Alexianu George – seria Personalități Juridice

(1 ianuarie 1897, Straoanele-Panciu, j. Vrancea – 1 iunie 1946, Jilava)

Studii secundare la Liceul „Unirea” din Focșani. Licențiat al Facultății de Drept din București. Doctor în drept al Universității din București (1925).

Avocat. Rezident Regal al ținutului Suceava (13 august 1938-31 ianuarie 1939). Rezident Regal al ținutului Bucegi (1 februarie 1939- octombrie 1940). Guvernator al regiunii Transnistria (19 august 1941 – 26 ianuarie 1944). Conferențiar suplinitor (1926-1927), profesor agregat (1927-1930) și profesor titular (1930-1940) la catedra de Drept constituțional comparat a Universității din Cernăuți. Profesor de drept constituțional la catedra de Drept constituțional a Universității din București (1940-1944).

Autor al unor valoroase lucrări din materia dreptului public:

• Dreptul constituțional (1926);
• Răspunderea puterii publice (1926), Studii de drept public (1930);
• Curs de drept constituțional (trei volume, 1930-1937);
• Le statut des fonctionnaires publics en Roumanie (1933);
• Principii de drept constituțional (1939).

Împreună cu Paul Negulescu a publicat un vast Tratat de drept public (două volume, 1942-1943) și a înființat Colecțiunea vechilor legiuiri administrative.

A publicat în colaborare ediții comentate ale legislației fiscale, educaționale și administrative:

• Codul contribuțiilor directe. Conținând legea contribuțiilor directe din 1923 cu expunerea de motive, desbateri parlamentare, doctrină și jurisprudență la zi a Curții de Casație și Curților de Apel (1926);
• Codul învățământului (primar, secundar, superior) (1929);
• Codul administrativ adnotat (1930);
• Organizarea administrației școlare. Lege pentru organizarea și funcționarea Ministerului Instrucțiunii Publice și al Cultelor din 1 iulie 1930 (1931);
• Codul civil în vigoare în Ardeal și Bucovina cu trimiteri la legile și regulamentele speciale, adnotat cu jurisprudență Înaltei Curți de Casație Română (1937).

A continuat după moartea lui Constantin Hamangiu publicarea Codului general al României. A coordonat Colecția legilor României (1933-1943) în care au apărut peste 200 volume de legi adnotate cu jurisprudență Înaltei Curți de Casație și a 10 volume de colecții lunare de legi. A realizat Repertoriul general alfabetic al tuturor codurilor, legilor și decretelor-legi, convențiuni, decrete, regulamente etc. pentru perioada 1 ianuarie 1860 – 1 ianuarie 1940 (două volume, 1940-1941). A tradus în limba română lucrări aparținând lui Fustel de Coulanges și Charles Gide. Prim-redactor al revistei „Pandectele Române” și director al revistei „Pandectele săptămânale”. Membru al Institutului de Științe Administrative a României și al Institutului Internațional de Studii Administrative din Bruxelles. Doctor Honoris Causa a Universității din Odessa (5 februarie 1944).