑(2⁴) ale art. 26 au fost introduse prin art. I pct. 6 din Hotărârea nr. 428/2018.

^[6] ANEXA nr. XXXIV: Ghid de bune practici privind publicitatea avocatului şi a formelor de exercitare a profesiei, introdusă prin Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 195/2021 pentru modificarea şi completarea Statutului profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 64/2011, publicată în M. Of. nr. 1055 din 4 noiembrie 2021.

^[7] Decizia Consiliului U.N.B.R. nr. 523 din 1 iulie 2009, publicată pe www.unbr.ro.