[EXTRAS] Fișe de procedură civilă

Gabriel Boroi, Mirela Stancu, Fișe de procedură civilă. Ediția a 3-a, Ed. Hamangiu, 2025, p. 318-321.

I. REGULA CITĂRII PĂRȚILOR ÎN PROCESUL CIVIL

Obligația citării părților. Regula. Conținut. Excepții

– reglementare: instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel [art. 153 alin. (1) C.proc.civ.];

– scopul citării părților: încunoștințarea lor despre existența procesului, despre locul și data ședinței de judecată, în vederea asigurării respectării dreptului acestora la apărare și a contradictorialității în procesul civil;

– în procesul civil, părțile nu sunt obligate să se înfățișeze, însă este necesar ca toate părțile din proces să fi fost legal citate;

– astfel, regula este judecata cauzei cu citarea părților;

– excepții: cazurile expres prevăzute de lege în care (i) fie judecata cauzei are loc fără citarea părților, (ii) fie citarea părților la judecata cauzei este lăsată la aprecierea instanței.

Exemple în care judecata cauzei are loc fără citarea părților:

• conflictele de competență, cererea de preschimbare a termenului de judecată, cererea de încuviințare a executării silite, cererea de încuviințare, ridicare, constatare a desființării de drept a sechestrului asigurător etc.;

Exemple în care citarea părților la judecata cauzei este lăsată la aprecierea instanței:

• cererea de asigurare a probelor, procedura necontencioasă judiciară, ordonanța președințială, cererile de valoare redusă etc.

Termenul în cunoștință

Cazurile în care partea este considerată a avea termen în cunoștință [art. 229 alin. (1) C.proc.civ.]

– scopul citării se poate realiza și prin luarea termenului în cunoștință de către parte, în situațiile și condițiile expres prevăzute de lege;

– în cele trei cazuri expres prevăzute de art. 229 alin. (1) C.proc.civ., analizate în continuare, se aplică regula potrivit căreia partea care ia cunoștință de existența procesului, locul și data unui termen de judecată prin depunerea cererii/prezența la un termen de judecată/înmânarea citației pentru un termen de judecată, poate, cu minime diligențe, să cunoască și termenele ulterioare, astfel încât ea nu va mai fi citată în tot cursul judecării la acea instanță, considerându-se (prezumându-se) că ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare;

– partea este considerată a avea termen în cunoștință atunci când:

1. a depus cererea de chemare în judecată personal sau prin mandatar și a luat termenul în cunoștință;

– în reglementarea actuală, acest caz are un domeniu restrâns de aplicare; astfel:

• ca regulă, el nu se aplică reclamantului pentru primul termen de judecată (și termenele următoare), întrucât între depunerea cererii de chemare în judecată și primul termen de judecată se interpune procedura regularizării și etapa scrisă a judecății în primă instanță, reglementate de art. 200 și art. 201 C.proc.civ., sau numai procedura regularizării (de exemplu, în cadrul procedurii ordonanței de plată);
• acest caz se va aplica numai în cazul cererilor care au natura juridică de cerere de chemare în judecată, însă pentru care nu sunt aplicabile nici procedura regularizării, nici dispozițiile privind etapa scrisă a judecății în primă instanță, cum ar fi cererile depuse în cursul procesului, adică cererile adiționale sau incidentale;

Exemplu:

– reclamantul depune o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată înainte de primul termen de judecată deja fixat, ocazie cu care i se comunică acest termen.

2. a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convențional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaște termenul;

3. i s-a înmânat citația pentru un termen de judecată, personal ori prin reprezentant legal sau convențional ori prin funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței;

– pentru a fi aplicabil acest caz, trebuie să fie întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 229 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ.; astfel:

a) înmânarea citației trebuie să se fi făcut părții, personal ori prin reprezentant legal sau convențional ori prin funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței; atunci când dovada de înmânare este semnată de persoanele arătate la art. 162 alin. (1) teza a II-a și la art. 163 alin. (6) și (7) C.proc.civ. (administratorul clădirii, paznicul sau agentul de pază, persoanele majore din familie sau cu care destinatarul citației locuiește), nu se produce efectul prezumat de art. 229 C.proc.civ., ci doar se va considera că procedura de citare este legal îndeplinită la termenul pentru care a fost emisă citația, iar pentru termenul următor, ea va fi citată din nou, afară de cazul în care a dobândit termen în cunoștință printr-una dintre celelalte modalitățile prevăzute de lege;

b) în toate situațiile, să fi fost semnată dovada de înmânarea citației; dacă destinatarul, reprezentantul acestuia ori funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței refuză să primească citația, nu se mai poate considera că partea este prezumată a cunoaște termenele de judecată ulterioare;

c)în vederea respectării dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, în acest caz, citația va cuprinde mențiunea că, prin înmânarea citației persoanelor menționate, sub semnătură de primire, pentru un termen de judecată, cel citat este considerat că are în cunoștință și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată [art. 157 alin. (1) lit. i) C.proc.civ.].

Cazurile în care instituția termenului în cunoștință nu se aplică

Ipotezele reglementate de art. 229 alin. (2)-(4) C.proc.civ.

1. reluarea judecății, după ce a fost suspendată;

• cei în cauză vor trebui citați pentru termenul la care va avea loc reluarea judecății, întrucât, dată fiind suspendarea cauzei, nu se mai poate considera că puteau să cunoască, cu minime diligențe, la ce dată se va relua judecata cauzei;

2. repunerea procesului pe rol (după închiderea dezbaterilor în fond);

• dacă procesul se repune pe rol, părțile vor fi citate pentru termenul la care va avea loc reluarea judecății, întrucât, după închiderea dezbaterilor în fond, care, în mod firesc, sunt urmate de etapa deliberării și pronunțării hotărârii, nu se mai poate considera că părțile puteau cunoaște fixarea unui nou termen de judecată în cauză;

3. chemarea părții la interogatoriu;

• partea trebuie citată pentru termenul la care este chemată la interogatoriu, chiar dacă avea în cunoștință termenul la care s-a încuviințat această probă, întrucât interogatoriul are drept scop obținerea mărturisirii judiciare a părții, care constituie un act personal al acesteia, și, în plus, lipsa părții la termenul pentru luarea interogatoriului poate fi considerată de către instanță ca o mărturisire (art. 358 C.proc.civ.),
• prin excepție, dacă partea a fost prezentă personal la încuviințarea interogatoriului, când s-a stabilit și termenul pentru luarea lui (condițiile fiind cumulative), nu va mai fi citată pentru termenul la care urmează să i se ia interogatoriul;

4. pentru motive temeinice, instanța a dispus ca partea să fie citată la fiecare termen;

5. instanța de apel sau de recurs a fixat termen pentru rejudecarea fondului procesului după anularea hotărârii primei instanțe sau după casarea cu reținere;

• în acest caz, părțile vor fi citate pentru termenul fixat pentru rejudecarea fondului după anularea/casarea cu reținere de către instanța de control judiciar, întrucât între data judecății apelului/recursului și cea la care s-a fixat termenul pentru rejudecarea fondului după anularea hotărârii primei instanțe/după casarea cu reținere, se interpune hotărârea instanței de control judiciar de anulare/casare cu reținere, astfel încât părțile nu pot fi considerate a cunoaște nici soluția dată apelului/recursului și nici faptul că instanța de control judiciar a decis reținerea cauzei și deci data termenului fixat pentru rejudecarea fondului;

6. cazul militarilor încazarmați și al deținuților;

• militarii încazarmați și deținuții trebuie citați pentru toate termenele de judecată, întrucât, în lipsa comunicării citației la unitatea militară sau la administrația locului de deținere, persoanele respective nu se pot deplasa în afara acestora, pentru a se prezenta în fața instanței.

Cazul prevăzut de art. 304 alin. (2) C.proc.civ.

– atunci când una dintre părți se înscrie în fals cu privire la un înscris depus la dosar, iar partea adversă (care folosește înscrisul) nu este prezentă la termenul de judecată respectiv, instanța trebuie să acorde un termen și să dispună înfățișarea părților în persoană, ceea ce implică citarea părții lipsă, cu mențiunea căpartea adversă s-a înscris în fals.

Preschimbarea termenului de judecată

– respectarea dreptului la apărare al părților și a contradictorialității în procesul civil implică faptul că termenul de judecată stabilit nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice;

– preschimbarea poate fi dispusă din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părți (art. 230 teza I C.proc.civ.);

– cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, preschimbarea poate interveni pentru orice termen de judecată, deoarece legea nu face distincție după cum este vorba de primul termen de judecată sau de cele stabilite în cursul judecății și nici după cum pentru termenul de judecată au fost sau nu trimise citațiile ori acesta a fost sau nu dat în cunoștința părților;

– cererea de preschimbare formulată de parte, respectiv preschimbarea din oficiu se soluționează sau, după caz, se dispune de completul de judecată învestit cu judecarea cauzei;

– instanța hotărăște în camera de consiliu, fără citarea părților (art. 230 teza a II-a C.proc.civ.);

– în cazul în care admite cererea de preschimbare, instanța dispune citarea de îndată a părților pentru noul termen de judecată fixat (art. 230 teza a III-a C.proc.civ.);

– instanța poate proceda la înștiințarea părților cu privire la noul termen fixat și telefonic, telegrafic, prin fax, poștă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură înștiințarea pentru prezentarea la termen, precum și confirmarea primirii înștiințării, dacă părțile au indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop; dacă încunoștințarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoștințare și obiectul acesteia [art. 230 teza a IV-a și art. 241 alin. (3) C.proc.civ.]; aceste modalități de înștiințare a părților cu privire la noul termen fixat nu înlocuiesc citarea; ele sunt complementare citării și comunicării realizate în condiții procedurale, iar nu substitutive acestora.

Jurisprudență:

• Schimbarea orei de începere a ședinței de judecată și a completului de judecată – completul 1 în loc de completul 2 – echivalează cu preschimbarea termenului de judecată (C.A. București, s. a III-a civ., dec. nr. 1391/2000, în M. TĂBÂRCĂ,GH. BUTA, Codul…, p. 526).