Sarcina trebuie să fie posibilă, licită și morală

Vasile Nemeș, Gabriela Fierbințeanu, Dreptul contractelor civile și comerciale. Teorie, jurisprudență, modele. Ediția a 2-a, Ed. Hamangiu, 2022, p. 1058.

§6. Sarcina

53. Sarcina este o obligație impusă donatarului, care, dacă a acceptat donația, este ținut să o ducă la îndeplinire.
În jurisprudența s-a detaliat că sarcina trebuie să fie posibilă, licită și morală. Ea poate fi stipulată în favoarea oricăreia dintre părți sau în favoarea unui terț. Dacă sarcina este stipulată în favoarea donatorului sau a unui terț, în măsura sarcinii, donația nu mai este o liberalitate (Trib. Harghita, s. civ., dec. civ. nr. 528/R din 22 mai 2013, idrept.ro).

În ceea ce privește obiectul sarcinii, ca element esențial al donației, în lipsa unei prevederi exprese, suntem de părere că acesta poate consta, în principiu, din orice fel de bunuri mobile sau imobile, precum și din orice fel de prestații (întreținere, plata unei rente etc.), inclusiv bunurile incorporale, deoarece interdicția privește doar darul manual.

După cum este reglementată sarcina, rezultă că în cvasitotalitatea cazurilor aceasta are natura juridică a unei obligații de rezultat.

Așa cum s-a subliniat în literatura de specialitate, donatorul poate impune donatarului orice sarcină, cu excepția celor contrare ordinii publice și bunelor moravuri^[1].

De asemenea, pentru valabilitatea donației este necesar ca sarcina să poată fi realizată faptic, dar și din punct de vedere juridic. De exemplu, oferta de donație cuprinde mențiunea că donația se face cu sarcina edificării de către donatar pe terenul respectiv, într-un termen de 2 ani din momentul acceptării donației, a unei școli și a unei săli de sport. Acesta ar putea constitui un exemplu în care executarea sarcinii nu s-ar putea realiza din cauza timpului prea scurt. După cum se cunoaște, doar formalitățile tehnice (avize, autorizații de construire, aprobări etc.) durează mai mult de 2 ani.

La aceasta s-ar putea adăuga și utilitatea sarcinii ca cerință de revocare. De exemplu, în cazul de mai sus, se poate demonstra că sarcina nu este utilă pentru că, fie în zonă sunt suficiente școli, unități furnizoare de servicii de învățământ, fie este deficit demografic. Cum, de altfel, un alt exemplu ar fi acela în care donatarul are sarcina de a susține cheltuielile de școlarizare a unei persoane indicate de donator, iar aceasta, ca beneficiar al sarcinii, urmează cursurile la învățământul bugetat/gratuit.

În caz de neexecutare, donatorul poate recurge la măsuri de executare sau la rezoluțiunea donației ori la revocarea judiciară a acesteia pentru neexecutarea sarcinii. Sarcina trebuie să fie posibilă, licită și morală.

Note de subsol

^[1] A se vedea și D. ZECA, în Noul Cod civil. Comentarii, doctrină, jurisprudență. Vol. II. Art. 953-1649, cit. supra, p. 120.