Accesiunea | Extras din Fișe de drept civil, ediția a 9-a
Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Ioana Nicolae, Fișe de drept civil. Ediția a 9-a, Ed. Hamangiu, 2025, p. 922-926.
I. CONSIDERAȚII GENERALE
Noțiune
– mod de dobândire a dreptului de proprietate care constă în încorporarea materială a unui lucru (considerat mai puțin important) într-un alt lucru (considerat mai important).
Definiția legală
– prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipește cu bunul ori se încorporează în acesta, dacă legea nu prevede altfel (art. 567 C.civ.).
Formele accesiunii
1. după procedeul prin care are loc unirea sau încorporarea lucrurilor:
a) accesiunea naturală (unirea sau încorporarea este urmarea unui eveniment natural – art. 569-576 C.civ.);
b) accesiunea artificială (rezultă din fapta proprietarului ori a unei alte persoane – art. 577-597 C.civ.);
2. după natura bunului principal:
a) accesiunea mobiliară (ambele lucruri sunt mobile – art. 598-601 C.civ.);
b) accesiunea imobiliară (lucrul principal este imobil, fără a conta că bunul accesoriu este imobil sau mobil – art. 569-597 C.civ.).
II. ACCESIUNEA IMOBILIARĂ NATURALĂ
1. Noțiune
– unirea a două bunuri, dintre care cel puțin bunul principal este un imobil, ca urmare a unui eveniment natural.
2. Cazurile de accesiune imobiliară naturală prevăzute de Codul civil și regimul lor juridic
Aluviunile
– constau în adăugirile de teren la malurile apelor curgătoare, care revin proprietarului fondului riveran, numai dacă ele se formează treptat (art. 569 C.civ.).
Terenul lăsat de apele curgătoare. Terenul lăsat de apele stătătoare
– terenul lăsat de apele curgătoare care s-au retras treptat de la țărm va fi dobândit de către proprietarul fondului riveran (art. 570 C.civ.);
– proprietarul terenului înconjurat de heleșteie, iazuri, canale și alte asemenea ape stătătoare nu devine proprietarul terenurilor apărute prin scăderea temporară a acestor ape sub înălțimea de scurgere, după cum nici proprietarul acestor ape nu dobândește niciun drept asupra terenului acoperit ca urmare a unor revărsări sporadice (art. 571 C.civ.).
Avulsiunea
– constă în smulgerea bruscă a unei porțiuni de mal din teren și alipirea acesteia la terenul altui proprietar riveran, ca efect al acțiunii unei ape curgătoare, caz în care proprietarul terenului de la care a fost smulsă porțiunea de mal nu pierde dreptul de proprietate asupra părții desprinse dacă o revendică în termen de un an de la data faptului (art. 572 C.civ.);
– după expirarea termenului de un an, proprietarul fondului la care a fost alipită porțiunea de mal smulsă va deveni proprietar al acesteia prin accesiune, evident, cu excepția situației când ruperea s-a produs de la un teren proprietate publică.
Albiile râurilor, insulele și prundișurile. Insulele nou-formate
– albiile râurilor aparțin proprietarilor riverani, cu excepția acelora care, potrivit legii, fac obiectul proprietății publice [art. 573 alin. (1) C.civ.];
– insulele și prundișurile care nu sunt în legătură cu terenurile având malul la nivelul mediu al apei revin proprietarului albiei; dacă insula aparține proprietarilor riverani și trece peste jumătatea apei, fiecare dintre ei are dreptul de proprietate asupra părții de insulă ce se întinde spre el pornind de la jumătatea apei [art. 573 alin. (2) și (3) C.civ.]; nici în ipoteza insulelor sau prundișurilor nu va opera accesiunea în cazul apelor care fac obiectul proprietății publice;
– cât privește insulele nou-formate, în cazul în care o apă curgătoare, formându-și un braț nou, înconjoară terenul unui proprietar riveran, acesta rămâne proprietar asupra insulei astfel create (art. 574 C.civ.);
– albia părăsită de o apă curgătoare care și-a format un nou curs va avea regimul juridic stabilit în legea specială (art. 575 C.civ.).
Accesiunea naturală asupra animalelor
– animalele domestice rătăcite pe terenul altuia îi revin acestuia din urmă dacă proprietarul nu le revendică în termen de 30 de zile de la data declarației făcute la primărie de către proprietarul terenului; porumbeii, iepurii, peștii și alte asemenea animale care trec pe fondul altui proprietar aparțin acestuia cât timp rămân pe fond, cu excepția cazului în care trecerea a fost provocată prin fraudă sau prin artificii; roiul de albine trecut pe terenul altuia revine proprietarului acestuia numai dacă proprietarul roiului nu îl urmărește sau încetează să îl urmărească timp de două zile (art. 576 C.civ.);
- art. 576 C.civ. nu se aplică în privința fondului cinegetic, deoarece în această materie există o reglementare specială, anume Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006.
3. Natura juridică a unor termene prevăzute de Codul civil
Natura juridică a termenelor stabilite de art. 572 și art. 576 C.civ.
– termenul de un an stabilit de art. 572 C.civ. și termenul de 30 de zile instituit de art. 576 alin. (1) C.civ. sunt, în baza art. 2547 C.civ., termene de prescripție extinctivă;
– termenul de 2 zile prevăzut de art. 576 alin. (3) C.civ. este un termen de decădere, deoarece nu presupune exercitarea unei acțiuni în justiție.
III. ACCESIUNEA IMOBILIARĂ ARTIFICIALĂ
1. Considerații generale
Noțiune
– accesiunea imobiliară artificială rezultă din fapta proprietarului ori a unei alte persoane (art. 568 teza a II-a C.civ.) și, spre deosebire de cea naturală, implică, de regulă, și plata unor despăgubiri către cel în detrimentul căruia operează (are loc cu titlu oneros).
Condiții pentru a opera
1. înainte de efectuarea construcției, plantației sau a oricărei alte lucrări asupra unui imobil, trebuie să nu se fi încheiat nicio convenție între proprietarul imobilului și proprietarul materialelor sau autorul lucrării, care să aibă ca obiect situația juridică a materialelor sau a lucrării înseși;
2. să existe o încorporare a materialelor în imobil, deci numai atunci când materialul întrebuințat pentru lucrare și-a pierdut individualitatea sa mobiliară; dacă materialul nu s-a încorporat, păstrându-și individualitatea, accesiunea nu are loc, astfel încât proprietarul materialului își va păstra dreptul său;
- dispozițiile legale din materia accesiunii imobiliare artificiale, în special cele referitoare la dreptul de opțiune al proprietarului imobilului (terenului), nu se aplică în cazul încetării dreptului de superficie la expirarea termenului, ipoteză în care sunt incidente normele speciale înscrise în art. 699 alin. (1) și (2) C.civ.
Caz special de accesiune
– titularul dreptului de superficie ori al altui drept real asupra imobilului altuia care îi permite să dobândească proprietatea asupra lucrării realizate asupra acelui imobil va avea, în caz de accesiune, în mod corespunzător, drepturile și obligațiile reglementate pentru proprietarul imobilului, dacă nu s-a prevăzut altfel în momentul constituirii dreptului real [art. 596 alin. (1) C.civ.].
Categorii de lucrări
– lucrările pot fi autonome sau adăugate, cu caracter durabil sau provizoriu[art. 578 alin. (1) C.civ.].
2. Accesiunea imobiliară artificială ca prezumție de proprietate
Prezumțiile instituite în favoarea proprietarului
– prezumția de proprietate: orice lucrare este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului, până la proba contrară.
– prezumția că lucrarea a fost făcută de proprietar pe cheltuiala sa și că este a lui [art. 579 alin. (1) C.civ.].
Proba contrară
– constituirea unui drept de superficie [art. 579 alin. (2) teza I C.civ.].
– proprietarul imobilului nu și-a intabulat dreptul de proprietate asupra lucrării noi [art. 579 alin. (2) teza a II-a C.civ.].
Situații de dovedit
– existența unei convenții încheiate între proprietarul imobilului și persoana care a efectuat lucrarea, prin care i s-a recunoscut acesteia din urmă un drept de superficie.
– proprietarul a efectuat lucrările cu materialele altei persoane (va fi aplicabil art. 580 C.civ.);
– o altă persoană decât proprietarul imobilului a efectuat lucrarea, situație în care se vor aplica art. 581-582 sau art. 583-585 C.civ.
Precizări
– proprietarul care a edificat o construcție fără autorizație sau cu nerespectarea acesteia nu are deschisă calea unei acțiuni în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției prin accesiune, deoarece:
a) construcțiile edificate înainte de 1 august 2001 se intabulează în baza certificatului de atestare fiscală, care cuprinde suprafața reală a construcției și a terenului aferent, emis de autoritatea administrației publice locale în a cărei rază se află situată construcția, precum și a documentației cadastrale întocmite în acest scop [art. 37 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată]; refuzul de eliberare a certificatului de atestare fiscală poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, deci acțiunea în constatare este inadmisibilă, întrucât partea are deschisă o altă cale pentru realizarea dreptului (art. 35 teza a II-a C.proc.civ.);
b) construcțiile edificate după 1 august 2001 (fără autorizație de construire sau cu nerespectarea acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor) nu se consideră finalizate [art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991]; așa cum am arătat când am analizat regimul juridic al imobilelor proprietate privată (a se vedea supra, Fișa nr. 16, secțiunea II.5.2.), dacă aceste construcții respectă cerințele fundamentale privind calitatea în construcții, inclusiv cu încadrarea în reglementările de urbanism aprobate, se va putea emite, în baza unei expertize tehnice și a documentației cadastrale, un certificat de atestare sau o adeverință privind edificarea construcției; dacă însă în expertiza tehnică se constată neîndeplinirea tuturor cerințelor fundamentale și a celor relative la încadrarea în reglementările de urbanism, nu se va putea elibera certificatul de atestare/adeverința privind edificarea construcției [art. 37 alin. (6) teza a III-a din Legea nr. 50/1991], caz în care construcția nu va putea fi înscrisă în cartea funciară și, pe cale de consecință, proprietarul nu va putea exercita dispoziția juridică asupra construcției;
- recurs în interesul legii: în interpretarea și aplicarea art. 492 C.civ. 1864, art. 579 alin. (1), art. 577 alin. (2) C.civ., art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 37 alin. (1) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, lipsa autorizației de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum și lipsa procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor constituie impedimente pentru recunoașterea pe cale judiciară, în cadrul acțiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcții realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii (I.C.C.J., Complet RIL, Decizia nr. 13/2019, M. Of. nr. 440 din 3 iunie 2019);
- pentru identitate de rațiune, aceeași trebuie să fie soluția și în cazul în care s-ar introduce o acțiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției prin uzucapiune, întemeiată pe dispozițiile Codului civil din 1864 (pentru construcțiile edificate și deci posesiile începute înainte de 1 octombrie 2011).