Răspunderea penală a persoanei juridice în cazul infracțiu­nilor prevă­zute de Legea apelor nr. 107/1996

Pentru detalii, a se vedea Andreea Vernea, Răspunderea persoanei juridice în dreptul mediului, Ed. Hamangiu, 2026, pp. 137-144.

Viața umană, animală și vegetală este indisolubil legată de apă. După cum s‑a arătat în doctrină^[1], apa este, în prezent, resursa naturală supusă celui mai ridicat risc de deteriorare și epuizare.

Nu putem omite că hidrosfera constituie o parte importantă, esențială, a eco­sistemului planetar, însă, ultimele decenii au arătat că apa de calitate suficientă pentru consumul uman nu poate fi găsită în toate regiunile planetare, în anumite intervale. Pe fondul încălzirii globale periclitarea integrității resurselor de apă devine o realitate alarmantă, iar nevoia stabilirii unui regim juridic adecvat reprezintă o preocupare constantă atât la nivel internațional cât și la nivel național.

În legislația națională, art. 1 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996^[2] prevede:

„Apele reprezintă o sursă naturală, regenerabilă, vulnerabilă și limitată, element indis­pensabil pentru viață și pentru societate, materie primă pentru activități pro­ductive, sursă de energie și cale de transport, factor determinant în menținerea echilibrului ecologic”.

Definiția surprinde importanța gestionării corecte a resurselor de apă și carac­terul esențial al acestora pentru continuitatea vieții pe planetă, astfel cum o cunoaștem astăzi.

Protecția unor resurse de o asemenea valoare justifică existența unor regle­men­tări în materia dreptului penal, ca ultima ratio, pentru acele fapte ilicite ce prezintă o gravitate deosebită pentru relațiile sociale referitoare la protecția surselor și rețelelor de apă.

În prezent, în Legea nr. 107/1996, sunt incriminate trei infracțiuni în art. 92, art. 93 și art. 95. Dintre acestea numai primele două vor face obiectul analizei, fiind singurele susceptibile de a fi săvârșite de o persoană juridică.

Ca element comun pentru ambele infracțiuni, apreciem că obiectul juridic special constă în relațiile sociale privind protecția apelor de suprafață și a apelor subterane, a surselor și rețelelor de apă, ca și părți componente ale ecosistemului, în vederea respectării echilibrului ecologic și a asigurării calității vieții.

Subiectul activ în ambele cazuri este necircumstanțiat, putând fi atât o persoană fizică cât și o persoană juridică, în special în condițiile în care deversarea unor poluanți în rețelele de apă este, de regulă, consecința unei activități industriale, specifice persoanelor juridice.

I. Evacuarea, aruncarea sau injectarea de substanțe periculoase ori deșeuri capabile să modifice caracteristicile apei

O primă infracțiune supusă analizei este cea reglementată de art. 92 din Legea apelor nr. 107/1996^[3].

Observăm, în fizionomia infracțiunii, existența unei variante tip în art. 92 alin. (1) a unei variante asimilate, în art. 92 alin. (2) și a unei forme atenuate în alineatul următor, toate textele de incriminare provenind din Legea nr. 107/1996.

Analizând varianta tip, reținem că verbum regens implică trei modalități alter­native: (i) evacuarea, (ii) aruncarea și (iii) injectarea apelor uzate, deșeurilor, rezi­duurilor sau altor produse în componența cărora pot fi identificate microorganisme sau substanțe chimice. Pentru tipicitatea infracțiunii, este necesar ca alături de elementul material să fie îndeplinită și o cerință esențială, ca materialele deversate în apă, indiferent de modalitate, să fie apte să conducă la schimbarea caracte­risti­cilor apei. Opinăm că sensul sintagmei „schimbarea caracteristicilor apei” vizează modificări determinabile ale unor proprietăți ale apei, care o fac improprie uzului că­ruia i‑a fost inițial destinată. Dacă modificările sunt nesemnificative, iar rețeaua ori sursa de apă de suprafață ori subterană nu a fost afectată într‑o manieră cuantifi­cabilă, fapta nu va fi tipică.

Date fiind modalitățile normative prin care fapta poate fi săvârșită, apreciem că infracțiunea este comisivă, întrucât evacuarea, aruncarea și injectarea de ape uzate presupune o acțiune din partea făptuitorului, indiferent dacă acesta este o persoană fizică ori o persoană juridică.

Mai observăm că legiuitorul stabilește, într‑o manieră deschisă, lista bunurilor ce pot constitui obiectul material al infracțiunii, incluzând apele uzate, deșeurile, rezi­duurile sau produsele de orice fel. În aceste condiții, opinăm că orice acțiune prin care sunt alterate caracteristicile apei poate fi circumscrisă evacuării, aruncării ori injectării de produse de orice fel. Spre pildă, evacuarea apelor uzate industriale sau menajere într‑un curs de apă, ori spălarea conținutului rezervoarelor unui tanc petrolier sau deversarea de deșeuri radioactive într‑o sursă de apă potabilă, vor îndeplini, în egală măsură, condițiile de tipicitate ale faptei.

Din formularea textului de incriminare reținem că aplicarea acestuia este limitată la apele de suprafață și subterane indiferent dacă acestea sunt situate pe teritoriul național, ori fac parte din categoria apelor maritime interioare sau ale mării teritoriale. Limitarea este o consecință firească a principiului teritorialității aplicării legii penale române.

Urmarea imediată presupune periclitarea efectivă a vieții, sănătății oamenilor și animalelor, integrității mediului, culturilor agricole, fondului piscicol și activității industriale.

Astfel, observăm că nu este necesară producerea unei vătămări materiale con­crete, fiind suficientă producerea stării de pericol, care însă trebuie să fie concretă, efectivă.

Nexul cauzal trebuie să existe și să fie dovedit, în condițiile în care producerea efectivă a stării de pericol condiționează tipicitatea infracțiunii.

În privința variantei asimilate, regăsite în art. 92 alin. (2) din Legea apelor, reți­nem că verbum regens este reprezentat de trei conduite distincte, fiecare dintre acestea având natura unor modalități normative. Astfel, verbum regens este repre­zentat de: „a) poluarea, în orice mod, a resurselor de apă, dacă are un caracter sistematic și produce daune utilizatorilor de apă din aval; b) depozitarea în albia majo­ră a râurilor a combustibilului nuclear sau a deșeurilor rezultate din folosirea acestuia; c) punerea în pericol a digurilor de contur ale lacurilor de acumulare prin exploatările de agregate minerale din albia majoră sau terase”. Opinăm că modali­tățile normative anterior enumerate nu sunt alternative, iar întrunirea conținutului constitutiv a două dintre acestea conduce la reținerea unei pluralități de infracțiuni.

Apreciem utile câteva precizări terminologice, astfel, în privința variantei pre­văzute de art. 92 alin. (2) lit. a), elementul material rezidă în acțiunea de poluare a resurselor de apă. Termenul „poluare” are un sens autonom în cadrul prezentului act normativ, astfel cum este prevăzut de pct. 45 din Anexa 1 la lege^[4]. Pentru tipi­citatea faptei acțiunea incriminată trebuie să aibă un caracter sistematic și să producă prejudicii efective pentru utilizatorii de apă din aval.

Urmarea imediată este specifică infracțiunilor de rezultat și constă în producerea unui prejudiciu pentru utilizatorii de apă din aval. Nexul cauzal dintre conduita prohibită și efectul acesteia trebuie probat în concret.

Referitor la varianta prevăzută de art. 92 alin. (2) lit. b), reținem că verbum regens constă în depozitarea combustibilului nuclear sau a deșeurilor rezultate din folosirea acestuia. Cerința esențială atașată elementului material constă în realiza­rea acțiunii de depozitare „în albia majoră a râurilor”, sintagmă definită de pct. 6 anexa 1 la Legea apelor^[5].

Urmarea imediată presupune periclitarea surselor și rețelelor de apă, ca și părți componente ale ecosistemului. Fapta este tipică în lipsa producerii unui rezultat, fiind o infracțiune de pericol. Nexul cauzal rezultă din materialitatea faptei.

Analizând varianta prevăzută de art. 92 alin. (2) lit. c), observăm că verbum regens constă în acțiunea de exploatare a agregatelor minerale situate, în mod esen­țial, în albia majoră a unei ape. Urmarea imediată constă în periclitarea integrității digurilor de contur ale lacurilor de acumulare. Specific infracțiunilor de pericol concret, nexul cauzal este necesar și se impune a fi demonstrat.

Cât privește varianta regăsită în art. 92 alin. (3) din actul normativ anterior men­ționat, reținem că verbum regens constă în două acțiuni alternative: (i) depozitare și (ii) folosire a îngrășămintelor chimice, pesticidelor ori a substanțelor periculoase.

Elementul material impune îndeplinirea unei cerințe esențiale ce constă în executarea conduitei prohibite în zona de protecție a apelor, terminologie definită de legiuitor prin pct. 77 din Anexa 1 la Legea apelor^[6]. Observăm că fizionomia incriminării o apropie de infracțiunea de la art. 92 alin. (2) lit. b), însă elementele de diferențiere vizează obiectul material și particularitățile cerinței esențiale.

Urmarea imediată constă în periclitarea relațiilor sociale privitoare la protecția surselor și rețelelor de apă, ca părți componente ale ecosistemului.

Nexul cauzal decurge din simpla realizare a conduitei interzise.

Pentru variantele prevăzute de art. 92 alin. (1), (2) și (3) din Legea apelor, forma de vinovăție prevăzută de lege pentru tipicitatea faptei este intenția directă sau indirectă. Infracțiunile regăsite în art. 92 alin. (1) și (2) sunt sancționate și în situația săvârșirii din culpă, în baza art. 92 alin. (4). În toate situațiile, mobilul și scopul sunt lipsite de relevanță pentru calificarea faptei.

Referitor la sancțiunea prevăzută de lege pentru persoana juridică, reținem că aceasta constă în amendă penală, cuprinsă între 120 și 240 de zile amendă. Prin derogare de la dispozițiile art. 137 alin. (2) C.pen., în cazul infracțiunilor de la art. 92 din Legea apelor, „suma corespun­zătoare unei zile‑amendă pentru persoana juridică este cuprinsă între 500 lei și 25.000 lei”^[7], fapt care denotă importanța acordată de legiuitor acestui tip de fapte și urmărilor pe care le pot produce.

II. Executarea, exploatarea sau utilizarea unor lucrări și resurse de apă fără autorizațiile legale

A doua infracțiune supusă analizei este reglementată de art. 93 din Legea apelor^[8].

Cât privește fizionomia infracțiunii observăm existența unei variante tip în art. 93 alin. (1) și a unei variante asimilate, în art. 93 alin. (2).

Analizând varianta tip reținem că verbum regens presupune patru modalități alternative: (i) executarea, (ii) modificarea (iii) extinderea lucrărilor, construcțiilor sau instalațiilor și (iv) darea în exploatare a unităților.

În privința primelor trei modalități normative, fapta este tipică numai în situația în care acțiunile incriminate vizează lucrări, construcții ori instalații care funcționează pe ape ori care au o natură conexă, realizate în lipsa avizului prevăzut de lege.

În ultima variantă normativă, acțiunea de dare în exploatare trebuie să se reali­zeze, în mod esențial, cu omisiunea punerii concomitente în funcțiune a rețe­lelor de canalizare și a instalațiilor de evacuare, respectiv epurare.

Urmarea imediată presupune periclitarea relațiilor sociale privitoare la protecția și utilizarea rațională a surselor și rețelelor de apă.

Nexul cauzal rezultă din materialitatea faptei.

Varianta asimilată, regăsită în art. 93 alin. (2) din Legea apelor, incriminează patru conduite distincte, fiecare dintre acestea având natura unor modalități normative.

În aceste condiții, verbum regens este reprezentat de: „a) utilizarea resurselor de apă în diferite scopuri, fără autorizația de gospodărire a apelor, b) exploatarea sau întreținerea lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele, desfășurarea acti­vității de topire a teiului, cânepii, inului și a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor și de extragere a agregatelor minerale, fără autorizația de gospodărire a apelor, c) exploatarea de agregate minerale în zonele de protecție sanitară a surselor de apă, în zonele de protecție a albiilor, malurilor, construcțiilor hidrotehnice, construcțiilor și instalațiilor hidrometrice sau a instalațiilor de măsurare automată a calității apelor, d) utilizarea albiilor minore fără autorizația de gospodărire a apelor, precum și a pla­jei și țărmului mării în alte scopuri decât îmbăierea sau plimbarea”. Ca și în situația formei asimilate a infracțiunii prevăzute de art. 92 din Legea apelor, considerăm că modalitățile normative anterior enumerate sunt alternative, iar întrunirea conținu­tului constitutiv a două dintre acestea conduce la reținerea unei pluralități de infrac­țiuni, fapt justificat de diferențele de urmări produse de fiecare conduită în parte.

Astfel, în privința variantei reglementate de art. 93 alin. (2) lit. a), elementul material presupune utilizarea resurselor de apă, indiferent de scop. Cerința esențială impune ca acțiunea să fie realizată în lipsa deținerii unei autorizații de gospodărire a apelor, definită la pct. 17 din Anexa I la lege^[9].

Referitor la varianta reglementată de art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea apelor, ele­mentul material constă în cinci modalități normative distincte, respectiv: „(i) exploatarea sau (ii) întreținerea lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele, (iii) desfășurarea activității de topire a teiului, cânepii, inului și a altor plante textile, de (iv) tăbăcire a pieilor și (v) de extragere a agregatelor minerale”. Cerința esențială atașată conduitei prohibite, în oricare dintre modalitățile normative incidente, constă în desfășurarea activității în lipsa deținerii unei autorizații de gospodărire a apelor.

În practica judiciară^[10] s‑a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996, prin faptul că „inculpatul, în calitate de administrator al Î.I. BBB, în cursul lunii septembrie 2015, a extras agregate minerale în albia râului Siret, pe raza localității A. Este întrunită și cerința esențială din moment ce extragerea s‑a făcut fără a avea permis sau licență de exploatare pe acea suprafață. Urmarea imediată constă în atingerea adusă valo­rilor sociale ce ocrotesc regimul juridic de extragere a agregatelor minerale iar legătura de cauzalitate rezultă cu necesitate. Inculpatul a comis fapta cu intenție indirectă, acceptând scopul faptei sale prin extragerea agregatelor minerale deși și‑a dat seama că nu are nici un drept”.

Cât privește varianta reglementată de art. 93 alin. (2) lit. c) din Legea apelor, reținem că verbum regens constă în exploatarea de agregate minerale. Pentru tipi­citatea infracțiunii legiuitorul a impus o cerință esențială alternativă: acțiunea de exploatare să aibă loc (i) „în zonele de protecție sanitară a surselor de apă, (ii) în zonele de protecție a albiilor, malurilor, construcțiilor hidrotehnice, construcțiilor și instalațiilor hidrometrice sau a instalațiilor de măsurare automată a calității apelor”. Zona de protecție a apelor este definită de legiuitor prin pct. 77 din anexa 1 la lege, precitată.

Analizând ultima variantă normativă de la art. 93 alin. (2) lit. d), observăm că elementul material constă în două acțiuni alternative: (i) utilizarea albiilor minore și (ii) utilizarea plajei și țărmului mării pentru motive diferite de îmbăiere ori plim­bare. În prima modalitatea normativă, elementului material îi este atașată cerința esențială privind săvârșirea faptei fără autorizația de gospodărire a apelor.

În fiecare dintre cele patru variante normative precedente, urmarea imediată constă în periclitarea relațiilor sociale referitoare la gestionarea și protecția surselor și rețelelor de apă, iar nexul cauzal rezultă din simpla realizare a conduitei incri­minate.

În ceea ce privește latura subiectivă, conform art. 16 alin. (6) C.pen., infracțiunea prevăzută de art. 93 alin. (1) și (2), este incriminată în măsura săvârșirii cu intenție, însă, printr‑un text distinct^[11], legiuitorul a incriminat și săvârșirea faptelor din culpă.

Referitor la sancțiunea prevăzută de lege pentru persoana juridică, reținem că aceasta constă în amendă penală, cuprinsă între 120 și 240 de zile amendă, în condițiile în care maximul special al pedepsei închisorii prevăzut pentru persoana fizică este de 1 an.

Note de subsol

^[1] E. Lupan, Tratat de dreptul protecției mediului, Ed. C.H. Beck, București, 2009, p. 219.

^[2] M. Of. nr. 244 din 8 octombrie 1996.

^[3] Conform art. 92 din Legea nr. 107/1996: „Evacuarea, aruncarea sau injecta­rea în apele de suprafață și subterane, în apele maritime interioare ori în apele mării teritoriale de ape uzate, deșeuri, reziduuri sau produse de orice fel, care conțin substanțe, bacterii ori microbi în cantitate sau concentrație care poate schimba caracteristicile apei, punând în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a persoanelor, viața animalelor, mediul, producția agricolă ori indus­trială sau fondul piscicol, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani. (2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează și următoa­rele fapte: a) poluarea, în orice mod, a resurselor de apă, dacă are un caracter sistematic și produce daune utilizatorilor de apă din aval; b) depozitarea în albia majoră a râurilor a combustibilului nuclear sau a deșeurilor rezultate din folosirea acestuia; c) punerea în pericol a digurilor de contur ale lacurilor de acumulare prin exploatările de agregate minerale din albia majoră sau terase. (3) Depozitarea sau folosirea de îngrășăminte chimice, de pesticide ori de alte substanțe toxice periculoase în zonele de protecție a apelor constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (4) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) au fost săvârșite din culpă, limitele speciale ale pedepselor se reduc la jumătate. (5) Tentativa la infracțiunile prevăzute la alin. (1)‑(3) se pedepsește”.

^[4] Pct. 45 din Anexa 1 la Legea nr. 107/1996: „poluare: înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activității umane, a unor substanțe, sau a căldurii în aer, apă sau pe sol, care poate dăuna sănătății umane sau calității ecosistemelor acvatice sau celor terestre depen­dente de cele acvatice, care poate conduce la pagube materiale ale proprietății, sau care pot dăuna sau obstrucționa serviciile sau alte folosințe legale ale mediului”. 

^[5] Pct. 6 din Anexa 1 la Legea nr. 107/1996: „albie majoră: porțiunea de teren din valea naturală a unui curs de apă, peste care se revarsă apele mari, la ieșirea lor din albia minoră”

^[6] Pct. 77 din Anexa 1 la Legea nr. 107/1996: „zona de protecție: zona adiacentă cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor, construcțiilor și instalațiilor aferente, în care se introduc, după caz, interdicții sau restricții privind regimul con­struc­țiilor sau exploatarea fondului funciar, pentru a asigura stabilitatea malurilor sau a construcțiilor, respectiv pentru prevenirea poluării resurselor de apă”.

^[7] Dispoziția legală a fost introdusă prin Legea nr. 90/2021, art. II, în vederea uniformizării tratamentului sancționator al persoanei juridice pentru fapte îndreptate împotriva integrității surselor și rețelelor de apă, prevederi similare existând și pentru infracțiunea de la art. 356 C.pen.

^[8] Art. 93 din Legea nr. 107/1996: „(1) Executarea, modificarea sau extinderea de lucrări, construcții ori instalații pe ape sau care au legătură cu apele, fără avizul legal, precum și darea în exploatare de unități fără punerea concomitentă în funcțiune a rețelelor de canalizare, a stațiilor și instalațiilor de epurare a apei uzate, potrivit autorizației de gospodărire a apelor, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. (2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează și următoarele fapte: a) utilizarea resurselor de apă în diferite scopuri, fără autorizația de gospodărire a apelor; b) exploatarea sau întreținerea lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele, desfășurarea activității de topire a teiului, cânepii, inului și a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor și de extragere a agregatelor minerale, fără autorizația de gospodărire a apelor; c) exploatarea de agregate minerale în zonele de protecție sanitară a surselor de apă, în zonele de protecție a albiilor, malurilor, construcțiilor hidrotehnice, construc­țiilor și instalațiilor hidrometrice sau a instalațiilor de măsurare automată a calității apelor; d) utilizarea albiilor minore fără autorizația de gospodărire a apelor, precum și a plajei și țărmului mării în alte scopuri decât îmbăierea sau plimbarea. (3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) au fost săvârșite din culpă, limitele speciale ale pedepselor se reduc la jumătate”.

^[9] Pct. 17 din Anexa I la Legea nr. 107/1996: „avizul și autorizația de gospodărire a apelor: acte ce condiționează din punct de vedere tehnic și juridic execuția lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele și funcționarea sau exploatarea acestor lucrări, precum și funcționarea și exploa­tarea celor existente și reprezintă principalele instrumente folosite în administrarea domeniului apelor; acestea se emit în baza reglementărilor elaborate și aprobate de autoritatea administrației publice centrale cu atribuții în domeniul apelor”.

^[10] C.A. Bacău, s. pen., dec. nr. 246/2021 a disponibilă în format electronic prin intermediul aplicației Sintact: https://sintact.ro/#/jurisprudence/535045991/1/decizie‑nr‑246‑2021‑din‑10‑m
ar‑2021‑curtea‑de‑apel‑bacau‑infractiuni‑la‑alte‑legi‑speciale‑penal?cm=URELATIONS, accesată la data de 11 august 2021.

^[11] Art. 93 alin. (3) din Legea nr. 107/1996.