Mandatul de ocrotire

Florina Morozan, Drept civil. Persoanele, Editura Hamangiu, 2026.

3.1. Reglementare legală și noțiune

În urma modificărilor aduse Codului civil prin Legea nr. 140/2022, a fost consacrată și o altă instituție nouă de ocrotire a persoanei fizice – mandatul de ocrotire. 

Mandatul de ocrotire^[1] este reglementat în art. 2029¹‑2029¹⁰ C. civ., inse­rate în capitolul dedicat contractului de mandat. În ceea ce privește proce­dura de încuviințare a mandatului de ocrotire, aceasta este prevă­zută în Codul de procedură civilă în Cartea a VI‑a, Proceduri speciale, Titlul II, Capitolul I, Încuviințarea mandatului de ocrotire (art. 943¹-943⁷)^[2].

Mandatul de ocrotire este, după cum arată și denumirea, o formă de mandat. Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant. Mandatul poate avea ca obiect și încheierea actelor destinate să asigure, în cazul survenirii incapacității mandantului de a se îngriji de persoana sa ori de a‑și administra bunurile, ocrotirea persoanei mandantului, administrarea, în tot sau în parte, a bunurilor sale și, în general, bunăstarea sa morală și materială [art. 2009 alin. (1) și (2) C. civ.].

Mandatul de ocrotire este cel dat de o persoană cu capacitate de exercițiu deplină pentru situația în care nu ar mai putea să se îngrijească de persoana sa ori să își administreze bunurile. Scopul acestui tip de man­dat este acela de a asigura protecția persoanei sau a bunurilor acesteia pentru momentul în care aceasta nu ar mai putea sa se îngrijească singură de ele. Părțile în contractul de mandat sunt mandantul (persoana repre­zentată) și mandatarul.

Deși puțin cunoscut și răspândit la noi, mandatul de ocrotire este o instituție cunoscută în multe state și care și‑a dovedit utilitatea^[3]. În Franța, încheierea mandatului de protecție viitoare (mandat de protection future) a fost prevăzută de Legea nr. 2007/2007. În ceea ce privește numărul de mandate de protecție viitoare instituite în Franța în perioada 2018-2022, în urma unei statistici efectuate de către Ministerul justiției, se observa un număr relativ constant, în jur de 1.400 și 1.500 pe an^[4]. 

În Belgia, mandatul de ocrotire (mandat de protection extrajudiciaire), introdus în legislație la 1 septembrie 2014, cunoaște o mare răspândire. Regimul incapacității a fost revizuit pentru a favoriza protecția extraju­diciară, reducând recursul la protecția judiciară la un rol subsidiar și limitat la strictul necesar. Referitor la măsurile de protecție pe care le poate solicita un adult, legea belgiană acordă prioritate determinării autonome a persoanei, adică „autodeterminării” acesteia „esențială pentru respec­tarea drepturilor omului și a demnității fiecărei persoane umane”^[5]. Din anul 2014 până în anul 2023, 416.022 de cetățeni au optat pentru încheie­rea acestuia, mare parte din aceste contracte fiind încheiate în Flandra. Sta­tisticile efectuate au urmărit și media de vârstă la care se încheie aceste mandate, constatând o diminuare a vârstei medii. S‑a constatat o scădere a vârstei medii de la 74 de ani la 72 de ani, totodată cu creșterea ponderii persoanelor între 51 și 65 de ani în rândul celor care optează pentru asemenea contracte la 22,5%^[6]. În cursul anului 2023, numărul mandatelor extrajudiciare a întrecut cifra de 100.000, depășind cu 18% numărul celor încheiate în 2022.

Codul civil român recunoaște calitatea de mandant, pe de o parte, per­soa­nelor cu capacitate deplină de exercițiu, iar, pe de altă parte, majorilor care beneficiază de consiliere judiciară, având totodată încuviințarea ocrotitorului legal și autorizarea instanței de tutelă: „(…) Mandatul de ocrotire poate fi dat și de majorul care beneficiază de consiliere judiciară, cu încu­viințarea ocrotitorului legal și cu autorizarea instanței de tutelă [art. 2029¹ alin. (1) C. civ.]. În același sens dispune și art. 166 alin. (2) C. civ.^[7].

Pentru a avea calitatea de mandatar, persoana nu trebuie să se afle în unul dintre cazurile prevăzute la art. 113 C. civ.^[8] (care nu poate fi tutore). 

3.2. Conținutul și forma mandatului de ocrotire

Mandatul poate cuprinde dorințele exprimate de mandant cu privire la îngrijirea sa și condițiile de viață după survenirea incapacității. Mandatul cuprinde persoana desemnată de mandant căreia mandatarul trebuie să îi dea socoteală, precum și frecvența îndeplinirii acestei obligații, care nu poate fi mai mare de 3 ani. Dacă mandantul nu a desemnat o asemenea persoană, aceasta este desemnată de instanța de tutelă, cu ocazia încuviințării mandatului.

Referitor la forma în care se încheiere mandatul de ocrotire, art. 2029¹ alin. (3) C. civ. dispune că acesta se încheie prin înscris autentic notarial. Alături de forma ad validitatem cerută pentru valabila încheiere a manda­tului de ocrotire, legiuitorul reglementează și condiția încuviințării acestuia de către instanța de tutelă, la cererea mandatarului desemnat. 

3.3. Încuviințarea și executarea mandatului de ocrotire

Executarea mandatului este condiționată de survenirea deteriorării facultăților mintale ale mandantului, constatată ca urmare a întocmirii unor rapoarte de evaluare medicală și psihologică, și de încuviințarea acestuia de către instanța de tutelă, la cererea mandatarului desemnat în contract [art. 2029¹ alin. (4) C. civ.]. În acest sens, Codul de procedură civilă dispune că cererea de încuviințare a mandatului de ocrotire poate fi formulată numai de către mandatar și se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circum­scripție își are domiciliul mandantul sau, după caz, beneficiarul mandatului de ocrotire.

Cererea se soluționează în camera de consiliu, cu citarea în termen scurt a mandantului sau, după caz, a beneficiarului contractului de mandat de ocrotire și a mandatarului. Soluționarea cererii se face cu participarea procurorului. Instanța este obligată să îl asculte pe mandant sau, după caz, pe beneficiarul contractului de mandat, punându‑i și întrebări pentru a constata necesitatea și oportunitatea încuviințării mandatului de ocrotire. 

Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța încuviin­țează mandatul de ocrotire prin încheiere supusă numai apelului [art. 943⁴ alin. (6) și art. 943⁵ C. proc. civ.]. După rămânerea definitivă a încheierii prin care a fost încuviințat mandatul de ocrotire, instanța care a pronun­țat‑o va comunica, de îndată, dispozitivul acesteia, în copie legalizată, insti­tuțiilor prevăzute la art. 941 C. proc. civ., precum și notarului public instru­mentator al mandatului de ocrotire.

Instanța de tutelă poate, cu ocazia încuviințării mandatului, pentru a evita prejudicierea gravă a mandantului, să ia orice măsură necesară pen­tru ocrotirea persoanei mandantului, reprezentarea acestuia în exerci­tarea drepturilor și libertăților sale civile sau administrarea bunurilor lui. Actul prin care mandantul a încredințat deja altei persoane admi­nistrarea bunurilor sale continuă să producă efecte, cu excepția cazului în care acesta este revocat de către instanța de tutelă, pentru motive întemeiate [art. 2029¹ alin. (5) și (6) C. civ.].

Obligațiile mandatarului (art. 2029³ C. civ.). În vederea asigurării bună­stării morale și materiale a mandantului, orice decizie referitoare la exe­cutarea mandatului este luată în interesul mandantului și asigură respec­tarea demnității, a drepturilor și libertăților acestuia, a voinței, nevoilor și preferințelor lui, precum și salvgardarea autonomiei sale. Dispozițiile art. 174 alin. (1) și (2) C. civ.^[9] referitoare la obligațiile tutorelui se aplică în mod corespunzător și mandatului de ocrotire.

Inventarierea bunurilor mandantului (art. 2029⁶ C. civ.). Dacă manda­tarul este însărcinat cu administrarea bunurilor mandantului, în termen de 10 zile de la încuviințarea mandatului de către instanța de tutelă, acesta procedează la întocmirea inventarului bunurilor mandantului, care va fi transmis, în copie, instanței de tutelă și persoanei căreia mandatarul trebuie să îi dea socoteală, desemnată potrivit art. 2.029² alin. (2) C. civ. Dispozițiile art. 820‑822 C. civ., referitoare la cuprinsul inventarului în cazul administrării bunurilor altuia, la bunurile de uz personal și la starea bunurilor, sunt aplicabile, dacă părțile nu au convenit altfel în contract. Instanța de tutelă sesizată cu o cerere de revocare a mandatului poate solicita mandatarului prezentarea unui inventar actualizat al bunurilor mandantului.

În ceea ce privește regulile aplicabile, art. 2029⁴ C. civ. dispune că atunci când întinderea mandatului de ocrotire este îndoielnică, mandatarul îl interpretează conform regulilor privitoare la tutela specială a majorului.

Existența mandatului de ocrotire nu exclude posibilitatea instituirii unei noi măsuri de ocrotire. Astfel, dacă mandatul de ocrotire nu asigură pe deplin îngrijirea persoanei mandantului sau administrarea bunurilor sale, instanța de tutelă poate dispune, în cursul procedurii de încuviințare a mandatului sau ulterior, o măsură de ocrotire care să îl completeze. În acest caz, instanța de tutelă îl numește cu prioritate în funcția de tutore pe mandatarul din contractul de mandat de ocrotire. În cazul în care mandatarul nu îndeplinește și funcția de tutore, acesta continuă să își îndeplinească mandatul și întocmește, la cerere și cel puțin o dată pe an, o dare de seamă pe care o prezintă tutorelui mandantului, iar la sfârșitul mandatului îi dă socoteală și acestuia [art. 2029⁵ alin. (1) și (2) C. civ.].

Codul civil reglementează și situația actelor juridice încheiate de man­dant anterior și ulterior încuviințării mandatului de ocrotire (art. 2029⁷ C. civ.). Actele juridice încheiate de mandant anterior încuviin­țării manda­tului de ocrotire pot fi anulate sau obligațiile care decurg din acestea pot fi reduse numai dacă la data când au fost încheiate lipsa discernământului era notorie sau cunoscută de cealaltă parte. Actele juridice încheiate de mandant ulterior încuviințării mandatului și incompatibile cu clauzele acestuia nu pot fi anulate sau obligațiile care decurg din acestea nu pot fi reduse decât dacă acesta a suferit un prejudiciu. Articolul 2.029⁸ C. civ. consacră o regulă supletivă potrivit căreia, în lipsa unei stipulații contrare în contractul de mandat, mandatarul este autorizat să execute în beneficiul său obligațiile mandantului prevăzute la art. 2.025‑2.027 C. civ. Aceste dispoziții privesc, în esență, obligația man­dan­tului de a pune la dispoziția mandatarului mijloacele necesare exe­cutării mandatului, de a‑i rambursa cheltuielile făcute cu această ocazie și de a‑l despăgubi pentru prejudiciile suferite în legătură cu îndeplinirea însărcinării. Textul permite astfel mandatarului, în absența unei clauze contrare, să procedeze direct la acoperirea creanțelor sale născute din executarea mandatului, valorificând drepturile ce îi revin potrivit legii, fără a fi necesară o intervenție prealabilă a mandantului. Norma are caracter supletiv, părțile putând deroga prin convenție de la această soluție, ceea ce confirmă natura contractuală și flexibilă a raportului de mandat.

Note de subsol

^[1] Art. 2029¹ C. civ. dispune următoarele: „(1) Mandatul de ocrotire este cel dat de o persoană cu capacitate de exercițiu deplină pentru situația în care nu ar mai putea să se îngrijească de persoana sa ori să își administreze bunurile. Mandatul de ocrotire poate fi dat și de majorul care beneficiază de consiliere judiciară, cu încuviințarea ocrotitorului legal și cu auto­rizarea instanței de tutelă. (2) Persoana aflată în unul dintre cazurile prevăzute la art. 113 nu poate avea calitatea de mandatar. (3) Mandatul de ocrotire se încheie prin înscris autentic notarial. (4) Executarea mandatului este condiționată de survenirea deteriorării facultă­ților mintale ale mandantului, constatată ca urmare a întocmirii unor rapoarte de evaluare medicală și psihologică, și de încuviințarea acestuia de către instanța de tutelă, la cererea mandatarului desemnat în contract (…)”.

^[2] Încuviințarea mandatului de ocrotire – art. 943¹-943⁷ C. proc. civ.: „Art. 943¹ Cererea de încuviințare a mandatului de ocrotire se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul mandantul sau, după caz, beneficiarul mandatului de ocrotire. Art. 943² Cererea poate fi formulată numai de către mandatar și este însoțită de următoarele documente: a) o copie a contractului de mandat de ocrotire; b) rapoartele de evaluare medicală și psihologică având cuprinsul prevăzut la art. 938 alin. (6) și, dacă este cazul, referatul prevăzut la art. 938 alin. (3), întocmite cu cel mult două luni înainte de data sesizării instanței; c) în cazul prevăzut la art. 114 alin. (6) din Codul civil, certificatul de deces al mandantului sau, după caz, dovezile privitoare la motivele pentru care acesta nu își mai poate îndeplini sarcina tutelei față de beneficiarul contractului de mandat de ocrotire, precum și o copie a hotărârii prin care cu privire la acesta a fost instituită tutela specială. Art. 943³ (1) După primirea cererii, instanța va dispune să se comunice mandantului sau, după caz, beneficiarului mandatului de ocrotire și procurorului copii de pe cerere și de pe înscrisurile anexate. (2) Instanța va dispune ca cererea să fie comunicată, în copie, și unei persoane din familia mandantului, precum și persoanei desemnate în contract față de care urmează să fie îndeplinită obligația de a da socoteală. (3) Instanța verifică în registrul prevăzut la art. 2.033 din Codul civil dacă mandatul de ocrotire nu a fost revocat de către mandant sau dacă mandatarul nu a renunțat la mandat, solicitând notarului public instrumentator transmiterea, pe cale electronică, a unei copii certificate a contractului. (4) În tot cursul procedurii, instanța poate lua măsuri provizorii cerute de inte­resele mandantului sau, după caz, beneficiarul contractului de mandat de ocrotire, putând chiar să numească un curator special. Instanța îl numește cu prioritate în această calitate pe mandatarul din contractul de mandat de ocrotire. Art. 943⁴ (1) Cererea se soluționează în camera de consiliu, cu citarea în termen scurt a mandantului sau, după caz, a beneficiarului contractului de mandat de ocrotire și a mandatarului. (2) Soluționarea cererii se face cu participarea procurorului. (3) Instanța este obligată să îl asculte pe mandant sau, după caz, pe beneficiarul contractului de mandat, punându‑i și întrebări pentru a constata necesitatea și oportunitatea încuviințării mandatului de ocrotire. Dispozițiile art. 940 alin. (3) teza finală și alin. (4) sunt aplicabile. (4) Instanța verifică dacă mandantul a desemnat prin contract o persoană căreia mandatarul trebuie să îi dea socoteală, iar, în caz contrar, desemnează o asemenea persoană, cu acordul acesteia. (5) Dispozițiile art. 940 alin. (7) rămân aplicabile. (6) Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța încuviințează mandatul de ocrotire prin încheiere. Art. 943⁵ Încheierea prin care instanța a soluționat cererea de încuviințare a mandatului de ocrotire este supusă numai apelului. Art. 943⁶ (1) După rămânerea definitivă a încheierii prin care a fost încuviințat mandatul de ocrotire, instanța care a pronunțat‑o va comunica, de îndată, dispozitivul acesteia, în copie legalizată, instituțiilor prevăzute la art. 941, precum și notarului public instrumentator al mandatului de ocrotire. (2) În cazul în care cererea de încuviințare a mandatului de ocrotire a fost respinsă, curatela specială instituită pe durata soluționării acesteia încetează de drept. Art. 943⁷ Cererea de revocare a mandatului de ocrotire încuviințat se judecă potrivit dispozițiilor cuprinse în prezentul capitol”.

^[3] Este cunoscut sub forma unei springing power of attorney în mai multe state din Statele Unite ale Americii, în Canada, în provinciile Quebec sau Ontario, precum și în statul australian Queensland (enduring power of attorney, reglementat de Guardianship and Administration Act 2000, https://www.legislation.qld.gov.au/view/whole/html/inforce/current/act-2000-008).

^[4] Un număr de 1.254 în anul 2018, 1.405 în anul 2019, 1.396 în anul 2020, 1.480 în anul 2021 și 1.495 în anul 2022 – https://www.justice.gouv.fr/sites/default/files/2023-07/RSJ2022_6_2.pdf.

^[5] J.-L. van Boxstael, La protection internationale des adultes vulnérables. Un an et demi après l’entrée en vigueur de la Convention de La Haye, https://dial.uclouvain.be/pr/boreal/en/object/boreal%3A272375/datastreams.

^[6] https://www.lecho.be/economie‑politique/belgique‑general/Les-Belges-tou jours-plus‑convaincus‑de‑l‑utilite‑du‑mandat‑extrajudiciaire/10489685.

^[7] Art. 166 alin. (2) C. civ. prevede următoarele: „Persoana care are capacitatea deplină de exercițiu sau persoana care bene­ficiază de consiliere judiciară poate să încheie un mandat de ocrotire pentru situația în care nu ar mai putea să se îngrijească singură de persoana sa ori să își administreze bunurile”.

^[8] Reamintim că art. 113 C. civ. se referă la următoarele categorii de persoane: „(…) a) minorul, persoana care beneficiază de tutelă specială ori consiliere judiciară, cel cu privire la care a fost instituită măsura asistenței pentru încheierea actelor juridice, persoana cu privire la care a fost încuviințat un mandat de ocrotire ori cel pus sub curatelă; b) cel decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau declarat incapabil de a fi tutore; c) cel căruia i s‑a restrâns exercițiul unor drepturi civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum și cel cu rele purtări reținute ca atare de către o instanță judecătorească; d) cel care, exercitând o tutelă, a fost îndepărtat din aceasta în condițiile art. 158; e) cel aflat în stare de insolvabilitate; f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei; g) cel înlăturat prin înscris autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur, în momentul morții, autoritatea părintească”.

^[9] Reamintim prevederile art. 174 alin. (1) și (2) C. civ.:  „(1) Tutorele este dator să îngrijească de cel ocrotit, spre a‑i grăbi vindecarea, a‑i restaura autonomia, a‑i îmbunătăți condițiile de viață și a‑i asigura bunăstarea morală și materială, luând în considerare starea lui, abilitățile sale, gradul de incapacitate al acestuia, dar și celelalte circumstanțe în care se găsește. În acest scop se vor putea întrebuința veniturile și, dacă este necesar, toate bunurile persoanei ocrotite. Cu toate acestea, amintirile de familie, obiectele personale, precum și bunurile indispen­sabile persoanei ocrotite sau destinate îngrijirii sale sunt păstrate la dispoziția acesteia, prin grija reprezentantului sau ocrotitorului legal și, dacă este cazul, a instituției în care este îngrijit. (2) În îndeplinirea sarcinii sale, tutorele este dator: a) să ia în considerare, cu prioritate, voința, preferințele și nevoile persoanei ocrotite, să îi acorde sprijinul necesar în formarea și exprimarea voinței sale și să o încurajeze să își exercite drepturile și să își îndeplinească singură obligațiile; b) să coopereze cu persoana ocrotită și să îi respecte viața privată și demnitatea; c) să asigure și să permită, atunci când este posibil, informarea și lămurirea persoanei ocrotite, în modalități adaptate stării acesteia, despre toate actele și faptele care ar putea să o afecteze, despre utilitatea și gradul lor de urgență, precum și despre consecințele unui refuz din partea persoanei ocrotite de a le încheia; d) să ia toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor per­soanei ocrotite; e) să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu îndatoriri în îngri­jirea persoanei ocrotite; f) să mențină, în măsura posibilului, o relație personală cu persoana ocrotită; g) în cazurile prevăzute de lege, să întreprindă demersurile necesare pentru întocmirea rapoartelor de evaluare medicală și psihologică a persoanei ocrotite și sesizarea instanței de tutelă”.