Cecul în alb

Vasile Nemeș, Titlurile de credit și alte instrumente de plată, Editura Hamangiu, 2026.

Secțiunea a 4-a. Cecul în alb

§1. Noțiune și condiții

La fel ca și în cazul cambiei și biletului la ordin, Legea nr. 59/1934 reglementează cecul în alb. În concret, legea (art. 14) prevede că, dacă un cec necompletat la emitere a fost completat fără a ține seama de înțelegerile intervenite, neobservarea acestor înțelegeri nu poate fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cecul cu rea-credință, sau dacă posesorul a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea cecului. În completare, art. 67-69 din Norma-cadru B.N.R. nr. 7/1994 prevăd că cecul în alb este un instrument de plată care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori și o parte din mențiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cecului.

 După cum se observă, exprimarea normei de la art. 14 din Legea nr. 59/1934 este aproape identică cu cea din materia cambiei și biletului la ordin (art. 12 din Legea nr. 58/1934) și, din păcate, este deficitară față de forma inițială a celor două texte în care se prevedea că titlul de credit emis în alb este titlul căruia îi lipsesc mențiunile obligatorii cu excepția semnăturii. Esența definirii s-a păstrat, deși legea tace prin aceea că, fiind un titlu literal și formal, fără îndoială că fila cec emisă „în alb” este înscrisul care conține cel puțin semnătura emitentului trăgător. Așadar, pentru ca un bilet la ordin emis în alb să fie valabil, este suficient ca acesta să conțină semnătura emitentului titlului cambial sau semnătura mandatarului acestuia.

Mențiunile care lipsesc trebuie să fie completate de către posesor atunci când acesta prezintă cecul la plată sau îl remite unei instituții de credit pentru prezentarea la plată. Aceasta, pentru că, similar cambiei și biletului la ordin, nu este necesar ca fila cec să întrunească cerințele esențiale menționate în art. 1 din Legea nr. 59/1934 din chiar momentul emiterii sale, ci în momentul prezentării titlului la plată.

Practica judiciară a stabilit și ea că cecul în alb este un instrument de plată care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori și o parte din mențiunile cerute de art. 1 din Legea nr. 59/1934^[1].

 Valabilitatea cecului în alb se fundamentează, la fel ca la cambie și la biletul la ordin, pe două premise fundamentale, respectiv existența raporturilor cauzale (încrederea între emitent și posesorul beneficiar), și a doua, prezumția că, dacă fila cec, după ce a fost semnată de către emitent și remisă posesorului, se subînțelege că a fost transmis posesorului și dreptul de completare cu mențiunile care lipsesc.

Prin urmare, dobânditorul cecului în alb, cât și oricare dintre posesorii succesivi ai acestuia au dreptul de a completa instrumentul respectiv cu mențiunile cerute de art. 1, conform înțelegerilor care au avut loc anterior între semnatarii cecului, fără a mai fi necesară intervenția trăgătorului. Aceasta, pentru că dreptul de completare se transmite de la un posesor la altul odată cu remiterea materială cecului.

De aceea, în practică, se susține că din normele care guvernează cecul în alb rezultă că există un mandat general de completare acordat beneficiarului, cu excepția cazului în care dreptul de completare al acestuia este limitat prin înțelegerea dintre părți. De asemenea, chiar dacă completarea s-ar fi făcut în afara limitelor înțelegerii, acest aspect este prezumat ca fiind asumat de către emitent, câtă vreme posesorul nu l-a obținut cu rea-credință. Or, în cauză, cecul nu a fost obținut cu rea-credință, ci pentru a-i fi garantată plata unei datorii^[2].

Mai mult, tot practica a susținut teoria potrivit căreia completarea cecului nu este condiționată de existența unei înțelegeri prealabile dintre părți în acest sens, neexistând nicio obligație pentru posesorul legitim de a-l înștiința pe emitentul trăgător despre introducerea la plată a cecului^[3].

Ipotezele emiterii cecului în alb sunt întâlnite atât în cazul în care fila cec este lăsată posesorului ca instrument de plată a prețului provenit dintr-un raport comercial direct (e.g. prețul bunului cumpărat), cât și atunci când ajunge la creditor cu titlu de „garanție” a executării unor obligații din raporturi preexistente sau viitoare.

În sfârșit, se impune mențiunea că, potrivit art. 16 alin. (4) din lege, girul «la purtător» este echivalent unui gir în alb.

§2. Cecul în alb. Contradicție legislativă. Controverse jurisprudențiale

Din păcate, dispozițiile Legii nr. 59/1934 nu sunt pe deplin corelate în ceea ce privește regimul juridic și efectele cecului emis în alb. Dificultatea izvorăște din aparenta contradicție dintre prevederile art. 14 și cele ale art. 84 din lege, motiv pentru care, pentru clarificare, vom reda în continuare textele legale incidente.

Astfel, art. 14 din Legea nr. 59/1934 consacră regula potrivit căreia, dacă un cec emis în alb este completat cu încălcarea înțelegerii dintre părți, această nerespectare nu poate fi opusă posesorului, cu excepția situației în care acesta a dobândit cecul cu rea-credință sau printr-o culpă gravă. Textul protejează, așadar, circulația titlului și încrederea în aparența sa juridică.

În schimb, art. 84 incriminează emiterea unui cec căruia îi lipsesc anumite mențiuni esențiale – denumirea, suma, numele trasului, data emiterii sau semnătura – precum și emiterea cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. (3).

Rezultă astfel o tensiune între cele două texte: pe de o parte, legea recunoaște și protejează cecul emis în alb și ulterior completat; pe de altă parte, sancționează penal emiterea unui cec lipsit de elemente esențiale, ceea ce ridică problema delimitării dintre cecul în alb admis și cel susceptibil de atragerea răspunderii.

Jurisprudențial, instanțele civile recunosc existența și valabilitatea filelor de cec emise în alb, iar instanțele penale le contestă.

Cu titlu de exemplu o să prezentăm considerentele unei decizii penale cu privire la această chestiune.

Astfel, s-a motivat că nu există forma de vinovăție a intenției, în condițiile în care la data emiterii inculpatul nu cunoștea nici când va fi introdusă fila cec spre decontare și nici că va fi respinsă la plată ca urmare a prăbușirii pieței lemnului. În această ipoteză, CEC-ul nu mai funcționează ca un instrument de plată (funcție avută în vedere de legiuitor la edictarea normei de incriminare), ci ca un instrument de garantare. Această funcție de garantare nu a fost prevăzută de legiuitor, ci reprezintă o funcție sui generis, creată de comercianți.

Inculpatul este în egală măsură vinovat de emiterea CEC-ului fără a avea completată data și suma în aceeași măsură în care A. SRL și IMPORT EXPORT SRL (posesorii beneficiari ai filelor cec – n.n.) au aceeași vină că l-au instigat să emită o filă cec în alb, condiționând derularea raporturilor comerciale de lăsarea „în garanție” a filei CEC necompletate.

Potrivit art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de 6 luni până la un an sau amendă emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient sau dispunerea în tot sau în parte de disponibilul avut mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare.

Din economia Legii nr. 59/1934, nu rezultă posibilitatea emiterii unui cec „în alb” printre modalitățile de CEC-uri prevăzute de lege, astfel încât practica creată de comercianții care obligă clienții cumpărători să emită o filă cec „în alb”, ca mijloc de garanție, urmând ca pe perioada derulării contractului, dacă apar incidente de plată, fila cec să fie completată de vânzător și introdusă la plată pentru suma neachitată, este nelegală.

Se observă astfel că inculpatul a fost practic constrâns la emiterea acestor file cec de către părțile civile, dacă dorea ca societatea al cărei administrator era să-și desfășoare activitatea în continuare, obiectul său de activitate fiind interconectat și condiționat de obiectul de activitate al părților civile.

De asemenea, se observă că, dacă inculpatul este autorul infracțiunilor prevăzute de art. 84 pct. 3 lit. b), d) din Legea nr. 59/1934, părțile civile, prin reprezentanții lor legali, sunt instigatori la fapta săvârșită de inculpat, or, potrivit dispozițiilor legale, instigatorul este pedepsit la fel ca autorul.

În altă ordine de idei, se constată că mențiunile depuse pe cele două file cec, care au fost introduse la plată, nu au fost executate de către inculpat, ci de către reprezentanții părților civile, aspect, de asemenea, interzis de Legea nr. 59/1934, putând constitui infracțiunile prevăzute de art. 311 C. pen. sau art. 322 raportat la art. 320 alin. (1) teza I C. pen.^[4].

Sunt relevante câteva concluzii care se desprind din raționamentul instanței care a judecat speța expusă.

Astfel, în concepția instanței penale (este totuși vorba despre o curte de apel):

– ab initio cecul a fost conceput și reglementat exclusiv ca instrument de plată, iar nu și ca titlu de garanție;

– acest al doilea efect de a fi titlu de garanție reprezintă apanajul practicilor comerciale, consfințit de jurisprudența de specialitate;

– emiterea unui cec în alb se înfățișează, în opinia instanței, ca fiind o practică nelegală;

– pot fi trași la răspundere penală deopotrivă emitentul și beneficiarul cecului (primul în calitate de autor și al doilea în calitate de instigator);

– completarea filei cec cu mențiunile care lipsesc de către o altă persoană decât emitentul constituie și ea infracțiune.

În concluzie, practicile privind emiterea cecurilor fără mențiunile expres prevăzute de lege întrunesc elementele constitutive ale diferitelor infracțiuni, în funcție de circumstanțele concrete ale utilizării și valorificării acestei categorii de titluri, de către fiecare participant în parte.

În ce ne privește, ne alăturăm concepțiilor literaturii și practicii judiciare de specialitate civile, din mai multe considerente.

Din punct de vedre legislativ, potrivit art. 14 din Legea nr. 59/1934 cecul poate fi emis fără să conțină toate elementele prevăzute în mod expres de art. 1 din Legea nr. 59/1934. În completare, art. 67-69 din Norma-cadru B.N.R. nr. 7/1994 prevăd că cecul în alb este un instrument de plată care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori și o parte din mențiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cecului. Raportând normele de mai sus la prevederile art. 84 din lege, se constată cu ușurință o contradicție, dar și un dubiu în același timp, iar dubiul profită debitorului, în cazul nostru, trăgătorului debitor (inculpat).

Prin raportare la normele corespondente din materia cambiei și biletului la ordin, este foarte important să observăm că dispozițiile în materie sunt practic identice. Pentru claritate, reproducem conținutul art. 12 din Legea nr. 58/1934, care dispune: „Dacă o cambie, necompletată la emitere, a fost completată fără a se ține seama de înțelegerile intervenite, neobservarea acestor înțelegeri nu va putea fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea-credință sau dacă a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea ei”. Am reprodus textul de mai sus cu scopul de a menționa că în doctrină și în practică n-am întâlnit nicio susținere conform căreia emiterea cambiilor și a biletelor în alb ar fi nelegală. Se înțelege că soluția pe care o preconizăm este aceea că practicile comerciale privind emiterea cecurilor în alb se fundamentează pe un text de lege identic cu cel din materia cambiei și biletului la ordin.

Articolul 14 din Legea nr. 59/1934 pornește de la premisa existenței unui cec valabil emis, dar incomplet, care urmează a fi completat potrivit înțelegerii părților. Legea admite deci implicit practica emiterii cecului în alb și protejează siguranța circuitului civil, limitând posibilitatea emitentului de a invoca neînțelegerile interne față de terțul de bună-credință. În schimb, art. 84 din Legea nr. 59/1934 sancționează emiterea unui cec căruia îi lipsesc elemente esențiale. În această logică, legiuitorul nu incriminează simpla existență a unui cec în alb convenit între părți, ci situațiile în care lipsa mențiunilor esențiale afectează însăși existența juridică a titlului sau, mai ales, este folosită în scop fraudulos. O interpretare sistematică a celor două norme, menită să identifice ratio legis, poate conduce la ideea că emiterea unui cec în alb, în baza unei înțelegeri licite, nu echivalează automat cu „emiterea unui cec lipsit de mențiuni esențiale” în sens penal, răspunderea antrenându-se doar atunci când lipsa acestor mențiuni este folosită în scop ilicit.

Note de subsol

^[1] Trib. Bacău, s. a II-a civ., de cont. adm. și fisc., dec. civ. nr. 223 din 23 martie 2021, www.rejust.ro.

^[2] Trib. Argeș, s. pen., înch. nr. 422 din 1 august 2025, www.rejust.ro.

^[3] Trib. Constanța, s. a II-a civ., dec. nr. 1052 din 31 octombrie 2019, www.rejust.ro.

^[4] C.A. Galați, s. pen. și min., dec. pen. nr. 340 din 12 martie 2021, www.rejust.ro.