Procedee și formule aritmetice utilizabile în dreptul civil

Studiu publicat în volumul 30 de ani de INM. 30 de ani de Drept, Ed. Hamangiu, 2022, p. 35-52.

§1. Împărțirea sumei obținute din valorificarea bunurilor debitorului, proporțional cu valoarea creanței fiecărui creditor

Art. 2326 alin. (1) C.civ. prevede că „prețul bunurilor debitorului se împarte între creditori proporțional cu valoarea creanței fiecăruia, afară de cazul în care există între ei cauze de preferință ori convenții cu privire la ordinea îndestulării lor”, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „creditorii care au același rang au deopotrivă drept la plată, proporțional cu valoarea creanței fiecăruia dintre ei”.

Prin urmare, pentru ipoteza în care suma (obținută din valorificarea bunurilor debitorului) ce urmează a fi distribuită creditorilor urmăritori sau intervenienți între care există egalitate este mai mică decât suma tuturor creanțelor acestor creditori, împărțirea se va face proporțional cu valoarea creanței fiecărui creditor.

În vederea stabilirii unor formule aritmetice cu ajutorul cărora să putem determina suma ce va fi încasată de fiecare creditor, vom nota:

– cu S suma ce urmează a fi distribuită creditorilor între care există egalitate, deci suma ce se împarte între creditorii chirografari sau, după caz, între creditorii cu preferință care au același rang;

– cu C₁, C₂, C₃ … C_n creanțele fiecărui creditor, deci C₁ este creanța primului creditor, C₂ este creanța celui de‑al doilea creditor etc.;

– cu S₁, S₂, S₃ … S_n sumele ce vor fi încasate de fiecare creditor, deci S₁ este suma care va reveni primului creditor, S₂ este suma care va fi primită de către cel de‑al doilea creditor etc.

Raționamentul pentru punerea în formulă are în vedere, pe de o parte, consta­tarea de domeniul evidenței că S = S₁ + S₂ + S₃ + … + S_n, iar, pe de altă parte, că distribuire (împărțire) proporțională înseamnă că raportul dintre creanța inițială a fiecărui creditor și suma ce revine fiecărui creditor trebuie să fie același, adică C₁ / S₁ = C₂ / S₂ = C₃ / S₃ = … = C_n / S_n^[1].

Ca să stabilim formula cu ajutorul căreia calculăm suma ce revine primului creditor, reținem mai întâi că: din C₁ / S₁ = C₂ / S₂ rezultă că S₂ = C₂ x S₁ / C₁; de asemenea, din C₁ / S₁ = C₃ / S₃ rezultă că S₃ = C₃ x S₁ / C₁; …; din C₁ / S₁ = C_n / S_n rezultă că S_n = C_n x S₁ / C₁.

Apoi, în cadrul formulei S = S₁ + S₂ + S₃ + … + S_n, înlocuim S₂, S₃ … S_n cu cele rezultate în paragraful anterior, deci S₂ cu C₂ x S₁ / C₁, S₃ cu C₃ x S₁ / C₁, …, S_n cu C_n x S₁ / C₁.

Așadar, S = S₁ + C₂ x S₁ / C₁ + C₃ x S₁ / C₁ + … + C_n x S₁ / C₁. În acest moment, introducem un artificiu, pentru a aduce la același numitor (anume C₁) partea de după egal a formulei anterioare, în sensul că vom gândi primul S₁ ca fiind S₁ x C₁ / C₁, adică C₁ x S₁ / C₁. Prin urmare, S = C₁ x S₁ / C₁ + C₂ x S₁ / C₁ + C₃ x S₁ / C₁ + … + C_n x S₁ / C₁, deci S = (C₁ x S₁ + C₂ x S₁ + C₃ x S₁ + … + C_n x S₁) / C₁, ceea ce înseamnă că S = S₁ x (C₁ + C₂ + C₃ + … + C_n) / C₁, iar de aici rezultă că S₁ = S x C₁ / (C₁ + C₂ + … + C_n).

În mod similar se procedează și cu celelalte creanțe, de exemplu, pentru suma(S_n) ce revine creditorului n, reținem că S₁ = C₁ x S_n / C_n, S₂ = C₂ x S_n / C_n, …, iar în cadrul formulei S = S₁ + S₂ + S₃ + … + S_n, pentru a aduce la același numitor, vom gândi S_n ca fiind C_n x S_n / C_n, deci S = C₁ x S_n / C_n + C₂ x S_n / C_n + C₃ x S_n / C_n + … + C_n x S_n / C_n, adică S = (C₁ x S_n + C₂ x S_n + C₃ x S_n + … + C_n x S_n) / C_n = S_n x (C₁ + C₂ + C₃ + … + C_n) / C_n, iar de aici rezultă că S_n = S x C_n / (C₁ + C₂ + … + C_n).

În concluzie, sumele ce revin fiecăruia dintre creditorii între care există egalitate pot fi stabilite cu ajutorul următoarelor formule:

S₁ = S x C₁ / (C₁ + C₂ + … + C_n);

S₂ = S x C₂ / (C₁ + C₂ + … + C_n);

…

S_n = S x C_n / (C₁ + C₂ + … + C_n)^[2].

§2. Reducerea deodată și proporțională a două sau mai multor liberalități [art. 1096 alin. (2) și (4) C.civ.]

2.1. Considerații generale

Unele dificultăți se pot ivi în practică atunci când se pune problema reducerii deodată și proporționale a două sau mai multor liberalități, adică fie a două sau mai multor legate în ipoteza în care testatorul nu a dispus că anumite legate vor avea preferință ori legatarii nu au convenit o anumită ordine în reducțiunea legatelor, fie a două sau mai multor donații concomitente în ipoteza în care donatorul nu a dispus că anumite donații vor avea preferință. 

Cu referire doar la reducerea deodată și proporțională a legatelor, preluându‑se o propunere din doctrina franceză, s‑a arătat că metoda de calcul ar consta în „de­ter­minarea părții din moștenire ce ar fi revenit fiecărui legatar dacă nu ar fi existat rezervatari, iar apoi luarea de la fiecare a unei cote‑părți pentru complinirea re­zervei”^[3].

Prin raportare la exemplul oferit (un legat universal, un legat de 30.000 euro, un activ net de 100.000 euro și o rezervă succesorală de 1/2, adică de 50.000 euro), pro­ce­deul pare ușor de folosit. Totuși, nu se menționează în concret cum se stabi­lește cota‑parte pentru complinirea rezervei, chestiune care prezintă interes mai ales atunci când suma tuturor legatelor (cu titlu universal sau cu titlu particular, deci când nu există și legat universal) este mai mică decât activul net al moștenirii, pre­cum și atunci când la stabilirea rezervei succesorale ar urma să se țină cont și de donațiile făcute de de cuius. De altfel, afirmația că eventualele „donații nu se iau în considerare” este susceptibilă de a produce confuzii, deoarece aceasta este exactă numai în ceea ce privește operațiunea de determinare a părții din moștenire ce ar fi revenit legatarilor în lipsa rezervatarului (altfel spus, trebuie văzut dacă suma tuturor legatelor acoperă în întregime sau este mai mică decât activul net al moște­nirii), nu însă și în privința stabilirii rezervei succesorale.

Dacă, modificând situația de fapt a exemplului respectiv, am înlocui legatul universal cu un legat cu titlu particular sau cu un legat cu titlu universal astfel încât suma legatelor să fie mai mică decât activul net al moștenirii și am mai adăuga că de cuius a făcut în timpul vieții donații ce ar urma să fie reunite fictiv în vederea stabilirii rezervei succesorale, atunci calculele nu mai par atât de simple.

De aceea, apreciem că nu este lipsit de interes să deosebim trei situații:

a) suma tuturor legatelor acoperă în întregime activul net al moștenirii și de cuius nu a făcut donații;

b) suma tuturor legatelor acoperă în întregime activul net al moștenirii, iar de cuius a făcut și donații;

c) suma tuturor legatelor este mai mică decât activul net al moștenirii (indiferent dacă de cuius a făcut sau nu donații)^[4].

a) Procedeul menționat mai sus poate fi folosit fără probleme atunci când suma tuturor legatelor acoperă în întregime activul net al moștenirii și de cuius nu a făcut donații. Într‑un asemenea caz, fiecare legat ar urma să fie redus cu suma ce rezultă din aplicarea cotei ce reprezintă rezerva succesorală la valoarea fiecărui legat^[5].

b) În cazul în care de cuius a făcut donații, pentru aceeași ipoteză în care suma le­­ga­telor acoperă întregul activ net al moștenirii, ar urma să se stabilească în prealabil cât anume reprezintă valoarea rezervei succesorale din activul net al moștenirii (din suma tuturor legatelor), iar apoi fiecare legat va fi redus cu procentul respectiv^[6].

c) Lucrurile par ceva mai complicate în ipoteza în care suma tuturor legatelor este mai mică decât activul net al moștenirii. Diferența dintre activul net al moște­nirii și suma tuturor legatelor va constitui doar o parte din rezerva succesorală, iar cealaltă parte a rezervei succesorale va fi alcătuită din însumarea valorilor cu care trebuie redus fiecare legat. Tocmai de aceea, este necesar să se determine cât re­pre­zintă valoarea acestei părți (valoare care se calculează prin scăderea din valoarea rezervei succesorale a diferenței dintre activul net al moștenirii și suma tuturor legatelor) din suma tuturor legatelor, iar cu procentul (fracția) astfel rezultat(ă) va fi redus fiecare legat^[7].

2.2. Formule

În ceea ce ne privește, chiar dacă practicienii dreptului (uneori și teoreticienii dreptului) au o reticență semnificativă în privința formulelor aritmetice, considerăm că este preferabil să se determine cuantumul fiecărei liberalități reduse la nivelul cotității disponibile ordinare cu ajutorul unor formule. De altfel, atât formulele, cât și raționamentul în baza căruia se ajunge la acestea sunt foarte asemănătoare cu formulele și raționamentul menționate la primul punct al acestui studiu (în privința împărțirii sumei obținute din valorificarea bunurilor debitorului proporțional cu valoarea creanțelor creditorilor între care există egalitate).

Deși pot fi deosebite mai multe situații, vom oferi formule comune, urmând a preciza pentru fiecare dintre situații semnificația literelor folosite.

Formulele sunt^[8]:

a _redus = CD x a/(a + b + … + n);

b _redus = CD x b/(a + b + … + n);

…

n _redus = CD x n/(a + b + … + n).

2.3. Situații de distins

i) În situația în care liberalitățile care trebuie reduse deodată și proporțional (le­ga­te sau, după caz, donații concomitente) sunt exprimate sub formă valorică, proce­deul de reducere proporțională la nivelul cotității disponibile ordinare presu­pune, ca etapă prealabilă, stabilirea valorică a rezervei succesorale și a cotității disponibile ordinare, potrivit regulilor îndeobște cunoscute.

Raționamentul^[9] pentru punerea în formulă are la bază două idei esențiale: în primul rând, reducere la nivelul cotității disponibile (sau, după caz, reducere la nive­lul diferenței dintre cotitatea disponibilă și valoarea liberalităților care au preferință) înseamnă că suma tuturor liberalităților care s‑au redus deodată (și proporțional) tre­buie să fie egală cu cotitatea disponibilă (sau, după caz, cu diferența dintre coti­tatea disponibilă și valoarea liberalităților care au preferință); în al doilea rând, redu­cere proporțională înseamnă că raportul dintre liberalitățile inițiale (înainte de re­duc­țiune) trebuie să fie egal cu raportul dintre liberalitățile rezultate în urma re­duc­țiunii.

Pentru această ipoteză a liberalităților exprimate sub formă valorică, în cadrul formulelor indicate mai sus:

– CD reprezintă valoarea cotității disponibile sau, după caz, a diferenței dintre cotitatea disponibilă și valoarea liberalităților care au preferință^[10];

– a, b, …, n reprezintă valoarea fiecărei liberalități (înainte de reducere);

– a _redus, b _redus, …, n _redus reprezintă valoarea fiecărei liberalități astfel cum a fost redusă proporțional (la nivelul cotității disponibile ordinare)^[11].

ii) În situația în care urmează a se reduce deodată și proporțional mai multe legate exprimate sub formă de fracții din moștenire, literele a, b, …, n din cadrul for­mulelor arătate mai sus reprezintă numărătorul fiecărui legat astfel cum rezultă acesta în urma operațiunii aritmetice de aducere a tuturor legatelor la același numitor.

Așadar, procedeul presupune, dacă este cazul, aducerea la același numitor a tuturor legatelor ce urmează a fi reduse deodată și proporțional (în ultimă instanță, numitorul comun este dat de înmulțirea cifrelor de la numitorul fiecărei fracții)^[12].

Și în ipoteza în care legatele care urmează să se reducă deodată și proporțional sunt exprimate sub formă de fracție ar fi posibil ca de cuius să fi făcut în timpul vieții donații, caz în care CD din cadrul formulelor înseamnă diferența dintre cotitatea disponibilă ordinară (care însă nu va mai fi exprimată sub formă de fracție, ci valoric) și valoarea donațiilor respective (valoarea cotității disponibile ordinare ‑ valoarea donațiilor)^[13].

iii) În situația în care urmează a se reduce deodată și proporțional mai multe legate, dintre care unele sunt exprimate sub formă de fracții din moștenire, iar altele sunt exprimate valoric, procedeul de reducere proporțională la nivelul cotității disponibile ordinare presupune, ca etapă prealabilă, atât stabilirea valorii rezervei succesorale și a valorii cotității disponibile ordinare, cât și stabilirea valorii legatelor exprimate sub formă de fracții din moștenire.

Se ridică însă problema dacă valoarea legatelor exprimate sub formă de fracții se stabilește luând în considerare valoarea masei succesorale determinate potrivit art. 1091 C.civ. (adică ținând seama și de eventualele donații ce urmează a fi reunite fictiv) sau luând în considerare numai activul net al moștenirii. Înclinăm spre această din urmă soluție, deoarece art. 1091 C.civ. vizează doar stabilirea rezervei succeso­rale și a cotității disponibile, deci este o normă specială care nu se aplică și cazurilor care nu cad sub incidența ei.

§3. Stabilirea cotelor succesorale ale descendenților defunctului

3.1. Considerații generale

Cât privește stabilirea cotelor succesorale ale descendenților defunctului (clasa întâi de moștenitori legali), trebuie deosebit, în primul rând, după cum aceștia vin la moștenire în nume propriu sau prin reprezentare^[14].

În al doilea rând, trebuie deosebit după cum descendenții defunctului vin singuri la moștenire sau, dimpotrivă, vin în concurs cu alți moștenitori legali (soțul supra­viețuitor ori chiar moștenitori legali dintr‑o clasă subsecventă în caz de dezmoș­tenire totală sau parțială a tuturor descendenților defunctului) sau cu legatari.

Mai mult, trebuie să se țină cont și de eventualele donații făcute de de cuius, deoa­rece, potrivit art. 1091 alin. (1) C.civ., rezerva succesorală și cotitatea dispo­nibilă se determină prin adăugarea (doar fictiv, adică doar pentru calcul) la activul net al moștenirii (care se stabilește prin scăderea pasivului succesoral din activul brut, acesta din urmă obținându‑se prin însumarea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii) a valorii donațiilor făcute de cel care lasă moștenirea. Pentru ușurința formulelor, atunci când este cazul, vom prefera să ne referim direct la activul net al moștenirii, pe care îl vom nota cu A (care deci înseamnă activul brut al moștenirii minus pasivul succesoral).

În prealabil, vom nota cu M moștenirea sau, după caz, partea din moștenire care se cuvine descendenților (prin ipoteză, M ≤ 1).

De asemenea, pentru cazurile în care de cuius a făcut și liberalități (legate și do­nații), vom nota valoarea tuturor legatelor cu L și valoarea tuturor donațiilor cu D.

3.2. La moștenire vin numai descendenții defunctului

i) Pentru ipoteza în care toți descendenții defunctului vin la moștenire în nume propriu, moștenirea se împarte între aceștia în mod egal [art. 975 alin. (4) teza I C.civ.].

Notând cu N numărul descendenților și ținând cont de faptul că M = 1, rezultă că fiecărui descendent îi va reveni cota de 1/N^[15].

ii) Pentru ipoteza în care descendenții defunctului (toți, unul sau mai mulți) vin la moștenire prin reprezentare, moștenirea se împarte pe tulpini [art. 975 alin. (4) teza finală C.civ.].

Pentru punerea în formulă, vom nota cu T numărul de tulpini (prin ipoteză, T ≥ 1) și cu N_T1 numărul descendenților de pe tulpina 1, cu N_T2 numărul descendenților de pe tulpina 2, …, cu N_Tn numărul descendenților de pe tulpina n (prin ipoteză, N_T1, …, N_Tn ≥ 1).

Practic, dacă pe o tulpină se află un singur descendent, acesta va culege 1/T, iar dacă pe o tulpină se află mai mulți descendenți, fiecare dintre aceștia va culege 1/T împărțit la numărul descendenților de pe tulpina respectivă.

Așadar, descendenții de pe tulpina 1 vor culege 1/T : N_T1, adică 1/TN_T1, descen­denții de pe tulpina 2 vor culege 1/TN_T2, …, descendenții de pe tulpina n vor culege 1/TN_Tn. 

Pentru ipoteza în care o tulpină a produs subtulpini, vom nota cu S numărul de subtulpini și cu N_S1, …, N_Sn numărul descendenților de pe fiecare subtulpină. Fiecare descendent de pe o subtulpină va culege 1/TS împărțit la numărul descendenților de pe tulpina respectivă, deci descendenții de pe prima subtulpină vor culege 1/TSN_S1, …, descendenții de pe subtulpina n vor culege 1/TSN_Sn^[16].

iii) Dacă în timpul vieții de cuius a făcut donații, trebuie verificat în prealabil dacă acestea încalcă sau nu rezerva succesorală de 1/2 (cotitatea disponibilă este tot 1/2).

Donațiile se încadrează în limitele cotității disponibile și deci nu este încălcată rezerva succesorală, ceea ce înseamnă că nu se va pune problema reducțiunii, ori de câte ori valoarea tuturor donațiilor (pe care, reamintim, am notat‑o cu D) este mai mică sau cel mult egală cu activul net al moștenirii (pe care l‑am notat cu A). Această concluzie rezultă din faptul că D ≤ cotitatea disponibilă înseamnă că D ≤ (A + D)/2, adică 2D/2 ≤ A/2 + D/2, adică 2D ‑ D ≤ A, deci D ≤ A.

Prin urmare, dacă D ≤ A, cotele succesorale, determinate potrivit formulelor men­ționate mai sus, se vor stabili prin luarea în considerare a activului net al moște­nirii.

Însă, valoarea tuturor donațiilor va depăși cotitatea disponibilă în toate cazurile în care D > A, ceea ce înseamnă că donațiile respective sunt supuse reducțiunii astfel încât să se asigure rezerva succesorală de 1/2 din A + D^[17], iar cotele succesorale ale fiecărui descendent, determinate potrivit formulelor menționate mai sus, se vor stabili prin luarea în considerare a rezervei succesorale.

3.3. Descendenții defunctului vin la moștenire în concurs cu alți moșteni­tori legali sau testamentari

Pentru cazurile în care descendenții defunctului nu vin singuri la moștenire, ci în concurs cu alți moștenitori (legali sau legatari), partea din moștenire care li se cuvine descendenților, prin ipoteză, va fi mai mică decât 1 (M < 1). În formulele menționate anterior, vom înlocui cifra 1 cu M.

Așadar: dacă toți descendenții defunctului vin la moștenire în nume propriu, fiecare va culege M/N; dacă descendenții defunctului sau unii dintre ei vin la moș­te­nire prin reprezentare, cotele succesorale se stabilesc cu ajutorul formulelor M/TN_T1, …, M/TN_Tn; cotele succesorale ale descendenților de pe eventualele subtulpini se stabilesc cu ajutorul formulelor M/TSN_S1, …, M/TSN_Sn.

În concret, pot fi întâlnite mai multe situații.

i) Dacă descendenții defunctului vin la moștenire împreună cu soțul supravie­țui­tor, cota succesorală legală a acestuia din urmă este de 1/4, iar descendenții defunc­tului vor culege împreună 3/4, ceea ce înseamnă că fiecare descendent va culege, după caz, 3/4N (în ipoteza în care descendenții defunctului vin la moștenire în nume pro­priu), respectiv 3/4TN_Tn sau 3/4TSN_Sn (în ipoteza în care descendenții defunc­tului sau unii dintre ei vin la moștenire prin reprezentare).

În cazul în care soțul supraviețuitor a fost dezmoștenit total, acesta va culege rezerva sa succesorală de 1/8, iar descendenților defunctului le vor reveni 7/8, astfel încât fiecare descendent va culege, după caz, 7/8N, 7/8TN_Tn sau 7/8TSN_Sn.

Dacă soțul supraviețuitor a fost dezmoștenit parțial, iar cota ce îi revine în urma acestei dezmoșteniri este mai mare decât rezerva sa succesorală (notăm această cotă cu C; prin ipoteză, 1/4 > C > 1/8), atunci partea din moștenire care se cuvine descendenților defunctului este de 1 ‑ C, deci fiecare descendent va culege, după caz, (1‑C)/N, (1‑C)/TN_Tn sau (1‑C)/TSN_Sn.

ii) Dacă în timpul vieții de cuius a făcut donații, trebuie verificat dacă acestea se încadrează sau nu în cotitatea disponibilă, rezerva succesorală a descendenților fiind de 3/8, iar rezerva succesorală a soțului supraviețuitor fiind de 1/8, deci cotitatea disponibilă este de 1/2.

Folosind raționamentul deja menționat, ajungem la concluzia că, dacă valoarea tuturor donațiilor (D) este mai mică sau cel mult egală cu activul net al moștenirii (A), nu se va pune problema reducțiunii, deci cotele succesorale, determinate potri­vit formulelor indicate mai sus, se vor stabili prin luarea în considerare a activului net al moștenirii.

Dacă însă D > A, donațiile sunt supuse reducțiunii astfel încât să se asigure rezerva succesorală de 3/8 + 1/8 (adică de 1/2) din A + D.

iii) Dacă descendenții defunctului vin în concurs cu unul sau mai mulți legatari, iar legatele acoperă în întregime sau chiar depășesc cotitatea disponibilă ordinară (dezmoștenire indirectă, parțială sau totală, a tuturor descendenților defunctului), descendenții vor culege rezerva succesorală, deci M = 1/2. Prin urmare, fiecare descendent al defunctului va culege, după caz, 1/2N, 1/2TN_Tn sau 1/2TSN_Sn.

De asemenea, M = 1/2 și în caz de dezmoștenire directă totală (sau chiar parțială, dar cu încălcarea rezervei succesorale de 1/2) a tuturor descendenților, fiind fără relevanță că restul din moștenire va fi dobândit de moștenitorii legali din clase subsecvente sau va fi moștenire vacantă.

iv) Dacă descendenții defunctului vin în concurs cu soțul supraviețuitor și cu unul sau mai mulți legatari, iar legatele acoperă în întregime sau chiar depășesc cotitatea disponibilă ordinară (dezmoștenire indirectă, parțială sau totală, a tuturor descen­denților defunctului și a soțului supraviețuitor), descendenții vor culege rezerva lor succesorală, deci M = 3/8 (soțul supraviețuitor va culege rezerva sa de 1/8).

De asemenea, M = 3/8 și în caz de dezmoștenire directă totală (sau chiar parțială, dar cu încălcarea rezervei succesorale de 3/8) a tuturor descendenților, fiind fără relevanță dacă soțul supraviețuitor a fost sau nu dezmoștenit.

Așadar, fiecare descendent al defunctului va culege, după caz, 3/8N, 3/8TN_Tn sau 3/8TSN_Sn.

v) Dacă descendenții defunctului vin în concurs cu unul sau mai mulți legatari, iar suma legatelor (pe care, reamintim, am notat‑o cu L) este mai mică decât cotitatea disponibilă ordinară (L < 1/2), atunci M = 1 ‑ L.

Rezultă că fiecare descendent va culege, după caz, (1‑L)/N, (1‑L)/TN_Tn sau (1‑L)/TSN_Sn.

vi) Dacă descendenții defunctului vin în concurs cu soțul supraviețuitor și cu unul sau mai mulți legatari, iar suma legatelor este mai mică decât cotitatea disponibilă (L < 1/2), atunci partea din moștenire care revine descendenților defunctului (M) este formată din rezerva descendenților de 3/8 plus 3/4 din diferența dintre coti­tatea disponibilă de 1/2 și suma legatelor. Prin urmare, M = 3/8 + (1/2 ‑ L) x 3/4 = 3/8 + 3/8 ‑ 3L/4 = 3/4 ‑ 3L/4 = 3(1 ‑ L)/4.

În concluzie, soțul supraviețuitor va culege 1/8 + (1/2 ‑ L) x 1/4, adică (1‑L)/4, iar fiecare descendent va culege, după caz, 3(1‑L)/4N, 3(1‑L)/4TN_Tn sau 3(1‑L)/4TSN_Sn.

§4. Împărțirea moștenirii între colateralii privilegiați

Notând cu M moștenirea sau, după caz, partea din moștenire care, potrivit legii, revine colateralilor privilegiați, vom deosebi după cum colateralii privilegiați vin la moștenire în nume propriu sau prin reprezentare, precum și după cum de cuius și toți frații și toate surorile sale au ambii părinți comuni sau, dimpotrivă, unii dintre frații și surorile defunctului au un singur părinte comun cu acesta.

i) Cât privește moștenirea sau partea din moștenire ce revine colateralilor privilegiați, menționăm că M poate fi:

– 1, în cazul în care la moștenire vin numai colateralii privilegiați;

– 3/4, dacă la moștenire vin colateralii privilegiați și un părinte al defunctului;

– 1/2, dacă la moștenire vin colateralii privilegiați și doi părinți (sau chiar mai mulți părinți, în cazul fostelor adopții cu efecte restrânse) ai defunctului;

– 1/2, în cazul în care la moștenire vin colateralii privilegiați și soțul supravie­țuitor;

– 1/2, dacă la moștenire vin colateralii privilegiați, soțul supraviețuitor și un părinte al defunctului;

– 1/3, în cazul în care la moștenire vin colateralii privilegiați, soțul supraviețuitor și ambii părinți ai defunctului;

– diferența dintre cota pe care colateralii privilegiați ar fi dobândit‑o în lipsa dez­moștenirii și partea cu care toți colateralii privilegiați au fost dezmoșteniți (acest caz presupune o dezmoștenire, directă sau chiar indirectă, a tuturor colateralilor privi­legiați, constând într‑o diminuare a cotei legale care le‑ar reveni potrivit ipote­zelor mai sus menționate);

– 1/2, dacă la moștenire vin descendenții defunctului care au fost dezmoșteniți direct (sau descendenții defunctului și soțul supraviețuitor, toți fiind exheredați) și colateralii privilegiați; dacă însă dezmoștenirea directă constă doar într‑o diminuare a cotei legale fără încălcarea rezervei succesorale, atunci colateralii privilegiați vor culege partea cu care descendenții defunctului (sau descendenții defunctului și soțul supraviețuitor) au fost dezmoșteniți.

ii) Dacă toți frații și toate surorile defunctului au ambii părinți comuni cu cei ai defunctului (așa‑numiții frați buni), moștenirea sau partea din moștenire care li se cuvine se împarte între aceștia în mod egal [art. 981 alin. (1) C.civ.], deci fiecăruia îi va reveni o cotă de M/N, unde N este numărul fraților și surorilor defunctului.

Această formulă este aplicabilă și în cazul în care la moștenire vin, în nume propriu, descendenții fraților și surorilor (evident până la gradul al IV‑lea cu de cuius, deci nepoții de frate/soră sau strănepoții de frate/soră), cu precizarea că N este numărul acestor descendenți.

Dacă descendenții fraților și surorilor defunctului vin la moștenire prin reprezen­tare, moștenirea sau partea din moștenire ce li se cuvine se împarte între aceștia pe tulpini [art. 981 alin. (2) C.civ.], deci cotele succesorale se vor stabili cu ajutorul formulei M/TN_Tn, cu sublinierea că T este numărul de tulpini și N_Tn este numărul cola­teralilor privilegiați (nepoților de frate/soră) de pe tulpina respectivă. Stră­nepoții de frate/soră ar putea veni la moștenire prin reprezentare și pe subtulpini, caz în care fiecare dintre aceștia va culege o cotă de M/TSN_Sn, unde S este numărul de subtulpini și N_Sn este numărul de strănepoți de pe subtulpina respectivă.

iii) În cazul în care colateralii privilegiați care vin la moștenire sunt rude cu de­functul pe linii colaterale diferite, moștenirea sau partea din moștenire ce li se cu­vine se împarte, în mod egal, între linia maternă (dimidia maternis) și linia paternă (dimidia paternis), iar în cadrul fiecărei linii împărțirea se face pe capete sau, după caz, pe tulpini [art. 981 alin. (3) C.civ.].

Așadar, frații/surorile defunctului numai după mamă (așa‑numiții frați uterini) vor culege numai de pe linia maternă, frații/surorile defunctului numai după tată (așa‑numiții frați consangvini) vor culege numai de pe linia paternă, iar frații/surorile care au ambii părinți comuni cu ai defunctului vor culege de pe ambele linii.

Dacă notăm cu X numărul fraților uterini, cu Y numărul fraților consangvini și cu Z numărul fraților buni, atunci:

– cota ce revine fiecărui frate uterin = M/2 : (X+Z) = M/2(X+Z);

– cota ce revine fiecărui frate consangvin = M/2 : (Y+Z) = M /2(Y+Z);

– cota ce revine fiecărui frate bun = M/2 : (X+Z) + M/2 : (Y+Z) = M/2(X+Z) + M/2(Y+Z).

În cazul în care pe una dintre linii (sau chiar pe ambele linii) vin la moștenire prin reprezentare (și) descendenți ai fraților și surorilor defunctului, împărțirea în cadrul liniei respective se va face pe tulpini. Vom nota cu T₁ numărul de tulpini de pe linia maternă (numărul de tulpini de pe linia maternă înseamnă în concret numărul fraților uterini și al fraților buni), cu T₂ numărul de tulpini de pe linia paternă (numă­rul de tulpini de pe linia paternă înseamnă numărul fraților consangvini și ai fraților buni) și cu N_T1n sau N_T2n numărul colateralilor privilegiați de pe tulpina respectivă (N_T1n ≥ 1, N_T2n ≥ 1).

Pentru colateralii privilegiați care vin la moștenire prin reprezentare și care sunt rude cu de cuius numai pe linia maternă, cota este de M/2T₁N_T1n, pentru colateralii privilegiați care vin la moștenire prin reprezentare și care sunt rude cu de cuius numai pe linia paternă, cota este de M/2T₂N_T2n, iar pentru colateralii privilegiați care vin la moștenire prin reprezentare și care sunt rude cu de cuius pe ambele linii, cota este de M/2T₁N_T1n + M/2T₂N_T2n.

Dacă pe ambele linii se vine la moștenire prin reprezentare, formulele indicate în paragraful anterior pot fi utilizate ca atare, cu precizarea că pentru acei colaterali privilegiați care vin la moștenire în nume propriu, iar nu prin reprezentare, N_T1n sau N_T2n va fi egal cu 1.

Dacă pe una dintre cele două linii nu se vine la moștenire prin reprezentare, ci numai în nume propriu, atunci T₁ sau, după caz, T₂ va fi numărul colateralilor privi­legiați de pe linia respectivă (T₁ = numărul fraților uterini + numărul fraților buni sau, după caz, T₂ = numărul fraților consangvini + numărul fraților buni), iar N_T1n sau, după caz, N_T2n va fi egal cu 1.

§5. Stabilirea cotelor succesorale în cazul în care soțul supraviețuitor, beneficiar al unei liberalități neraportabile, vine la moștenire în concurs cu descendenții defunctului, dintre care cel puțin unul nu este și descendent al soțului supraviețuitor

Întrucât această problemă am analizat‑o pe larg cu un alt prilej^[18], în acest studiu ne vom limita doar să indicăm cuantumul cotității disponibile speciale și cotele suc­ce­sorale, însă numai pentru ipoteza în care de cuius a făcut liberalități doar soțului supraviețuitor, iar nu și unor terți.

i) Dacă toți descendenții defunctului vin la moștenire în nume propriu, iar soțul supraviețuitor vine în concurs cu 3 până la 6 descendenți^[19], cotitatea disponibilă specială (CDS) poate fi stabilită cu ajutorul formulei CDS = 7/8(N+1)^[20], unde N este numărul descendenților. Formula are la bază ideea că, existând egalitate între des­cendenți, cotitatea disponibilă specială este egală cu partea ce revine unui des­cendent [unui descendent îi revin o parte din rezerva descendenților și o parte din diferența la care se referă art. 1090 alin. (2) C.civ.], iar soțul supraviețuitor va mai culege și rezerva sa succesorală; scăzând din moștenire rezerva soțului supraviețui­tor, restul de 7/8 se va împărți, în mod egal, între toți descendenții și soțul supravie­țuitor (pentru acesta din urmă cu titlu de cotitate disponibilă specială). Așadar, moștenirea (notată cu 1) se compune din cota ce revine tuturor descendenților și cota ce revine soțului supraviețuitor, deci 1 (moștenirea) = cota descendenților + 1/8 (rezerva soțului supraviețuitor) + cotitatea disponibilă special, adică 1 = N x CDS + 1/8 + CDS = CDS x (N+1) + 1/8. Rezultă că CDS = (1‑1/8):(N+1) = 7/8:(N+1) = 7/8(N+1).

În concret, cotitatea disponibilă specială este de:

– 1/4, dacă soțul supraviețuitor vine în concurs cu un descendent al defunctului, deci soțul supraviețuitor va culege 3/8 din moștenire, iar descendentul va culege 5/8;

– 1/4, dacă soțul supraviețuitor vine în concurs cu doi descendenți ai defunctului, deci soțul supraviețuitor va culege 3/8 din moștenire, iar fiecare dintre cei doi descendenți va culege 3/16;

– 7/32, dacă soțul supraviețuitor vine în concurs cu trei descendenți ai defunc­tului, deci soțul supraviețuitor va culege 11/32 din moștenire, iar fiecare dintre cei trei descendenți va culege 7/32;

– 7/40, dacă soțul supraviețuitor vine în concurs cu patru descendenți ai defunc­tului, deci soțul supraviețuitor va culege 12/40 din moștenire, iar fiecare dintre cei patru descendenți va culege 7/40;

– 7/48, dacă soțul supraviețuitor vine în concurs cu cinci descendenți ai defunc­tului, deci soțul supraviețuitor va culege 13/48 din moștenire, iar fiecare dintre cei cinci descendenți va culege 7/48;

– 1/8, dacă soțul supraviețuitor vine în concurs cu șase descendenți ai defunc­tului, deci soțul supraviețuitor va culege 1/4 din moștenire, iar fiecare dintre cei șase descendenți va culege 1/8.

ii) Dacă descendenții defunctului sau unii dintre ei vin la moștenire prin reprezen­tare, iar numărul de tulpini (pe care îl notăm cu T) înmulțit cu numărul de descen­denți de pe tulpina pe care se află cei mai mulți descendenți care vin la moștenire prin reprezentare (pe care îl notăm cu A) este cel mult 6 (TA ≤ 6)^[21], cotitatea dis­ponibilă specială se poate stabili utilizând formula CDS = 7/8(TA+1)^[22].

Prin urmare, liberalitatea făcută soțului supraviețuitor care depășește cotitatea disponibilă specială va fi redusă până la nivelul acesteia, deci soțul supraviețuitor va dobândi 1/8 (rezerva sa succesorală) + CDS (liberalitatea în limita cotității disponibile speciale), descendenții care vin cei mai mulți pe o tulpină vor dobândi, fiecare, o parte din moștenire egală cu CDS, iar descendentul care vine la moștenire singur pe o tulpină va dobândi o parte din moștenire egală cu CDS x A.

În concret, pentru ipoteza în care liberalitatea făcută soțului supraviețuitor este mai mare sau egală cu cotitatea disponibilă specială, pot fi întâlnite următoarele situații:

– pe o tulpină vine un descendent (în nume propriu sau prin reprezentare) și pe a doua tulpină vin doi descendenți, caz în care cotitatea disponibilă specială este de 7/40; soțul supraviețuitor va culege 12/40, descendentul care vine la moștenire singur pe o tulpină va culege 14/40, iar fiecare dintre ceilalți doi descendenți va culege 7/40;

– pe o tulpină vine un descendent (în nume propriu sau prin reprezentare) și pe a doua tulpină vin trei descendenți, caz în care cotitatea disponibilă specială este de 7/56, adică 1/8; soțul supraviețuitor va culege 2/8, descendentul care vine la moș­tenire singur pe o tulpină va culege 3/8, iar fiecare dintre ceilalți trei descendenți va culege 1/8;

– pe o tulpină vin doi descendenți și pe a doua tulpină vin trei descendenți, caz în care cotitatea disponibilă specială este de 7/56, adică 1/8; soțul supraviețuitor va culege 4/16, fiecare dintre cei doi descendenți care vin împreună la moștenire pe o tulpină va culege 3/16, iar fiecare dintre cei trei descendenți care vin împreună la moștenire pe cealaltă tulpină va culege 2/16;

– pe două tulpini vine câte un descendent (în nume propriu sau prin reprezen­ta­re) și pe a treia tulpină vin doi descendenți, caz în care cotitatea disponibilă spe­cială este de 1/8; soțul supraviețuitor va culege 1/4, fiecare dintre cei doi des­cendenți care vin singuri la moștenire pe câte o tulpină va culege 1/4, iar fiecare dintre cei doi descendenți care vin împreună la moștenire pe cea de‑a treia tulpină va culege 1/8;

– pe o tulpină vine un descendent (în nume propriu sau prin reprezentare) și pe fiecare dintre alte două tulpini vin câte doi descendenți, caz în care cotitatea dispo­nibilă specială este de 1/8; soțul supraviețuitor va culege 1/4, descendentul care vine singur la moștenire pe o tulpină va culege 1/4, iar fiecare dintre ceilalți descen­denți va culege 1/8.

Dacă liberalitatea făcută soțului supraviețuitor este mai mică decât cotitatea disponibilă specială (notăm această liberalitate cu Y), dar mai mare decât 1/8 (CDS > Y > 1/8)^[23], soțul supraviețuitor va dobândi 1/8 + Y, iar descendenții vor dobândi împreună 7/8 ‑ Y, adică:

a) dacă există 1 sau 2 descendenți (deci când CDS = 1/4 > Y):

– soțul supraviețuitor va primi 1/8 + Y;

– descendentul va primi 7/8 ‑ Y, respectiv fiecare dintre cei doi descendenți va primi 7/16 ‑ Y/2;

b) dacă există egalitate între 3 sau mai mulți descendenți care vin la moștenire în nume propriu sau prin reprezentare [deci când CDS = 7/8(N+1) > Y]:

– soțul supraviețuitor va primi 1/8 + Y;

– fiecare descendent va primi (7/8 ‑ Y)/N;

c) dacă moștenirea (partea cuvenită descendenților) se împarte pe tulpini și nu există egalitate între cei 3 sau mai mulți descendenți [deci când CDS = 7/8(TA+1) > Y]:

– soțul supraviețuitor va primi 1/8 + Y;

– descendentul care vine la moștenire singur pe o tulpină va primi (7/8 ‑ Y)/T;

– fiecare dintre descendenții care sunt cei mai mulți pe o tulpină va primi (7/8 ‑ Y)/TA, cu precizarea că A este numărul descendenților de pe acea tulpină;

– fiecare dintre descendenții care vin la moștenire prin reprezentare pe o altă tulpină (decât cea pe care sunt cei mai mulți descendenți) va primi (7/8 ‑ Y)/TB, cu precizarea că B este numărul descendenților care vin la moștenire prin reprezentare pe tulpina respectivă.

§6. Stabilirea termenului uzucapiunii reglementate
de fostul art. 1895 C.civ. 1864

Datorită normelor juridice care guvernează legea aplicabilă uzucapiunii în cazul succesiunii legilor în timp, este posibil să se mai întâlnească situații în care să se invoce uzucapiunea reglementată de fostul Cod civil (de exemplu, într‑o acțiune în revendicare, reclamantul care a început posesia sub imperiul fostei reglementări, dar ulterior a pierdut posesia, sau pârâtul ar putea invoca uzucapiunea reglemen­tată de fostele art. 1895 și urm. C.civ. 1864).

Art. 1895 C.civ. 1864 prevedea că termenul uzucapiunii este de 10 ani dacă adevăratul proprietar locuiește în circumscripția tribunalului unde se află imobilul, respectiv de 20 de ani dacă a locuit în afara acelei circumscripții.

Pentru ipoteza în care adevăratul proprietar a locuit o perioadă de timp (mai scurtă de 10 ani) în circumscripția instanței respective, iar o perioadă de timp în afara acesteia, art. 1896 C.civ. 1864 prevedea că uzucapiunea „se va completa adăugându‑se, la anii de prezență, un număr de ani de absență îndoit decât cel ce lipsește la anii de prezență pentru ca să fie 10”.

Pentru stabilirea termenului uzucapiunii în această din urmă ipoteză (T), vom nota cu N numărul anilor de prezență. Formula este T = N + 2(10‑N) = N + 20 ‑ 2N = 20 ‑ N.

Note de subsol

^[1] Formulele ar fi aceleași și în cazul în care s‑ar considera că distribuire (împărțire) proporțio­nală ar însemna că raportul dintre creanța primului creditor și creanța celui de‑al doilea (unui alt) creditor trebuie să fie egal cu raportul dintre suma ce revine primului creditor și suma ce revine celui de‑al doilea (unui alt) creditor, adică C₁ / C₂ = S₁ / S₂, …, C₁ / C_n = S₁ / S_n.

^[2] Altfel spus, fiecare creditor va primi o sumă care se calculează înmulțind suma ce se distri­buie cu o fracție care are la numărător valoarea creanței respectivului creditor, iar la numitor suma tuturor creanțelor.

De exemplu, să presupunem că suma ce urmează a fi împărțită între trei creditori chirografari (S) este de 69.000 lei, iar primul creditor are o creanță (C₁) de 63.000 lei, cel de‑al doilea creditor are o creanță (C₂) de 21.000 lei, cel de‑al treilea creditor are o creanță (C₃) de 36.000 lei. Totalul celor trei creanțe (C₁ + C₂ + C₃) este de 120.000 lei, depășind deci suma ce trebuie distribuită, ceea ce înseamnă că aceasta din urmă se va împărți proporțional cu valoarea creanței fiecăruia. Astfel, primul creditor va primi 69.000 x 63.000 : 120.000, adică 36.225 lei, cel de‑al doilea creditor va primi 69.000 x 21.000 : 120.000, adică 12.075 lei, iar cel de‑al treilea creditor va primi 69.000 x 36.000 : 120.000, adică 20.700 lei.

^[3] D. Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, ed. a 2‑a, Ed. Hamangiu, Bucu­rești, 2017, p. 357.

^[4] Nu excludem nici situația în care suma tuturor legatelor depășește activul net al moștenirii, caz în care s‑ar putea recurge la formulele pe care le vom menționa mai jos.

^[5] De exemplu, dacă activul net al moștenirii este de 100.000 lei, primul legat are o valoare de 30.000 lei, al doilea legat are o valoare de 70.000 lei, iar la moștenire, în afara celor doi legatari, mai vine și un copil al defunctului, rezerva succesorală fiind de 1/2, atunci ambele legate se vor reduce cu 1/2, deci copilul va lua 50.000 lei cu titlu de rezervă succesorală, primul legatar va lua 15.000 lei și cel de‑al doilea legatar va lua 35.000 lei.

^[6] Dacă, la exemplul anterior, am mai adăuga faptul că de cuius a făcut donații de 20.000 lei, atunci rezerva succesorală ar fi de 1/2 din 120.000 lei (activul net de 100.000 lei + valoarea dona­țiilor reunite fictiv de 20.000 lei), adică 60.000 lei, iar aceasta reprezintă 60% (sau 0,6) din activul net (din suma tuturor legatelor). Prin urmare, fiecare legat trebuie redus cu 60% (valoarea fiecărui legat se înmulțește cu 0,6), ceea ce înseamnă că primul legat va fi redus cu 18.000 lei (30.000 lei x 0,6) și deci va produce efecte pentru 12.000 lei (valoarea inițială a legatului de 30.000 lei ‑ valoarea cu care se reduce de 18.000 lei), iar cel de‑al doilea legat va fi redus cu 42.000 lei (70.000 lei x 0,6) și deci va produce efecte pentru 28.000 lei (valoarea inițială a legatului de 70.000 lei ‑ valoarea cu care se reduce de 42.000 lei). În consecință, copilul va lua 60.000 lei cu titlu de rezervă succesorală, primul legatar va lua 12.000 lei cu titlu de legat redus la nivelul cotității disponibile ordinare, iar cel de‑al doilea legatar va lua 28.000 lei cu titlu de legat redus la nivelul cotității disponibile ordinare.

^[7] De exemplu, să presupunem că activul net al moștenirii este de 100.000 lei, primul legat are o valoare de 30.000 lei, al doilea legat are o valoare de 45.000 lei, valoarea donațiilor ce urmează a fi reunite fictiv este de 20.000 lei, rezerva succesorală a copilului fiind deci de 60.000 lei. Se obser­vă că suma tuturor legatelor este de 75.000 lei, fiind deci cu 25.000 lei mai mică decât activul net al moștenirii. Această din urmă valoare va fi o parte din rezerva succesorală. Pentru întregirea rezervei succesorale, ar mai fi necesară o parte de 35.000 lei (60.000 lei ‑ 25.000 lei), iar această parte reprezintă 7/15 din suma tuturor legatelor (35.000 lei/75.000 lei = 7/15). Prin urmare, fiecare legat trebuie redus cu 7/15, ceea ce înseamnă că primul legat va fi redus cu 14.000 lei (7/15 din 30.000 lei), deci va produce efecte pentru 16.000 lei (30.000 lei ‑ 14.000 lei), iar al doilea legat va fi redus cu 21.000 lei (7/15 din 45.000 lei), deci va produce efecte pentru 24.000 lei (45.000 lei ‑ 21.000 lei). Așadar, copilul va lua 60.000 lei cu titlu de rezervă succesorală, primul legatar va lua 16.000 lei cu titlu de legat redus la nivelul cotității disponibile ordinare, iar cel de‑al doilea legatar va lua 24.000 lei cu titlu de legat redus la nivelul cotității disponibile ordinare.

^[8] A se vedea și G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, Fișe de drept civil, vol. 2, Obligațiile. Con­tractele. Moștenirea, ed. a 7‑a, Ed. Hamangiu, București, 2022, p. 669‑672.

^[9] A se vedea și Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, vol. II, Moștenirea testamen­tară, ed. a 4‑a, Ed. Universul Juridic, București, 2019, p. 340‑341, cu precizarea că, deși nu este oferită o formulă și nici nu sunt date explicații, ci doar se dă un exemplu (care privește reducerea a două legate exprimate valoric, fără a antama și problema unor eventuale donații), totuși, din acest exemplu ar rezulta că se folosește un raționament comparabil.

^[10] Dacă, în afara liberalităților ce urmează a fi reduse deodată și proporțional, există și alte libe­ralități care au preferință și deci se impută cu prioritate (donații anterioare față de donații concomitente, donații față de legate sau, după caz, legate în privința cărora testatorul a dispus că au preferință), atunci CD din cadrul formulei înseamnă diferența dintre valoarea cotității dispo­ni­bi­le și valoarea liberalităților care au preferință (valoarea cotității disponibile ‑ valoarea liberali­tă­ților care au preferință). Dacă însă nu mai există alte liberalități în afara celor ce urmează a fi redu­se deodată și proporțional, atunci CD din cadrul formulei înseamnă valoarea cotității disponibile ordinare (stabilită potrivit art. 1091 C.civ.).

^[11] Așadar, valoarea liberalității astfel cum a fost redusă la nivelul cotității disponibile ordinare se stabilește prin înmulțirea valorii cotității disponibile ordinare (din care, dacă este cazul, s‑a scăzut valoarea liberalităților care au preferință) cu o fracție care are ca numărător (deasupra liniei) valoarea inițială a acelei liberalități, iar ca numitor (sub linie) suma valorilor tuturor libera­lităților ce trebuie reduse deodată și proporțional.

De exemplu, să presupunem că activul net al moștenirii este de 150.000 lei, primul legat are o va­loare de 69.000 lei, al doilea legat are o valoare de 11.000 lei, valoarea donațiilor ce urmează a fi reunite fictiv este de 60.000 lei, iar la moștenire, alături de cei doi legatari, mai vine un copil al de­­func­tu­lui. Rezerva succesorală a copilului este de 1/2 x (150.000 lei + 60.000 lei), adică de 105.000 lei, iar co­ti­tatea disponibilă este de 105.000 lei. Din această cotitate disponibilă, trebuie mai întâi să scădem va­­loarea donațiilor, deoarece acestea se impută cu prioritate, deci 105.000 lei ‑ 60.000 lei = 45.000 lei. Această valoare reprezintă CD din cadrul formulei. Valoarea primului legat redus la nivelul cotității disponibile ordinare (redus astfel încât să nu fie încălcată rezerva succesorală) este de 45.000 lei x 69.000 lei / (69.000 lei + 11.000 lei), adică de 38.812,50 lei, iar valoarea celuilalt legat redus la nivelul cotității disponibile ordinare (redus astfel încât să nu fie încălcată rezerva succesorală) este de 45.000 lei x 11.000 lei / (69.000 lei + 11.000 lei), adică de 6.187,50 lei.

^[12] În același limbaj al profanului în materie de aritmetică, s‑ar putea spune că fiecare legat redus la nivelul cotității disponibile ordinare se stabilește înmulțind cotitatea disponibilă ordinară cu o fracție care are deasupra liniei numărătorul fracției liberalității după aducerea la același numitor, iar sub linie suma numărătorilor tuturor liberalităților după aducerea la același numitor.

De exemplu, să presupunem că de cuius a lăsat primei menajere un legat de 3/8 din moștenire, celei de‑a doua menajere un legat de 1/4 din moștenire, fără să fi stabilit vreo preferință, iar la moștenire mai vine copilul defunctului. Rezerva succesorală a copilului defunctului este de 1/2 din moștenire, deci cotitatea disponibilă este de 1/2 din moștenire. În urma aducerii celor două legate la același numitor, legatul primei menajere este 3/8, iar legatul celei de‑a doua menajere este 2/8. Întrucât suma celor două legate depășește cotitatea disponibilă, legatele trebuie reduse propor­țional, astfel încât suma celor două legate reduse să fie 1/2. Aplicând formula, rezultă că legatul primei menajere redus la nivelul cotității disponibile este de 1/2 x 3/(3+2), adică 1/2 x 3/5, deci 3/10. Aplicând în mod corespunzător formula în privința legatului celei de‑a doua menajere, rezultă că acesta redus la nivelul cotității disponibile este de 1/2 x 2/(3+2), adică 2/10.

^[13] De exemplu, să presupunem că: activul net al moștenirii este de 150.000 lei, valoarea donațiilor ce urmează a fi reunite fictiv este de 60.000 lei, de cuius a lăsat două legate cu titlu universal, instituind un prim legatar pentru 1/4 din moștenire și un al doilea legatar pentru 1/3 din moștenire, iar la moștenire, alături de cei doi legatari, mai vine un copil al defunctului.

În urma operațiunii de aducere a celor două legate la același numitor, primul legat înseamnă 3/12, iar cel de‑al doilea legat înseamnă 4/12.

Rezerva succesorală a copilului este de 105.000 lei [1/2 din (150.000 lei + 60.000 lei)], cotitatea disponibilă fiind tot de 105.000 lei. Din această cotitate disponibilă, trebuie mai întâi să scădem valoarea donațiilor, deoarece acestea se impută cu prioritate, deci 105.000 lei ‑ 60.000 lei = 45.000 lei. Această valoare reprezintă CD din cadrul formulei. Primul legat redus astfel încât să nu se încalce rezerva succesorală va fi de 45.000 lei x 3/(3+4), adică 45.000 lei x 3/7, deci 19.285,71 lei, iar cel de‑al doilea legat redus astfel încât să nu se încalce rezerva succesorală va fi de 45.000 lei x 4/(3+4), adică 45.000 lei x 4/7, deci 25.714,28 lei.

^[14] Descendenții defunctului de gradul întâi vin la moștenire numai în nume propriu, însă, descendenții de gradul al II‑lea și următoarele pot veni la moștenire fie în nume propriu (de exemplu, dacă defunctul are un fiu, care are doi copii, precum și o fiică, având și ea trei copii, iar fiul și fiica defunctului renunță la moștenire, cei cinci nepoți ai defunctului vor culege moștenirea în nume propriu), fie prin reprezentare (în același exemplu, dacă fiul și fiica defunctului sunt predecedați sau nedemni, nepoții vor culege moștenirea prin reprezentare).

^[15] Faptic, se constată că această formulă poate fi folosită și atunci când descendenții defun­c­tului sau numai unii dintre ei vin la moștenire prin reprezentare, însă există egalitate între des­cendenți, în sensul că pe fiecare tulpină se află câte un singur descendent, fiind deci fără relevanță sub aspectul stabilirii cotei succesorale că descendentul vine la moștenire în nume propriu sau prin reprezentare.

^[16] De exemplu, să presupunem că: X, Y și Z sunt cei trei copii ai lui de cuius; Y și Z sunt pre­decedați sau nedemni; Y are doi copii (nepoți de fiu/fiică ai lui de cuius), anume Y₁ și Y₂, iar Z are trei copii (nepoți de fiu/fiică ai lui de cuius), anume Z₁, Z₂ și Z₃; la rândul lui, Z₃, care este predecedat sau nedemn față de de cuius, are doi copii (strănepoți de fiu/fiică ai lui de cuius), anume Z_3‑1 și Z_3‑2. Se observă că numărul de tulpini este 3 și că pe cea de‑a treia tulpină există și subtulpini.

Moștenirea se va împărți după cum urmează:

– X va culege 1/T, deci 1/3;

– Y₁ și Y₂ vor culege, fiecare, câte 1/2T (adică 1/T : 2), deci 1/6;

– Z₁ și Z₂ vor culege, fiecare, câte 1/3T (adică 1/T : 3 : 1), deci 1/9;

– Z_3‑1 și Z_3‑2 vor culege, fiecare, câte 1/6T (adică 1/T : 3 : 2), deci 1/18.

^[17] Practic, sub aspectul calculului valoric, donațiile se vor reduce cu jumătate din diferența dintre valoarea donațiilor și valoarea activului net, deci cu (D ‑ A)/2.

^[18] G. Boroi, Aritmetica în dreptul succesoral. Observații referitoare la aplicarea art. 1090 C.civ., studiu introductiv în Codul civil și Legea de punere în aplicare, ediție actualizată la 14 iunie 2019, Ed. Hamangiu, București, 2019; a se vedea și G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, op. cit., vol. 2, p. 653‑662.

^[19] Dacă soțul supraviețuitor vine în concurs cu 2 descendenți ai defunctului, cotitatea disponibilă specială se raportează la prima limită prevăzută de art. 1090 alin. (1) C.civ. (un sfert din moștenire), iar nu la partea descendentului care culege cel mai puțin.

Dacă soțul supraviețuitor vine în concurs cu 7 descendenți ai defunctului, ar trebui să se admi­tă că art. 1090 C.civ. nu mai este aplicabil, întrucât soțul supraviețuitor, căruia de cuius a vrut să îi procure prin liberalitatea respectivă un avantaj față de ceilalți moștenitori, ar urma să primească mai puțin decât ar fi dobândit în lipsa liberalității. În consecință, cotele succesorale se vor stabili potrivit art. 972 alin. (1) lit. a) C.civ. și art. 975 alin. (3) C.civ., deci soțul supraviețuitor va culege 1/4 din moștenire, diferența de 3/4 din moștenire revenind descendenților.

^[20] A se vedea și Fr. Deak, R. Popescu, op. cit., p. 298.

^[21] Dacă însă TA > 6 [este vorba despre cazurile în care descendenții vin la moștenire: pe două tulpini, iar pe una dintre acestea (sau pe ambele) sunt cel puțin patru descendenți; pe trei tulpini, iar pe cel puțin una dintre acestea sunt cel puțin trei descendenți; pe patru sau mai multe tulpini, iar pe cel puțin o tulpină sunt doi sau mai mulți descendenți], art. 1090 C.civ. nu mai este aplicabil, așa încât soțul supraviețuitor va culege 1/4 din moștenire pe temeiul art. 972 alin. (1) lit. a) C.civ., iar descendenții vor dobândi împreună 3/4 din moștenire pe temeiul art. 975 alin. (3) C.civ.

^[22] Ca formulă alternativă, menționăm CDS = 3/8TA + (1/2 ‑ 3/8TA) : (T+1).

^[23] Dacă liberalitatea făcută soțului supraviețuitor este mai mică de 1/8 din moștenire, cotele succesorale nu se stabilesc în temeiul art. 1090 C.civ. (deoarece soțul supraviețuitor ar dobândi mai puțin decât ar fi dobândit în lipsa liberalității), ci în temeiul art. 972 alin. (1) lit. a) C.civ. și art. 975 alin. (3) și (4) C.civ., astfel încât soțul supraviețuitor va culege 1/4 din moștenire și descen­denții vor dobândi împreună 3/4 din moștenire.