Poprirea – Executarea silită în Codul de procedură civilă – comentariu pe articole ediția a 2-a

Mădălina Dinu, Roxana Stanciu, Executarea silită în Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, 2019, p. 547-556.

Art. 781. Obiectul popririi

(1) Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, în condiţiile art. 733 alin. (1), pot fi poprite şi bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele său.

(2) În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare, cu respectarea limitelor prevăzute la art. 729, dacă este cazul.

(3) Poprirea se poate înfiinţa şi asupra sumelor sau bunurilor mobile incorporale pe care creditorul le datorează debitorului, dacă ambele creanţe sunt certe şi lichide.

(4) Se va putea popri şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.

(5) Nu sunt supuse executării silite prin poprire:

a) sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie;

b) sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale şi internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte;

c) sumele aferente plăţii drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înfiinţării popririi. Atunci când asupra aceluiaşi cont sunt înfiinţate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăţi aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înfiinţării primei popriri.

Comentariu

1. Noţiune şi reglementare. Părţi

Poprirea constituie una dintre formele executării indirecte^[1], prin intermediul căreia creditorul urmăreşte sumele de bani, titlurile de valoare, precum şi bunurile mobile corporale datorate debitorului de o terţă persoană sau pe care aceasta le va datora în viitor în baza unor raporturi juridice existente^[2].

Articolele 781-794 CPC reglementează poprirea ca măsură executorie, care se diferenţiază de poprirea asigurătorie reglementată de art. 970-971 CPC, care este o măsură dispusă pe parcursul judecăţii în mod conservatoriu, pentru a se asigura o şansă mai mare a creditorului de a-l executa silit pe debitor la momentul obţinerii titlului executoriu.

Această măsură de executare intră atât în competenţa executorului judecătoresc, dar şi în sfera de competenţă a instanţei de executare, în cazul în care este necesară validarea popririi. Menţionăm faptul că, în filosofia actualului Cod de procedură civilă, organul de executare are cele mai multe atribuţii şi competenţe cu privire la această măsură executorie.

Din punct de vederea al părţilor care participă la această procedură execuţională, ea presupune cu necesitate existenţa unui creditor urmăritor, calitate care poate fi deţinută de orice persoană care are o creanţă, indiferent dacă este creditor privilegiat sau simplu creditor chirografar^[3], a debitorului poprit, care trebuie să cumuleze calitatea de debitor al creditorului urmăritor cu aceea de creditor al terţului poprit^[4], şi a unui terţ poprit, care trebuie să aibă calitatea de debitor al debitorului poprit în momentul în care se înfiinţează măsura popririi. În ceea ce priveşte obligaţiile celui din urmă, art. 787 CPC statuează asupra faptului că ele devin exigibile, ca regulă, în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, respectiv, în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora.

2. Drepturile şi obligaţiile terţului poprit

Terţul poprit are următoarele obligaţii:

– să consemneze sumele de bani sau să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite;

– să trimită dovada de consemnare sau de indisponibilizare către executorul judecătoresc;

– să plătească direct creditorului sumele de bani datorate cu titlu de întreţinere sau alocaţie pentru copii, precum şi acelea reţinute cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii.

Dacă sunt înfiinţate mai multe popriri în sarcina aceluiaşi terţ poprit, acesta din urmă va face aplicarea art. 787 alin. (1) CPC, comunicând executorului judecătoresc ori creditorilor numele şi adresa celorlalţi creditori şi sumele poprite de fiecare în parte. Totodată, dacă poprirea vizează bunuri mobile incorporale, terţul în mâinile căruia se află aceste bunuri poprite va răspunde pentru orice pagubă adusă creditorului sau debitorului din cauza neglijenţei lui, acesta fiind supus obligaţiilor şi sancţiunilor prevăzute de lege pentru administratorul-sechestru de bunuri sechestrate, inclusiv în ceea ce priveşte înlocuirea sa, respectiv condamnarea penală, dacă este cazul.

În cazul în care poprirea s-a efectuat asupra unor bunuri mobile incorporale şi termenul de restituire este scadent, terţul poprit poate solicita organului de executare ca aceste bunuri să fie încredinţate unui administrator-sechestru.

Articolul 787 alin. (5) CPC face inadmisibilă o contestaţie la executare împotriva popririi formulată de terţul poprit, acesta putându-şi formula eventual apărările numai în cazul validării popririi prevăzute de art. 790 CPC.

3. Obiectul popririi. Sume exceptate

Pot face obiect al acestei măsuri de executare silită: sumele de bani, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale (de exemplu, acţiuni la purtător, acţiuni nominative, obligaţii nominative). Singura condiţie pentru ca astfel de bunuri să facă obiect al popririi este cea specifică acesteia, în sensul că sumele ori bunurile sunt datorate debitorului ori deţinute în numele său de o terţă persoană în temeiul unor raporturi juridice distincte.

În privinţa sumelor de bani din conturile bancare, legiuitorul a înţeles să limiteze poprirea prin trimiterea la art. 729 CPC, limitări în legătură cu salariile/alte venituri periodice/pensii/alte sume ce se plătesc periodic debitorului. În aceste cazuri, poprirea urmează a se face în condiţiile art. 729 alin. (1) lit. a) şi b) CPC. Astfel, pot face obiect al popririi atât sumele de bani care se găsesc în conturile debitorului la momentul înfiinţării măsurii popririi, cât şi cele care urmează a fi datorate în viitor acestuia de o terţă persoană, precum şi creanţele afectate de termen sau condiţie în momentul în care ajung la scadenţă.

Totodată, menţionăm că nu pot face obiect al popririi:

– sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie^[5];

– sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale şi internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte (această interdicţie este firească, întrucât creditele nerambursabile sunt acordate în cadrul unor proiecte anume reglementate, iar o eventuală poprire a acestor sume de bani ar conduce la nerealizarea proiectelor cu privire la creditele nerambursabile);

–sumele aferente plăţii drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înfiinţării popririi (această interdicţie este firească şi protejează debitorul care are angajaţi cărora le plăteşte drepturi salariale, fiind, în acelaşi timp, şi o măsură de protecţie a salariaţilor debitorului poprit, chiar dacă provizoriu).

Potrivit art. 873 alin. (1) CPC, o altă categorie de bunuri excluse de la poprire o reprezintă sumele rezultate din valorificarea bunurilor urmărite şi cele consemnate la dispoziţia executorului. Cu toate acestea, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, se va putea înfiinţa poprire numai asupra sumelor atribuite creditorilor sau debitorului prin procesul-verbal de distribuire. Ipoteza se referă la situaţia în care creditorul care urmează să beneficieze de sumele rezultate din executarea silită pornită împotriva unui debitor are, la rândul său, un creditor, care doreşte ca suma obţinută prin executare de către cel dintâi să nu ajungă în contul acestuia, ci direct la dispoziţia sa. Or, în aceste condiţii, adresa de înfiinţare a popririi va fi înaintată executorului învestit cu prima executare, însă obligaţia de indisponibilizare a sumelor realizate din executare nu va opera anterior distribuirii sumelor. În practică, apreciem că un executor care primeşte o astfel de solicitare va proceda la indisponibilizare direct prin procesul-verbal de distribuire a sumelor. În cazul în care acesta a fost deja întocmit, dar banii nu au fost eliberaţi din contul executorului către creditorul care l-a sesizat cu executarea, indisponibilizarea va avea loc printr-un alt proces-verbal, suma de bani urmând a fi remisă executorului popritor, în acest sens urmând a fi emisă o încheiere. Trebuie menţionat şi că, în opinia noastră, adresa de înfiinţare a popririi care se referă la sumele pe care executorul le va realiza în cadrul executării pentru debitor [iar nu cu privire la sumele despre care face vorbire art. 873 alin. (2) CPC] nu va putea sta nici la baza unei hotărâri de validare a popririi, întrucât instanţa nu poate modifica măsura atunci când o validează şi nici nu o poate valida cu încălcarea legii.

Trebuie semnalat că, potrivit art. 781 alin. (1) teza a II-a CPC, în condiţiile art. 733 alin. (1), pot fi poprite şi bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele său. De asemenea, poprirea se poate înfiinţa şi asupra sumelor sau bunurilor mobile incorporale pe care creditorul urmăritor însuşi le datorează debitorului, dacă ambele creanţe sunt certe şi lichide. Această instituţie este utilă în cazul existenţei creanţelor reciproce între creditor şi debitor, dar dintre care numai creanţa deţinută de creditor este exigibilă, în timp ce datoria sa către debitor este încă neexigibilă. Prin instituirea popririi în acest caz, creditorul se asigură că, la momentul ajungerii la exigibilitate, le va putea folosi în scopul acoperirii creanţei sale. În schimb, potrivit art. 781 alin. (4) CPC, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen.

Subliniem la acest moment faptul că de esenţa valabilităţii măsurii popririi este caracterul cert şi lichid al debitului pe care terţul îl înregistrează faţă de debitor.

Un exemplu în care obiectul popririi este incorect determinat este situaţia în care creditorul indică drept sume de bani datorate de terţ o serie de debite datorate în baza unor contracte cu caracter administrativ şi pentru care sunt stabilite prin acte normative doar tarifele de calcul pentru redevenţele viitoare, fără ca în temeiul acestor raporturi şi dispoziţii să se fi perfectat vreodată documente contabile şi fără să se facă dovada chiar că serviciile pentru care redevenţa era datorată au fost efectiv prestate.

Dezlegarea unor chestiuni de drept

1. Sume datorate lunar de terţul poprit, membru al asociaţiei de proprietari, debitoarei asociaţia de proprietari. Destinaţie

„În interpretarea dispoziţiilor art. 781 alin. (5) lit. a) CPC, art. 46-48 din Legea nr. 230/2007, art. 12 pct. B) lit. c) din H.G. nr. 1588/2007^[6], sumele datorate lunar de terţul poprit, membru al asociaţiei de proprietari, debitoarei asociaţia de proprietari, cu titlu de cheltuieli de întreţinere, au afectaţiunea specială corespunzătoare diferitelor componente ale acestor cheltuieli, astfel cum sunt determinate de legislaţia în materie”.

În considerentele deciziei (parag. 99-107), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele: „Astfel cum s-a menţionat, cu trimitere la dispoziţiile legale care constituie sediul materiei, sumele datorate în cadrul cheltuielilor de întreţinere lunare au mai multe destinaţii, de natură să acopere consumul de utilităţi şi plata diferitelor servicii prestate pentru buna funcţionare a proprietăţii individuale şi a părţilor comune ale condominiului.

Aşa fiind, plata şi, corelativ, stingerea creanţelor diferiţilor furnizori sau prestatori de servicii trebuie să se facă respectându-se destinaţia fiecărei sume, calculată în mod corespunzător, potrivit clauzelor contractuale, pe baza facturilor emise (regăsindu-se, ca atare, pe listele de plată afişate lunar de asociaţie).

De aceea, nu se poate susţine că un anumit furnizor ori prestator de servicii nu ar putea urmări suma datorată de membrul asociaţiei, terţ poprit în relaţia cu debitorul (asociaţia de proprietari, atunci când contractul este încheiat de aceasta în nume propriu), pentru acea parte a sumei ce i se cuvine conform serviciului prestat.

Este evident însă că un creditor nu va putea urmări întreaga sumă pe care un proprietar o datorează lunar asociaţiei, pentru că, aşa cum s-a arătat, în componenţa acestei sume intră debite ale acestuia către diferiţi alţi furnizori care au, în egală măsură, calitatea de creditori şi deci interes în valorificarea creanţei proprii.

În acest sens trebuie respectată destinaţia fiecărei sume şi apare astfel afectaţiunea specială la care face referire art. 781 alin. (5) lit. a) CPC, de natură să atragă indisponibilizarea sumelor de bani care au altă afectaţiune decât cea a cărei realizare, prin poprire, o urmăreşte creditorul (de exemplu, un furnizor de energie termică nu va putea popri şi sumele datorate pentru consumul de apă rece sau canalizare ori pentru energia electrică etc.).

Altminteri s-ar putea ajunge ca, în valorificarea unei creanţe, prin indisponibilizarea întregii sume plătite cu titlu de cheltuieli de întreţinere de către un debitor, să fie paralizat dreptul la valorificarea creanţei al altui creditor.

Aşadar, în măsura în care un creditor face dovada că terţul poprit datorează asociaţiei de proprietari sume de bani reprezentând contravaloarea serviciului pe care l-a prestat sau a utilităţii furnizate, validarea popririi pe care o solicită nu poate fi împiedicată de invocarea dispoziţiilor art. 781 alin. (5) lit. a) CPC, pe de o parte, pentru că, prin ipoteză, nu este vorba despre o sumă de bani având o afectaţiune specială, alta decât cea necesară satisfacerii creanţei respective, pe de altă parte, pentru că nu este vorba despre sume de care debitorul nu ar putea dispune.

Dimpotrivă, asociaţia de proprietari are scopul de a colecta lunar sumele de bani necesare achitării consumurilor individuale şi celor aferente spaţiilor comune indivize, asigurând plata la timp a furnizorilor [conform art. 3 lit. i) din Legea nr. 230/2007, cheltuielile asociaţiei de proprietari constau în cheltuielile sau obligaţiile financiare ale asociaţiei care sunt legate de exploatarea, reparaţia sau întreţinerea proprietăţii comune, precum şi cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii şi care nu sunt facturate individual către proprietăţile individuale].

De aceea, în interpretarea dispoziţiilor art. 781 alin. (5) lit. a) CPC, art. 46-48 din Legea nr. 230/2007, art. 12 pct. B lit. c) din H.G. nr. 1588/2007, trebuie considerat că sumele datorate lunar de către terţul poprit, membru al asociaţiei de proprietari, debitoarei asociaţia de proprietari, cu titlu de cheltuieli de întreţinere, au afectaţiunea corespunzătoare diferitelor componente ale acestor cheltuieli, astfel cum sunt determinate de legislaţia în materie (şi cum rezultă din listele de plată lunare)” (I.C.C.J., compl. DCD, Decizia nr. 84 din 26 noiembrie 2018, M. Of. nr. 84 din 1 februarie 2019).

Practică judiciară

1. Calitatea de debitor a terţului poprit

„Terţul poprit este un debitor al debitorului urmărit. Această calitate trebuie să fie întrunită de către terţul poprit în momentul înfiinţării popririi. În caz contrar, el nu poate dobândi calitate procesuală în cadrul popririi” (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 3830 din 7 octombrie 2003, în I. Leş, Legislaţia executării silite. Comentarii şi explicaţii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 1065-1066).

2. Înfiinţarea popririi în lipsa disponibilului bănesc

„Poprirea se poate înfiinţa şi în cazul în care debitorul nu are disponibil bănesc în contul deschis la terţul poprit, executarea popririi urmând să aibă loc în măsura alimentării contului” (C.S.J., S.U., dec. nr. 4 din 21 septembrie 1998, în I. Leş, op. cit., p. 1067).

3. Lipsa acordului creditoarei asupra angajamentului de plată

„În cauză se va reţine că înscrisul depus la dosar de către apelantă nu reprezintă un acord de eşalonare a debitului încheiat între aceasta şi creditor, ci doar un angajament de plată din partea apelantei debitoare şi care nu poate fi opozabil creditorului în lipsa acordului lui expres în acest sens. Prin urmare, respectivul angajament, precum şi plăţile parţiale ulterioare efectuate începând cu 30 iulie 2015 şi până în 25 martie 2016 nu pot înlătura obligaţia terţului poprit potrivit art. 781 CPC” (Trib. Argeş, s. civ., dec. civ. nr. 2940 din 13 octombrie 2016).

4. Poprirea sumelor ce au o destinaţie specială prevăzută de lege

„(…) Tribunalul reţine că din prevederile H.G. nr. 598/2014^[7] reiese că, deşi contestatoarea realizează venituri proprii, aşa cum sunt cele provenite din sumele încasate din realizarea programelor anuale de împrospătare a stocurilor rezervă de stat şi din sumele încasate din activităţi cu caracter comercial, valorificări de stocuri disponibile şi de conjunctură, aceste venituri au o destinaţie specială, constând în cheltuielile pentru reîntregirea în condiţiile legii a stocurilor de produse rezervă de stat diminuate şi în cheltuielile pentru intervenţiile operative ale Administraţiei Naţionale (a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale – n.n.) şi ale unităţilor sale teritoriale, precum şi pentru susţinerea capacităţii de administrare a stocurilor rezervă de stat. Analizând contractul de vânzare în baza căruia au luat naştere raporturile juridice ale contestatoarei cu terţul poprit, Tribunalul constată că acesta a fost încheiat între contestatoare (care figurează ca fiind beneficiarul plăţii) şi vânzător, pe de o parte, şi terţul poprit (cumpărător), pe de altă parte, şi are ca obiect vânzarea cantităţii de 5.500 de tone păcură. Drept urmare, Tribunalul reţine că terţul poprit datorează sume de bani contestatoarei tocmai ca urmare a încheierii unui contract încheiat în baza prevederilor H.G. nr. 598/2014 şi ale Legii nr. 82/1992^[8], a căror aplicabilitate este stipulată chiar în cuprinsul acestuia.

Potrivit art. 780 alin. (5) CPC^[9], «Nu sunt supuse executării silite prin poprire: a) sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie; b) sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale şi internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte; c) sumele aferente plăţii drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înfiinţării popririi. Atunci când asupra aceluiaşi cont sunt înfiinţate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăţi aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înfiinţării primei popriri». Făcând aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Tribunalul apreciază ca fiind întemeiate criticile apelantei-contestatoare privind încălcarea dispoziţiilor art. 780 alin. (5) lit. a) CPC, întrucât sumele datorate de către terţul poprit au o destinaţie specială prevăzută de lege şi nu pot fi poprite” (Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. civ. nr. 1662/A din 22 aprilie 2016).

5. Sumele de bani aflate în conturile deschise de operatorii economici sau persoanele juridice împuternicite de aceştia nu sunt sume cu destinaţie specială, în sensul art. 781 alin. (5) lit. a) CPC

„În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia sumele de bani datorate sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie, se reţine, pe de o parte, că în speţă nu este vorba despre transferuri sau subvenţii alocate de la bugetul local [art. 5 alin. (10) din O.U.G. nr. 146/2002^[10], iar, pe de altă parte, că art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 146/2002 stabileşte o ordine pentru utilizarea sumelor de bani încasate în conturile deschise de operatorii economici sau alte persoane juridice împuternicite de aceştia, fiind reglementată şi situaţia în care sunt sume de bani rămase disponibile care sunt virate către instituţii de credit ori pentru plăţi furnizori sau creditori, cu condiţia ca asupra conturilor să nu fi fost înfiinţată poprire prin titluri executorii. Aşa fiind, nu se poate lua în considerare susţinerea potrivit căreia sumele de bani aflate în conturile deschise de operatorii economici sau persoanele juridice împuternicite de aceştia au destinaţie specială şi nu pot fi utilizate în alte scopuri, neputând fi executate silit. Iar potrivit prevederilor art. 45 CPC 1865 (art. 781 CPC – n.n.), veniturile şi bunurile viitoare ale debitorului pot forma obiect al popririi, în temeiul unor raporturi juridice existente. Nu se aduce, astfel, niciun prejudiciu terţului poprit, întrucât acesta va trebui să plătească numai în măsura în care va avea o datorie faţă de debitorul urmărit” (Trib. Brăila, s. I civ., dec. civ. nr. 933 din 27 octombrie 2016).

6. Conturi ale instituţiei publice, afectate plăţii drepturilor salariale sau consemnării cauţiunilor. Exceptare de la poprire

„Potrivit înscrisurilor (…), conturile ANRP (Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – n.n.) deschise la Banca (…) sunt destinate exclusiv plăţii drepturilor salariale ale angajaţilor. De asemenea, apelanta nu are conturi deschise la această instituţie bancară, ci figurează doar cu recipise de consemnare având ca beneficiari executori judecătoreşti. În drept, Tribunalul reţine în această situaţie incidenţa art. 727 CPC, potrivit căruia «Nu sunt supuse urmăririi silite: (…) f) bunurile declarate neurmăribile în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege». Totodată, conform art. 781 alin. (5) CPC, «Nu sunt supuse executării silite prin poprire: a) sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie; b) sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale şi internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte; c) sumele aferente plăţii drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înfiinţării popririi. Atunci când asupra aceluiaşi cont sunt înfiinţate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăţi aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înfiinţării primei popriri». Prin urmare, potrivit dispoziţiilor de generală aplicare citate mai sus, conturile în care sunt consemnate sume cu afectaţiune specială (cum sunt consemnările de cauţiuni) şi cele afectate plăţii drepturilor salariale sunt exceptate în general de la poprire, cele din urmă numai pentru o perioadă de 3 luni.

Coroborând însă aceste texte cu dispoziţiile art. 1 din O.G. nr. 22/2002, rezultă că ANRP, în calitate de instituţie bugetară, nu poate fi urmărită silit asupra conturilor cu destinaţiile de plăţi salariale sau de consemnaţiuni, întrucât raţiunea acestei norme speciale a fost aceea de a asigura derularea în condiţii optime a activităţii acestui tip de instituţii. Prin urmare, adresele de înfiinţare a popririi în cauză au fost emise cu încălcarea interdicţiei speciale prevăzute de O.G. nr. 22/2002, motiv pentru care măsura luată de executor este lovită de nulitate” (Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. civ. nr. 4308/A din 16 noiembrie 2018).

7. Poprirea veniturilor salariale ale debitorului. Poprire anterioară de către un alt creditor. Lipsa efectului exonerator pentru terţul poprit în privinţa popririi ulterioare. Limita urmăririi veniturilor din salarii

„În speţă, conform situaţiei veniturilor debitorului (…), comunicată de terţul poprit, acesta are un venit net de 782 de lei, din care reţineri de 30% de către finanţe, respectiv 235 de lei. Este adevărat că drepturile salariale datorate de terţul poprit debitorului trebuie consemnate către executorul judecătoresc în limita urmăribilă prevăzută de lege, iar în acest caz drepturile salariale puteau fi urmărite astfel încât să nu se depăşească jumătate din venitul lunar net al debitorului [art. 729 alin. (2) CPC], însă, conform unui calcul aritmetic, jumătate din venitul lunar net al debitorului reprezintă 391 de lei, iar reţinerea percepută de finanţe este de 235 de lei, rămânând o diferenţă de 156 de lei care poate fi urmărită respectând limitele legale. Faţă de faptul că până la acest moment terţul poprit nu şi-a îndeplinit obligaţia mai sus arătată, Tribunalul apreciază ca fiind întemeiată cererea de validare a popririi” (Trib. Sibiu, s. I civ., dec. civ. nr. 48 din 23 ianuarie 2019).

Note de subsol

^[1] Întrucât se valorifică bunuri datorate debitorului de către o terţă persoană.

^[2] S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, op. cit., p. 360.

^[3] I. Leş, op. cit., p. 1065.

^[4] Ibidem.

^[5] De exemplu, subvenţii acordate pentru agricultură de statul român sau de Uniunea Europeană, direcţionate către un anumit scop.

^[6] Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari (M. Of. nr. 490 din 23 iulie 2007) şi H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acesteia (M. Of. nr. 43 din 18 ianuarie 2008) au fost abrogate prin Legea nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor (M. Of. nr. 660 din 30 iulie 2018).

^[7] Privind înfiinţarea pe lângă Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale şi pe lângă fiecare unitate teritorială a unor activităţi finanţate integral din venituri proprii (M. Of. nr. 549 din 24 iulie 2014).

^[8] Privind rezervele de stat (republicată în M. Of. nr. 354 din 11 decembrie 1997).

^[9] Instanţa a soluţionat cauza potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă în forma anterioară republicării, astfel că art. 780 se va citi art. 781 în forma actuală.

^[10] Privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului (republicată în M. Of. nr. 295 din 16 aprilie 2008).