Noțiunea de „rezervare confirmată” în serviciile de transport aerian
Juanita Goicovici, Dreptul relațiilor dintre profesioniști și consumatori, Ed. Hamangiu, 2022, p. 509-510.
În practica judiciară[1] s-a ridicat problema de a stabili dacă, în ipotezele contractării unor pachete de servicii turistice incluzând servicii de transport aerian[2], ar putea fi reținută confirmarea rezervării, dacă documentul transmis pasagerilor de operatorul serviciilor turistice conținea informații cu privire la orarul zborurilor, diferite de cele pe care operatorul de transport aerian le transmisese ultima dată operatorului de servicii turistice, în contextul în care aceste din urmă informații actualizate privitoare la orarul zborurilor nu fuseseră transmise direct pasagerilor respectivi, astfel încât aceștia nu dispuneau decât de informațiile conținute în documentul transmis de operatorul de servicii turistice.
În această privință, trebuie amintit că problematica existenței unei „rezervări confirmate” interesează din perspectiva sferei de incidență a prevederilor Regulamentului nr. 261/2004, întrucât art. 3 din acest regulament reglementează domeniul său de aplicare impunând, în temeiul alin. (2) lit. (a), ca pasagerul să dispună de o rezervare confirmată pentru zborul respectiv. Regulamentul nr. 261/2004 nu definește sintagma „rezervare confirmată”, descriind, în schimb, noțiunea de „rezervare” prin prisma existenței unui document doveditor; noțiunea de „rezervare” a zborului/locului este definită în art. 2 lit. (g) din acest regulament ca referindu-se faptul că „pasagerul posedă un bilet sau un alt document doveditor, care indică faptul că rezervarea a fost acceptată și înregistrată de operatorul de transport aerian sau de operatorul de turism”. Din această definiție rezultă că o rezervare poate fi constituită dintr-un „alt document doveditor” care atestă faptul că rezervarea a fost acceptată și înregistrată fie de operatorul de
transport aerian, fie de operatorul de servicii turistice; rezultă, astfel, din textul citat, că o rezervare acceptată și înregistrată de operatorul de servicii turistice (cu care consumatorul contractează un pachet de servicii turistice incluzând servicii de transport aerian) are aceeași valoare juridică precum rezervarea locului acceptată și înregistrată de operatorul de transport aerian.
În consecință, se poate concluziona că, dacă pasagerul dispune de „un alt document doveditor” în sensul art. 2 lit. (g) din Regulamentul nr. 261/2004, emis de operatorul de servicii turistice, acest document doveditor echivalează cu o „rezervare” în sensul aceleiași dispoziții din textul legal citat.
Note de subsol
[1] A se vedea Hotărârea C.J.U.E. din 21 decembrie 2021 în cauzele conexate C-146/20, C-188/20, C-196/20 și C-270/20, AD și alții c. Corendon Airlines și alții, JG și alții c. OP, acționând în calitate de lichidator al Azurair GmbH, cu participarea alltours flugreisen GmbH, Eurowings GmbH c. flightright GmbH și AG și alții c. Austrian Airlines AG, EU:C:2021:1038, cereri de decizie preliminară formulate de Landesgericht Korneuburg (Tribunalul Regional din Korneuburg, Austria) și de Landgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional din Düsseldorf, Germania). Textul integral al hotărârii este disponibil la adresa https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?
text=singur%2Bzbor%2Bintoarcere&docid=251508&pageIndex=0&doclang=RO&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=2456640#ctx1, accesată la 4 ianuarie 2022.
[2] I. KONING, The Enforcement of Airline Passengers’ Rights in Europe, disponibil la adresa https://papers.
ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2456147, accesată la 19 ianuarie 2022.