Bărnuțiu Simeon – seria Personalități Juridice

(21 iulie 1808, Bocșa Română, Sălaj – 16 mai 1864, Valea Almașului)

Studii liceale la Gimnaziul piarist din Careii Mari (1820 – 1825). A frecventat cursul de filozofie al canonicului Vasile Rațiu și a absolvit Facultatea de Teologie din Blaj (1825 – 1829). Studii juridice la Academia săsească din Sibiu (1845 – 1848). A studiat cursuri de drept la Universitatea din Viena (1850 – 1852). Studii juridice la Universitatea din Prahova și doctor în drept cu teza Argomenti di giurisprudenza e di scienze politiche (1854).

Profesor de sintaxă și filosofie la Gimnaziul din Blaj și funcționar la Consistoriu (1829 – 1845). Profesor de logică la liceul din Iași (1855). Profesor la Facultatea de Drept din Iași (1856 – 1863), unde a predat cursuri de drept natural, istoria dreptului roman, drept public ai drept al ginților.

A redactat mai multe cursuri universitare care s-au păstrat în forma litografiată:

• Codul civil, partea I (1858 – 1859);
• Dreptul ginților. Institutele dreptului roman privat (1859);
• Introducțiune în știința dreptului. Notiță preliminară (1858 – 1859);
• Istoria legislației romane (nedatat);
• Storia del diritto maritimo (nedatat);
• Despre constituțiuni (nedatat).

Discipolii săi au publicat postum notele de curs ale lui Simeon Bărnuțiu:

• Dreptul public al romanilor (1867);
• Dreptul natural privat (1868);
• Dreptul natural public (1879).

În cursurile sale a făcut prima teoretizare juridică a acțiunii politice și prima prezentare sistematică a problematicii filosofiei dreptului și dreptului public din cultura juridică românească (Virgil Veniamin).

Activitatea sa complexă de la Universitatea din Iași a excercitat o puternică influență asupra intelectualității românești, încât s-a vorbit în epocă de “școala lui Bărnuțiu”.