Aparenţa în drept în materia dobândirii dreptului de gaj

Studiu publicat în volumul In Honorem Flavius Antoniu Baias. Aparența în drept, tomul II, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 640-646.

Introducere

Teoria aparenţei în drept în materia dobândirii dreptului de gaj şi-a găsit deplina aplicare în urma modernizării Codului civil al Republicii Moldova^[1] prin Legea nr. 133/2018 privind modernizarea Codului civil şi modificarea unor acte legislative^[2]. Legea în cauză, intrată în vigoare la 1 martie 2019, a introdus în Codul civil o noutate legislativă cu privire la incidenţa bunei-credinţe la dobândirea dreptului de gaj. Avem în vedere norma de la art. 686 alin. (1) C. civ. RM, conform căreia, chiar dacă debitorul gajist nu este adevăratul titular al obiectului gajului şi nici nu are împuternicirea de a-l gaja, creditorul gajist totuşi dobândeşte un drept de gaj valabil dacă, la momentul constituirii gajului, sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) debitorul gajist este înregistrat ca titular al obiectului gajului în registrul de publicitate cu caracter constitutiv prevăzut de lege sau, în cazul obiectelor asupra cărora dreptul nu se dobândeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate, obiectul gajului sau titlul său reprezentativ la purtător se află în posesia debitorului gajist; b) creditorul gajist nu a cunoscut şi nici nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască faptul că debitorul gajist nu este adevăratul titular al obiectului gajului şi nici nu are împuternicirea de a-l gaja.

Pornind de la premisa că, în conformitate cu art. 671 alin. (2) C. civ. RM, dispoziţiile privitoare la gaj se aplică în mod corespunzător ipotecii în măsura în care nu contravin dispoziţiilor speciale cu privire la ipotecă, regula privind dobândirea cu bună-credinţă este aplicabilă atât gajului propriu-zis, adică gajului bunurilor mobile, cât şi ipotecii. Din acest considerent, în expunerea analizei noastre ne vom referi la drept de gaj în general, având în vedere, desigur, şi ipotecile, iar, unde va fi necesar, vom face precizările de rigoare, derivate din regimul juridic special al dreptului de ipotecă.

§1. Aspecte de geneză şi evoluţie în legislaţia Republicii Moldova

Sub imperiul redacţiei vechi a Codului civil, problema dobândirii cu bună-credinţă se punea doar cu privire la ipotecă. Aceasta era guvernată de principiul publicităţii, odată ce lua naştere prin înregistrare în registrul bunurilor imobile, care a fost şi a rămas un registru constitutiv de drepturi. Respectiv, calitatea de debitori ipotecari o puteau avea doar titularii de drepturi asupra bunurilor imobile, înregistraţi în acest registru. Totodată, art. 497 alin. (1) C. civ. RM (în redacţia de până la 1 martie 2019) consacra principiul autenticităţii înscrierilor în registrul bunurilor imobile.

În mod logic, în virtutea principiului arătat, ipotecile urmau să se bucure de protecţie împotriva pretenţiilor din partea terţelor persoane, care contestau titlul constituitorului ipotecii. Însă, în situaţii în care, după constituirea de către persoana înscrisă în registrul bunurilor imobile în calitate de proprietar al imobilului a unui drept de ipotecă în beneficiul creditorului ipotecar, o terţă persoană contesta cu nulitate titlul proprietarului înscris în registru, instanţele judiciare erau predispuse să apere interesele proprietarului veritabil^[3], declarând nulitatea ipotecii.

De menţionat că în conformitate cu art. 497 alin. (2) C. civ. RM (în redacţia de până la 1 martie 2019), conţinutul registrului bunurilor imobile este considerat autentic în favoarea celui care a dobândit prin act juridic un drept de la o persoană dacă dreptul era înscris în registru în numele persoanei. Astfel, prin prisma fostului art. 497 alin. (2) C. civ. RM se putea acorda protecţie unui cesionar al ipotecii, adică celui ce dobândeşte un drept subiectiv de ipotecă de la un creditor ipotecar deja înregistrat în registrul bunurilor imobile. Eventuala nulitate a titlului debitorului ipotecar, făcea să cadă titlul creditorului ipotecar cedent, dar nu putea afecta titlul creditorului ipotecar cesionar.

În afara protecţiei conferite de prevederile fostului art. 497 alin. (2) C. civ. RM rămânea creditorul ipotecar primar în beneficiul căruia dreptul de ipotecă a fost constituit de proprietarul înregistrat în registrul bunurilor imobile. Or, redacţia fostului art. 497 avea în vedere transmiterea unui drept real imobiliar, nu şi constituirea unor grevări sau a altor drepturi reale limitate asupra dreptului deja înregistrat, iar creditorul ipotecar nu dobândeşte dreptul de proprietate înscris în registru, ci un drept derivat din dreptul de proprietate, dar total distinct de acesta din urmă^[4].

Demn de urmat în acest sens a fost exemplul Codului civil al României^[5], care la art. 901 consfinţeşte prezumţia autenticităţii înscrierilor din cartea funciară în favoarea dobânditorului de bună-credinţă, iar la alin. (3) al articolului dat prevede expres că dispoziţiile acestuia sunt aplicabile şi terţului care a dobândit cu bună-credinţă un drept de ipotecă în temeiul unui act juridic încheiat cu titularul de carte funciară ori cu succesorul său în drepturi, după caz. În consecinţă, dobânditorul unui drept de ipotecă, pe care l-a înscris în cartea funciară, va fi considerat titularul acestui drept chiar dacă, ulterior înscrierii dreptului în favoarea sa, s-a dispus radierea dreptului autorului său tabular^[6].

Odată cu modernizarea Codului civil prin Legea nr. 133/2018, prevederile fostului art. 497 alin. (2) nu se mai regăsesc în textul Codului, însă a fost introdusă norma citată supra de la art. 686, aplicabilă tuturor formelor de gaj (deci, şi ipotecilor), care a acordat protecţie creditorilor gajişti ce au dobândit cu bună-credinţă un drept de gaj de la un titular aparent.

Observăm că norma de la art. 686 C. civ. RM conţine două ipoteze de dobândire cu bună-credinţă a dreptului de gaj, şi anume dobândirea dreptului de gaj în temeiul înscrierilor într-un registru de publicitate cu efect constitutiv de drepturi, în cazul obiectelor asupra cărora drepturile se dobândesc prin înregistrare într-un atare registru, şi dobândirea dreptului de gaj în temeiul posesiei exercitate de titularul aparent, în cazul obiectelor asupra cărora drepturile nu se dobândesc prin înregistrare în asemenea registre.

În cele ce urmează vom analiza ambele ipoteze de dobândire cu bună-credinţă a dreptului de gaj, în ordinea în care acestea au fost nominalizate.

§2. Dobândirea cu bună-credinţă a dreptului de gaj în temeiul înscrierilor în registru de publicitate cu efect constitutiv de drepturi

Prima ipoteză se referă dobândirea dreptului de gaj în temeiul înscrierilor într-un registru de publicitate cu efect constitutiv de drepturi, în cazul obiectelor asupra cărora drepturile se dobândesc prin înregistrare. La astfel de obiecte se atribuie atât bunurile imobile, cât şi unele bunuri mobile corporale şi incorporale.

Întâi de toate, urmează să reţinem noţiunea de registru de publicitate cu efect constitutiv de drepturi, ce poate fi dedusă din prevederile art. 420 C. civ. RM. Prin astfel de registru urmează să înţelegem acel registru în care, conform legii, se înregistrează drepturile reale asupra anumitor categorii de bunuri şi/sau anumite alte drepturi patrimoniale (numite drepturi supuse înregistrării sau drepturi înregistrate), iar legea stabileşte că drepturile supuse înregistrării se pot dobândi numai prin înregistrarea lor în folosul dobânditorului în acel registru, cu excepţiile expres prevăzute.

Sistemul juridic moldovenesc cunoaşte o paletă întreagă de registre de publicitate cu efect constitutiv de drepturi. În primul rând, menţionăm registrul bunurilor imobile. În acest sens, conform art. 465 alin. (1) C. civ. RM, drepturile reale asupra bunurilor imobile se constituie, se transmit, se grevează cu alte drepturi reale numai prin înregistrare în registrul bunurilor imobile, pe baza actului sau faptului care întemeiază înregistrarea, dacă legea nu prevede altfel.

Dispun de caracter constitutiv de drepturi şi registrul transporturilor (art. 31² din Legea nr. 131/2007^[7]), registrul naval (art. 21 din Codul navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova^[8]), registrele privind obiectele de proprietate intelectuală, cum ar fi registrul mărcilor (art. 9 din Legea nr. 38/2008^[9]), registrul desenelor şi modelelor industriale (art. 20 din Legea nr. 161/2007^[10]), etc., precum şi registrul de stat al persoanelor juridice (art. 11 şi 16 din Legea nr. 220/2007^[11]). Cel din urmă registru ne interesează, în special, în ceea ce priveşte înscrierea părţilor sociale ale asociaţilor persoanelor juridice cu scop lucrativ (societăţilor comerciale şi a cooperativelor), care pot fi şi ele obiect al dreptului de gaj.

Într-o altă ordine de idei, din punctul de vedere al tipologiei gajului, Codul civil, la art. 671, face distincţie dintre ipotecă şi gaj al bunurilor mobile, iar, la rândul său, gajul bunurilor mobile poate fi cu deposedare sau fără deposedare (gajul înregistrat). Atât pentru ipotecă, cât şi pentru gajul fără deposedare regula este că acestea iau naştere din momentul înregistrării (art. 673 C. civ. RM).

Astfel, caracterul constitutiv de drepturi al registrelor nominalizate prezintă importanţă din punctul de vedere al faptului că drepturile asupra obiectelor ce se supun înregistrării (dreptul de proprietate, dreptul de superficie, drepturile exclusive, după caz) iau naştere anume din momentul înregistrării în registrul corespunzător, nu şi cu privire la înregistrarea dreptului de gaj asupra acestor obiecte, pentru care există un registru special – registrul garanţiilor reale mobiliare^[12]. Doar ipotecile se înregistrează în acelaşi registru cu drepturile reale imobiliare pasibile de grevare cu ipotecă, şi anume în registrul bunurilor imobile.

Odată înregistrat în registrul de publicitate cu efect constitutiv de drepturi, titularul înregistrării, în virtutea principiului publicităţii materiale a registrului, se consideră şi titular al dreptului înregistrat, chiar dacă în realitate acest drept ar aparţine altuia. Pentru terţii de bună-credinţă se creează o aparenţă în care ei pot avea deplină încredere, justificată de fides publica de care se bucură registrele de publicitate cu efect constitutiv.

În consecinţă, un drept de gaj constituit de un titular aparent, a cărui îndreptăţire de a dispune de obiectul gajat se fundamentează pe o înscriere în registrul de publicitate cu efect constitutiv, se recunoaşte valabil, indiferent de pretenţiile terţilor. Iar din conţinutul art. 686 C. civ. RM pot fi deduse condiţiile în care un astfel de drept de gaj poate fi dobândit:

– autorul de la care creditorul gajist dobândeşte dreptul de gaj este înscris în registrul de publicitate cu efect constitutiv în calitate de titular al obiectului gajului;

– cel care a dispus de obiectul gajat nu este adevăratul său titular şi nu are împuterniciri de a dispune de acesta;

– creditorul gajist este de bună-credinţă, în sensul că nu a cunoscut şi nici nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască faptul că debitorul gajist nu este adevăratul titular al obiectului gajului şi nici nu are împuternicirea de a-l gaja.

Se va prezuma într-un mod absolut că creditorul gajist a contractat cu veritabilul titular al obiectului gajat. Respectiv, creditorul gajist dobândeşte un drept de gaj inatacabil, iar adevăratul titular al obiectului gajat poate doar pretinde despăgubiri de la autorul dreptului de gaj.

§3. Dobândirea cu bună-credinţă a dreptului de gaj în temeiul posesiei exercitate de titularul aparent

Cea de a două ipoteză a dobândirii dreptului de gaj are în vedere obiectele asupra cărora dreptul nu se dobândeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate. Din categoria acestor potenţiale obiecte ale dreptului de gaj fac parte doar bunurile mobile corporale. Trebuie reţinut însă că dreptul de gaj asupra unor astfel de bunuri poate fi atât cu deposedare (amanet), obiectul gajat urmând a fi transmis în posesia creditorului gajist, cât şi fără deposedare, dreptul de gaj fiind valabil constituit doar prin înregistrare în registrul garanţiilor reale mobiliare.

În situaţia în care potenţialul debitor gajist deţine în posesie un bun mobil corporal, asupra căruia dreptul nu se dobândeşte prin înregistrare, în virtutea prezumţiei de proprietate pe care o produce posesia (art. 490 C. civ. RM), potenţialul creditor gajist de bună-credinţă are deplina încredere că tratează cu un titular de drepturi asupra obiectului gajat şi dobândeşte un drept de gaj valabil. Se fundamentează acest raţionament pe „consideraţia că natura bunurilor mobiliare corporale implică transmisia lor fără a se putea controla caracterul şi legitimitatea acestei transmisiuni printr-un alt semn exterior decât cel care se manifestă prin însuşi faptul posesiei lucrului”^[13].

Totodată, conform art. 686 alin. (2) C. civ. RM, creditorul gajist, chiar şi de bună-credinţă, nu va dobândi dreptul de gaj, dacă obiectul asupra căruia dreptul nu se dobândeşte, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate, a fost furat de la proprietar sau de la posesorul legal. Textul este de strictă interpretare şi are în vederea deposedarea proprietarului sau posesorului legal doar prin furt, dar nu şi prin alte fapte ilicite, cum ar fi înşelăciunea sau abuzul de încredere. Nici pierderea obiectului gajat de către proprietar sau alt posesor legal nu reprezintă un impediment pentru constituirea unui drept de gaj valabil.

Din cele expuse se pot deduce condiţiile ce se cer întrunite pentru dobândirea dreptului de gaj în această ipoteză:

– adevăratul titular al obiectului gajat să nu fi fost lipsit de posesia obiectului prin furt;

– titularul aparent al obiectului gajat să dispună în posesie obiectul dat sau titlul său reprezentativ la purtător;^[14]

– obiectul gajat să fie un bun mobil corporal;

– creditorul gajist să fie de bună-credinţă, altfel spus, să nu cunoască şi nici să nu fi trebuit, în mod rezonabil, să cunoască faptul că debitorul gajist nu este adevăratul titular al obiectului gajului şi nici nu are împuternicirea de a-l gaja.

În raporturile dintre adevăratul titular al obiectului gajat, care a fost lipsit de posesie prin furt, şi creditorul gajist, care a tratat cu posesorul ce i-a părut veritabil titular al obiectului gajat, posesia exercitată de titularul aparent face ca aparenţa să producă efecte ca realitatea însăşi. În consecinţă, dreptul de gaj constituit în favoarea creditorului gajist de bună-credinţă se va menţine, urmând ca adevăratul titular să fie îndreptăţit la despăgubiri pentru prejudiciile suportate.

Concluzii

După cum se poate observa, „favoarea” acordată de art. 686 C. civ. RM dobânditorului de bună-credinţă a dreptului de gaj se fundamentează pe ideea de aparenţă în drept, concentrată în maxima latină: error communis facit ius.

În ipoteza dobândirii dreptului de gaj în temeiul înscrierilor în registru de publicitate cu efect constitutiv de drepturi, fides publica a registrelor de publicitate cu efect constitutiv nu face altceva decât să creeze o aparenţă a faptului că persoana înregistrată în registru în calitate de titular al obiectului gajat, chiar dacă nu este un titular veritabil, este considerată ca atare de toţi. Iar în ipoteza dobândirii dreptului de gaj asupra obiectelor care se dobândesc fără a fi înregistrate în registre cu efect constitutiv, încrederea publică în îndreptăţirea titularului aparent de a dispune de bun se asigură prin posesia exercitată de titularul în cauză, unica în stare să asigure publicitatea necesară circuitului civil al bunurilor mobile corporale.

Considerăm că prin norma legală analizată în prezentul studiu, legiuitorul moldovean a contribuit la consolidarea legalităţii şi asigurarea într-o măsură mai eficientă a securităţii raporturilor juridice civile, oferind protecţie sporită creditorului gajist şi asigurând stabilitatea relaţiilor de credit.

Note de subsol

^[1] Codul civil al Republicii Moldova: nr. 1107-XV din 06 iunie 2002, republicat în M. Of. al Republicii Moldova, nr. 66-75/2019.

^[2] Lege privind modernizarea Codului civil şi modificarea unor acte legislative, nr. 133 din 15 noiembrie 2018, publicată în M. Of. al Republicii Moldova, nr. 467-479/2018.

^[3] A se vedea, cu titlu exemplificativ, decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie din 27 mai 2015, disponibilă online la adresa http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=19805. 

^[4] A. Tarlapan, O. Plotnic, Principiul publicităţii drepturilor reale imobiliare – factor al asigurării securităţii raporturilor juridice (cu privire specială asupra dreptului de ipotecă), în Revista Studia Universitatis nr. 3(73), 2014, p. 78.

^[5] Codul civil (Legea nr. 287/2009), republicat în M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011.

^[6] Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 994.

^[7] Legea privind siguranţa traficului rutier nr. 131 din 7 iunie 2007, publicată în M. Of. al Republicii Moldova, nr. 103-106/2007.

^[8] Legea pentru aprobarea Codului navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova nr. 599 din 30 septembrie 1999, publicată în M. Of. al Republicii Moldova, nr. 1-4/2001.

^[9] Legea privind protecţia mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008, publicată în M. Of. al Republicii Moldova, nr. 99-101/2008.

^[10] Legea privind protecţia desenelor şi modelelor industriale nr. 161 din 12 iulie 2007, publicată în M. Of. al Republicii Moldova, nr. 136-140/2007.

^[11] Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali nr. 220 din 19 octombrie 2007, publicată în M. Of. al Republicii Moldova, nr. 184-187/2007.

^[12] Registrul garanţiilor reale mobiliare la fel este înzestrat cu efect constitutiv de drepturi, dreptul de gaj luând naştere din momentul înregistrării în acesta.

^[13] I. Deleanu, V. Mărgineanu. Prezumţiile în drept. Prezumţii absolute, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 134.

^[14] Un exemplu de astfel de titlu reprezentativ ar servi scrisoarea de trăsură negociabilă la purtător (art. 1442 C. civ. RM).