Gheorghe Băileanu – seria Personalități Juridice

(19 aprilie 1901, Iași – *** 1975, ***)

A urmat cursurile Liceului Ștefan cel Mare și apoi ale Liceului Internat (1915 – 1919) din orașul său natal, după care și-a luat licența în drept (1922) și licența în litere la Universitatea ieșeană (1925).

În 1926, obține titlu de doctor în drept cu teza Principii de drept comparat. Natura, consecințele și rodul acestei științe în domeniul privat, publicată la Iași, cu prefață de George Plastara.

Cariera sa, remarcabilă pentru meritul de precursor al dreptului comparat, a debutat cu funcția de secretar al ministrului justiției Gheorghe Gh. Mânzescu (1920 – 1926). Concomitent, a ocupat numeroase funcții de importanță redusă: impiegat la Așezământul “Sf. Spiridon” (1922), avocat bugetar al Epitropiei “Sf. Spiridon” (1923 – 1926), director al Epitropiei (1926 – 1927) și apoi director general al așezământului (1935 – 1938).

În învățământul superior a activat de la 1 ianuarie 1926, în calitate de asistent suplinitor de drept privat la Facultatea de Drept a Universității din Iași, pentru profesorii Traian Ionașcu și Petre Dragomirescu (1926 – 1929). Din 1930, este asistent definitiv la catedra de drept civil I și enciclopedia dreptului, activând și la Consiliul Legislativ, în calitate de referent titular (1934 – 1935; 1939-1947).

Activitatea de cercetare:

Activitatea sa de cercetare va fi în special axată pe studii generale de drept, precum:

• Geneza acțiunilor morale (1924);
• Rolul și metoda seminariilor juridice (1929);
• Conferințe și seminarii de Teoria generală a dreptului (1930);
• Teoria generală a dreptului de proprietate (1933);
• Obiectul și evoluția Enciclopediei dreptului (1940);
• Teoria normelor și a instituțiilor juridice (1940);

A semnat, de asemenea, o lucrare de drept comparat, domeniu puțin explorat la acea vreme: Principii de drept comparat (1926).

Lucrări publicate:

Lucrările publicate au teme strâns legate de funcțiile avute, de unde și o serie valoroasă de studii despre, pe de o parte, istoria Așezământului “Sf. Spiridon”, iar pe de altă parte, despre chestiuni concrete de dreptul asigurărilor sociale:

• Fondarea Epitropiei Sf. Spiridon și crearea persoanelor juridice în vechiul drept privat (I), (1929);
• Evoluția juridică a Epitropiei Sf. Spiridon de la 1757 la 1800 (I I – I I I), (1929);
• Așezămintele Sf. Spiridon de la strădania primilor ctitori la înfăptuirile de azi (1937);
• Legitimitatea asistenței sociale și posibilitățile ei de realizare (1937);
• Organizarea Epitropiei generale a spitalelor Sf. Spiridon din Iași (1937);
• Memoriu asupra posibilităților de reparațiune a expropierii instituțiilor de binefacere (1937).