Ioan Albu – seria Personalități Juridice

(7 aprilie 1918, comuna Hodac, jud. Mureș – 6 ianuarie 1997, Cluj-Napoca)

Absolvent al Facultății de drept din Cluj (1948), a fost cadru didactic al Universității „Babeș-Bolyai” pentru aproape patru decenii (1948 – 1983). A participat mai mult de 4 ani la cel de-al Doilea Război Mondial, fiind veteran de război.

Eminent specialist în dreptul familiei, drept funciar și drept civil, a obținut titlu de doctor în științe juridice cu teza Caracterul istoric și de clasă al relațiilor de familie (1966). A participat la conferințe internaționale pe teme de dreptul familiei, cu prezentare de lucrări, în 1974 la Bratislava (Slovacia) și în 1979 la Uppsala (Suedia).

A primit premiul Simion Bărnuțiu, acordat de Academia Română în semn de recunoaștere a contribuției sale la studiul dreptului (1976).

A elaborat o serie de monografii exhaustive de dreptul familiei:

• Nulitatea căsătoriei în practica judiciară (1974);
• Înfierea (1977);
• Căsătoria în dreptul român (1988);
• Dreptul familiei (1975).

În domeniul dreptului civil, a publicat:

• Rolul și funcțiile dreptului (1976);
• Răspunderea civilă pentru daune morale (1983);
• Introducere în studiul obligațiilor (1984);
• Drept civil. Contractul și răspunderea contractuală (1994).

În subsidiar, a fost preocupat de problematica dreptului funciar:

• Curs de drept funciar. Cărțile funciare (1957);
• Noile cărți funciare (1997).

A publicat lucrări didactice și a colaborat cu articole, studii și recenzii la reviste din țară și străinătate.