Articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană – echilibru între nerespectarea valorilor unionale și sancțiunile impuse

Studiu publicat în volumul In honorem Corneliu Bîrsan, tomul III, Ed. Hamangiu, 2023, p. 323-339.

§1. Succintă prezentare a valorilor unionale

Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) precizează că „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane^[1], libertății^[2], democrației, egalității^[3], statului de drept^[4], precum și pe respectarea drepturilor omului^[5], inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați”; referirea la valorile religioase^[6] (creștine) a făcut obiectul unor dezbateri susținute și s-a decis renunțarea la acestea, păstrându-se în Preambulul Tratatului privind Uniunea Europeană considerentul care face trimitere la „moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei, din care s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturile inviolabile și inalienabile ale persoanei, precum și libertatea, democrația, egalitatea și statul de drept”.

După cum am arătat, ultimă teză a art. 2 TUE „ajută la clarificarea și interpretarea celor din prima frază. Articolul 2 TUE nu este doar declaratoriu; are un caracter concret: respectarea acestor valori și angajamentul de a le promova în comun constituie una dintre condițiile de pre-aderare la UE (art. 49 TUE^[7]), iar încălcarea lor poate antrena declanșarea procedurii de alertă și a sancțiunii prevăzute la art. 7 TUE”^[8], pe care le vom analiza în continuare.

De asemenea, art. 2 teza a doua din TUE „nu are o aplicabilitate juridică la fel de importantă ca primul paragraf, neputând declanșa aplicarea art. 7 TUE; această frază ajută la clarificarea și interpretarea celor menționate la prima frază”^[9].

Așadar, realizând trecerea de la „principii”^[10] la „valori”^[11], Tratatul de la Lisabona plasează Uniunea Europeană cu personalitate juridică^[12] pe un set de reguli, al căror caracter obligatoriu este analizat, în principal, în relație cu statele candidate și cu statele membre, reprezentând, în același timp, unul din obiectivele centrale ale Uniunii [art. 3 alin. (1) din TUE].

§2. Mecanismul de sancționare politică a statelor membre

Acest mecanism are un evident caracter preventiv și impune supravegherea și monitorizarea permanentă a respectării, în statele membre, a valorilor unionale, inclusiv prin intermediul instrumentelor juridice și politice create la nivelul Uniunii^[13], dar și al altor organizații internaționale interguvernamentale care urmăresc ca scop principal protecția drepturilor omului.

Dintre valorile de la art. 2 TUE, cea a respectării statului de drept a făcut obiectul invocării activării art. 7 TUE, în raport cu anumite state membre, fie de către Comisia Europeană, fie de către Parlamentul European.

În absența definiției conținutului valorilor în Tratat, Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu: „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept”, COM(2014) 158, a definit cadrul acestei noțiuni prin raportare la instrumentele juridice adoptate la nivelul Consiliului Europei, precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului în condițiile în care „principiul statului de drept a devenit treptat un model organizațional dominant de drept constituțional și al organizațiilor internaționale moderne (inclusiv Organizația Națiunilor Unite și Consiliul Europei), de reglementare a exercitării prerogativelor de autoritate publică”.

Astfel, prezentăm mai jos elementele unui studiu de caz focusat asupra invocării art. 7 TUE în raport cu două state membre^[14] – Ungaria și Polonia, care au aderat la UE în 2004, analizând numai etapele procedurale legale.

2.1. Ungaria

În conformitate cu art. 7 alin. (1) TUE, Parlamentul European poate propune și, ulterior, aproba constatarea de către Consiliu, a existenței unui risc clar de încălcare gravă a valorilor prevăzute la art. 2, de către un stat membru.

În cazul Ungariei, prin Rezoluția Parlamentului European din 10 iunie 2015 referitoare la situația din Ungaria (2015/2700(RSP)) (2016/C 407/06)^[15], Parlamentul European nu se adresează direct Consiliului, conform procedurii de la art. 7 alin. (1) TUE, ci Comisiei Europene ca „gardian al tratatelor” și „îndeamnă Comisia să activeze prima etapă a cadrului UE pentru consolidarea statului de drept și, prin urmare, să inițieze de îndată un proces de monitorizare aprofundată a situației democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale în Ungaria, evaluând o potențială încălcare gravă sistemică a valorilor pe care se întemeiază Uniunea în conformitate cu articolul 2 din TUE, inclusiv impactul combinat al unei serii de măsuri care exacerbează starea democrației, statului de drept și a drepturilor fundamentale, și analizând emergența unei amenințări sistemice la adresa statului de drept din respectivul stat membru, care ar putea deveni un risc clar de încălcare gravă în sensul articolului 7 din TUE; solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului un raport pe această temă înainte de septembrie 2015”.

Apreciem că, în acest caz, nu ne aflăm decât într-o etapă premergătoare activării art. 7 TUE, care nu este prevăzută de această dispoziție legală, dar care conferă statului membru posibilitatea de a se conforma înainte de a declanșa mecanismul propriu-zis al sancționării politice (în spiritul lui ius est ars boni et aequi).

Prin Rezoluția din 16 decembrie 2015 referitoare la situația din Ungaria [2015/2935(RSP)] (2017/C 399/13)^[16], Parlamentul European continuă aceeași abordare și „invită Comisia să continue toate anchetele și să se folosească în continuare pe deplin de toate instrumentele legislative existente pentru a asigura utilizarea transparentă și corespunzătoare a fondurilor UE în Ungaria în temeiul legislației UE; ia act de decizia Comisiei din 14 iulie 2015 de a suspenda mai multe contracte din cadrul a opt programe de finanțare ale UE din cauza folosirii unui criteriu de selecție excesiv de restrictiv în cazul procedurilor de achiziții publice din Ungaria”; este evidentă aplicarea unei măsuri care premerge instituirea mecanismului condiționalității financiare.

Totodată, Parlamentul European, fără a menționa în mod direct activarea art. 7 TUE, arată că „a solicitat Consiliului în repetate rânduri să reacționeze la evoluțiile preocupante din Ungaria; îndeamnă Consiliul Uniunii Europene și Consiliul European ca, de îndată ce este posibil, să organizeze o dezbatere și să adopte concluzii privind situația din Ungaria; consideră că, dat fiind că nu au analizat cum se cuvine preocupările Parlamentului exprimate în repetate rânduri de majoritatea deputaților în Parlament și nici nu au reacționat în mod adecvat la acestea, Consiliul și Comisia subminează principiul cooperării loiale dintre instituții prevăzut la articolul 13 alineatul (2) din TUE”.

Prin cele două acte de drept complementar, de soft-law, Parlamentul European atrage atenția asupra situației din Ungaria, urmând esența art. 7 TUE, fără o sesizare directă a Consiliului.

2.2. Polonia

În cazul Poloniei, activarea art. 7 alin. (1) TUE pare a urma etapele procedurale, Comisia Europeană fiind instituția care s-a (auto)sesizat în acest sens.

Propunerea de Decizie a Consiliului privind constatarea unui risc clar de încălcare gravă de către Republica Polonă a statului de drept COM(2017) 835 final 2017/0360(NLE)^[17] menționează că „există un risc clar de încălcare gravă de către Republica Polonă a statului de drept”. În art. 2, Consiliul ar fi recomandat ca Republica Polonă să întreprindă o serie de acțiuni în termen de trei luni de la notificarea deciziei. Această decizie nu a fost adoptată de Consiliu.

Ulterior, Comisia adoptă Recomandarea (UE) 2018/103 din 20 decembrie 2017 privind statul de drept în Polonia, care vine în completarea Recomandărilor (UE) 2016/1374, (UE) 2017/146 și (UE) 2017/1520 prin care „invită guvernul polonez să rezolve problemele identificate în prezenta recomandare în decurs de trei luni de la primirea acesteia și să informeze Comisia cu privire la măsurile întreprinse în acest sens”. Totodată, se precizează că Recomandarea „se emite în același timp cu propunerea motivată prezentată de Comisie în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din TUE privind statul de drept în Polonia. Comisia este pregătită, în strânsă consultare cu Parlamentul European și Consiliul, să reconsidere această propunere motivată, în cazul în care autoritățile poloneze pun în aplicare măsurile recomandate expuse în prezenta recomandare, în termenul stabilit”.În concluzie, după cum se poate observa în urma prezentării succinte a acestor două studii de caz, „mulți consideră că mecanismul articolului 7 TUE este nepractic în cazul polonez, deoarece al doilea paragraf impune un prag de vot foarte ridicat. Această poziție, totuși, trece cu vederea faptul că o primă sancțiune este deja prevăzută în temeiul articolului 7 alineatul (1) TUE: Consiliul poate face determinarea de către patru cincimi dintre membrii săi, adică 22 de state membre, că este un stat membru prezintă «un risc clar de încălcare gravă». Această hotărâre este o sancțiune în sine, cu o valoare ridicată a costurilor reputaționale atât la nivel intern, cât și la nivelul UE – și de aceea guvernul polonez vrea să o evite cu orice preț. Concluzia unei încălcări în temeiul articolului 7 alineatul (1) capătă importanță dacă aceasta este precedat de proceduri mai formalizate”^[18].

Alineatul al doilea al art. 7 TUE, ce poate fi invocat direct fără a fi necesară parcurgerea etapelor de la alineatul întâi^[19], prevede sancțiunea politică efectivă – suspendarea, de către Consiliu, a anumitor drepturi care îi revin statului membru în cauză în urma aplicării tratatelor, inclusiv dreptul de vot în Consiliu al reprezentantului guvernului acelui stat membru dacă se constată existența unei încălcări grave și persistente a valorilor prevăzute la art. 2.

Însă, într-o altă opinie doctrinară, se arată că noțiunile utilizate în art. 7 TUE sunt „foarte vagi și fac obiectul unei aprecieri exclusiv politice, competența Curții de Justiție fiind limitată la verificarea regulilor de procedură”, potrivit art. 269 din Tratatul privind funcționarea Uniunea Europeană (TFUE)^[20].

Însă, apreciem că neaplicarea sancțiunii politice poate fi compensată de mecanismele jurisdicționale existente la nivel unional, care plasează Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) atât într-un dialog unic cu judecătorul național, dar și cu Comisia Europeană pentru sancționarea statelor membre care nu respectă dreptul UE în baza art. 258-260 TFUE (bine-cunoscuta procedură de infringement)^[21]; în doctrină, au fost lansate posibile soluții pentru îmbunătățirea aplicării art. 7 care au în vedere fie revizuirea tipului de vot prevăzut de această normă primară în cadrul diferitelor instituții cu rol în aplicarea sa, fie reforma competenței unionale, subliniindu-se chiar sistemul paralel de sancționare creat prin procedura de infringement^[22].

În acest sens, în doctrină, Profesorul von Bogdandy a lansat propunerea de a „inversa” abordarea Solange (Reverse Solange)^[23], ceea ce ar permite CJUE să se deplaseze în domeniul dreptului național în vederea protejării valorilor UE, numai în condiții cu adevărat excepționale; astfel, se propune ca, în cazul în care în care drepturile omului ar fi încălcate sistemic într-un anumit stat membru, instanțele naționale ar trebui să fie împuternicite să facă o trimitere preliminară în temeiul art. 267 TFUE^[24] pentru a invita Curtea de Justiție să analizeze legalitatea acțiunilor naționale în lumina art. 2 TUE, ceea ce Curtea nu are în prezent dreptul să facă. Această teorie își are originea în Concluziile avocatului general M. Poiares Maduro în cauza Centro Europa, conform cărora „trebuie stabilită o distincție între competența de a controla orice măsură națională în lumina drepturilor fundamentale, pe de o parte, și competența de a verifica dacă statele membre asigură nivelul de protecție necesar în ceea ce privește drepturile fundamentale pentru a-și îndeplini în mod adecvat celelalte obligații care le revin în calitate de membri ai Uniunii. Primul tip de control nu există încă și nu face parte dintre competențele actuale ale Uniunii. Cu toate acestea, al doilea tip de control decurge în mod logic din natura procesului de integrare europeană”^[25].

§3. Condiționalitatea financiară

Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii^[26] instituie, pentru prima dată, un nou tip de sancțiune dispusă ca urmare a nerespectării uneia din valorile UE, respectiv statul de drept; însă, temeiul juridic pentru adoptarea acestui act legislativ nu este art. 7 din TUE, ci art. 322 alin. (1) lit. (a) TFUE, potrivit căruia Parlamentul European și Consiliul, prin procedura legislativă ordinară și după consultarea Curții de Conturi, adoptă prin regulamente „(a) normele financiare care definesc în special procedura care trebuie adoptată pentru stabilirea și execuția bugetului și pentru predarea și verificarea conturilor”, cu alte cuvinte, regulamentul instituie o măsură cu caracter financiar, respectiv „măsuri pentru protejarea bugetului Uniunii”.

Alegerea acestui temei juridic a fost contestată de Ungaria, susținută de Polonia, care a solicitat CJUE, cu titlu principal, anularea regulamentului^[27], arătând că „lipsește temeiul juridic al regulamentului atacat. Simplul fapt că normele de fond și de procedură stabilite în regulamentul atacat prezintă o legătură cu bugetul Uniunii nu poate fi suficient pentru a le califica drept «norme financiare», în sensul articolului 322 alineatul (1) TFUE”. În plus, în opinia statului maghiar, „articolul 7 TUE este singurul articol pe baza căruia poate fi constatat riscul unei încălcări grave de către un stat membru a valorilor prevăzute la articolul 2 TUE. Regulamentul atacat ar institui, într-un domeniu determinat, o procedură paralelă având aceeași finalitate cu cea prevăzută la articolul 7 menționat, cu încălcarea acestuia din urmă”^[28].

O altă noutate introdusă prin acest regulament constă în definirea pentru prima dată, prin act legislativ, a valorii statului de drept, astfel această sintagmă „se referă la valorile Uniunii consacrate la articolul 2 din TUE. Acesta include principiul legalității, care implică un proces legislativ transparent, responsabil, democratic și pluralist; principiul securității juridice; principiul interzicerii exercitării arbitrare a competențelor executive; principiul protecției jurisdicționale efective, inclusiv accesul la justiție, asigurate de instanțe independente și imparțiale, în egală măsură în ceea ce privește drepturile omului; principiul separării puterilor în stat; și principiul nediscriminării și egalității în fața legii”.

Totodată, sunt considerate „indicii ale unor încălcări ale principiilor statului de drept: (a) periclitarea independenței sistemului judiciar; (b) faptul de a nu preveni, corecta sau sancționa decizii arbitrare sau ilegale luate de autoritățile publice, inclusiv de autoritățile de asigurare a respectării legii, faptul de a nu pune la dispoziție resurse financiare și umane, afectând funcționarea corespunzătoare a acestora, sau nerespectarea obligației de a garanta absența conflictelor de interese; (c) limitarea disponibilității și a eficacității căilor de atac, inclusiv prin intermediul unor norme procedurale restrictive și neexecutarea hotărârilor judecătorești sau limitarea investigării, a urmăririi penale sau a sancționării efective a încălcărilor legii”.

În cauza C-156/21, Ungaria a subliniat, de asemenea, că „definiția noțiunii de «stat de drept» sau posibilele forme de încălcare a principiilor statului de drept, nu ar putea fi considerate în mod obiectiv norme financiare care definesc procedura care trebuie adoptată pentru execuția bugetului, în sensul acestei dispoziții. Caracterul inadecvat al articolului 322 alineatul (1) TFUE ca temei juridic al acestui regulament ar reieși în special din compararea normelor în materie de conflict de interese cuprinse în regulamentul menționat și, respectiv, în Regulamentul financiar”.

Potrivit Regulamentului, „încălcările principiilor statului de drept se referă la unul sau mai multe dintre elementele următoare:

(a) funcționarea corespunzătoare a autorităților care execută bugetul Uniunii^[29], inclusiv împrumuturi și alte instrumente garantate din bugetul Uniunii, în special în contextul procedurilor de achiziții publice sau de acordare a granturilor;

(b) funcționarea corespunzătoare a autorităților care efectuează controale financiare, acțiuni de monitorizare și de audit, precum și funcționarea corespunzătoare a unor sisteme eficiente și transparente de gestiune financiară și de responsabilitate financiară;

(c) funcționarea corespunzătoare a organelor de anchetă și de urmărire penală cu privire la investigarea și urmărirea penală a fraudei, inclusiv a fraudei fiscale, a corupției sau a altor încălcări ale dreptului Uniunii care au legătură cu execuția bugetului Uniunii sau cu protecția intereselor financiare ale Uniunii;

(d) controlul jurisdicțional efectiv de către instanțe independente al acțiunilor sau al omisiunilor autorităților menționate la literele (a), (b) și (c);

(e) prevenirea și sancționarea fraudei, inclusiv a fraudei fiscale, a corupției sau a altor încălcări ale dreptului Uniunii care au legătură cu execuția bugetului Uniunii sau cu protecția intereselor financiare ale Uniunii, și impunerea de către instanțele sau de către autoritățile administrative naționale de sancțiuni eficiente și cu efect de descurajare împotriva destinatarilor;

(f) recuperarea fondurilor plătite în mod necuvenit;

(g) cooperarea eficace și în timp util cu OLAF și, cu condiția participării statului membru în cauză, cu EPPO în cursul investigațiilor sau al urmăririlor penale desfășurate în temeiul actelor aplicabile ale Uniunii, în conformitate cu principiul cooperării loiale;

(h) alte situații sau comportamente ale autorităților care sunt relevante pentru buna gestiune financiară a bugetului Uniunii sau pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii”.

În cazul în care se constată, conform procedurii prevăzute de regulament^[30], că „încălcările principiilor statului de drept într-un stat membru afectează sau riscă în mod grav să afecteze, într-o manieră îndeajuns de directă, buna gestiune financiară a bugetului Uniunii sau protecția intereselor financiare ale Uniunii”, se iau măsuri adecvate pentru protejarea bugetului Uniunii, respectiv:

„(a) în cazul în care Comisia execută bugetul Uniunii în cadrul gestiunii directe sau indirecte în temeiul articolului 62 alineatul (1) literele (a) și (c) din Regulamentul financiar^[31] și destinatarul este o entitate guvernamentală:

(i) suspendarea plăților sau a execuției angajamentului juridic sau rezilierea angajamentului juridic în temeiul articolului 131 alineatul (3) din Regulamentul financiar;

(ii) interzicerea asumării de noi angajamente juridice;

(iii) suspendarea, în totalitate sau parțial, a plății tranșelor sau rambursarea anticipată a împrumuturilor garantate din bugetul Uniunii;

(iv) suspendarea sau reducerea avantajului economic acordat în temeiul unui instrument garantat din bugetul Uniunii;

(v) interzicerea încheierii de noi acorduri referitoare la împrumuturi sau la alte instrumente garantate din bugetul Uniunii.

(b) în cazul în care Comisia execută bugetul Uniunii prin gestiune partajată cu statele membre în temeiul articolului 62 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul financiar:

(i) suspendarea aprobării unuia sau a mai multor programe sau modificarea acesteia;

(ii) suspendarea angajamentelor;

(iii) reducerea angajamentelor, inclusiv prin intermediul unor corecții financiare sau al unor transferuri către alte programe de cheltuieli;

(iv) reducerea prefinanțării;

(v) întreruperea termenelor de plată;

(vi) suspendarea plăților”.

În baza acestui Regulament, la propunerea Comisiei Europene, a fost adoptată Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/2506 a Consiliului din 15 decembrie 2022 privind măsurile de protecție a bugetului Uniunii împotriva încălcărilor principiilor statului de drept în Ungaria^[32] prin care „un procent de 55 % din angajamentele bugetare aferente următoarelor programe operaționale din cadrul politicii de coeziune, odată aprobate, se suspendă: (a) Programul operațional pentru eficiență de mediu și energetică Plus; (b) Programul operațional integrat pentru transporturi Plus; (c) Programul operațional de dezvoltare teritorială și a așezărilor Plus”.

În concluzie, Regulamentul se aplică deja în raport cu toate statele membre^[33] (a se vedea exemplul de mai sus care vizează Ungaria) și, în plus, apreciem că domeniul de aplicare ratione materiae al regulamentului este extins, asigurându-se protecția și a celorlalte valori unionale conform celor expuse mai sus, în sensul în care, potrivit art. 2 lit. a), „statul de drept este înțeles ca făcând referire și la celelalte valori și principii ale Uniunii consacrate la articolul 2 din TUE”.

Considerații finale cu privire la echilibrul între nerespectarea valorilor unionale și sancțiunile impuse

În concluzie, prin prezentul articol se realizează o analiză succintă și punctuală a valorilor unionale și a mecanismului de sancționare a statelor membre în ceea ce privește respectarea acestor valori; au fost explorate prevederile din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) care stabilesc valorile fundamentale ale UE, inclusiv demnitatea umană, libertatea, democrația, statul de drept și drepturile omului, fiind prezentate mecanismele de sancționare în cazul încălcării acestor valori, cu accent pe art. 7 din TUE și Regulamentul privind condiționalitatea financiară.

Articolul analizează, de asemenea, două studii de caz – Ungaria și Polonia – pentru a ilustra modul în care mecanismul de sancționare poate fi aplicat în practică. Se subliniază faptul că mecanismul de sancționare politică prevăzut în art. 7 TUE este complex și poate fi dificil de aplicat în anumite situații, deoarece necesită un prag de vot foarte ridicat în Consiliu; în schimb, Regulamentul privind condiționalitatea financiară oferă o cale nouă de sancționare a statelor membre care încalcă valorile statului de drept prin restricționarea accesului la fondurile UE.

Luând în considerare afirmația conform căreia „statul de drept a fost cheia succesului UE. În domeniile sale de competență, un cadru de drept, mai degrabă decât o putere relativă, guvernează relațiile dintre statele membre și se aplică cetățenilor acestora”^[34], este evident că o organizație internațională interguvernamentală de integrare precum Uniunea Europeană și-a construit relația cu statele membre pe un set de valori universale care au dobândit valențe specifice prin mecanismele create în scopul asigurării respectării lor atât de statele membre, cât și de instituțiile unionale, în spiritul bunei-credințe.

Uniunea Europeană s-a dezvoltat spre o integrare politică în cadrul căreia drepturile fundamentale și statul de drept au devenit noțiuni intrinseci, autonome^[35] la care statele candidate și statele membre se raportează permanent pentru a crea un adevărat spațiu de libertate, securitate și justiție în cadrul Uniunii pentru cetățenii europeni.

Încălcarea valorilor europene este sancționată politic la nivel european prin suspendarea anumitor drepturi care decurg din statutul de stat candidat precum dreptul la vot în cadrul Consiliului, dar, prin noul mecanism de sancționare – condiționalitatea bugetar-financiară se va ajunge ca și cetățenii statelor membre să fie afectați ceea ce ar putea determina o sancționare politică la nivel național a liderilor din țările respective care prin măsurile adoptate au adus atingere dreptului unional.

Aceste mecanisme care garantează respectarea valorilor unionale pot fi dublate de cele jurisdicționale puse în aplicare de Curtea de Justiție a Uniunii Europene la care au acces atât statele membre, cât și cetățenii.

Apreciem că esența principiului „ius est ars boni et aequi” ar putea fi urmărită în aplicarea art. 7 din TUE menționând echilibrul necesar în cadrul relației dintre Uniune și statele membre, în scopul atingerii obiectivelor comune. În esență, analiza de mai sus aduce în prim-plan complexitatea și provocările asociate aplicării valorilor unionale și mecanismelor de sancționare politică în cadrul Uniunii Europene, evidențiind importanța echilibrului între principii și acțiuni concrete pentru asigurarea respectării fundamentelor Uniunii. Mecanismele jurisdicționale existente la nivelul Uniunii Europene pot să „compenseze” neaplicarea sancțiunilor politice, având capacitatea de a sancționa încălcările statului de drept prin acțiunea declanșată în urma procedurii de infringement. Totodată, considerăm că în viitor s-ar putea lua în considerare anumite reforme pentru îmbunătățirea aplicării art. 7 TUE, inclusiv o abordare de „inversare Solange” pentru a extinde competența CJUE în privința protecției valorilor UE în statele membre.

Note de subsol

^[1] M.-A. (Niță) Dumitrașcu, Dreptul Uniunii Europene I. Curs universitar, ed. a 2-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2023, p. 113. Precizare nouă adusă de Tratatul de la Lisabona.

^[2] M.-A. (Niță) Dumitrașcu, op. cit., p. 113. Interesant de menționat este faptul că, în limba engleză, Tratatul de la Lisabona înlocuiește termenul „liberty” cu „freedom”. Despre diferența între cei doi termeni, Hanna Fenichel Pitkin precizează: „Liberty implies a system of rules, a «network of restraint and order», hence the word’s close association with political life. Freedom has a more general meaning, which ranges from an opposition to slavery to the absence of psychological or personal encumbrances (no one would describe liberty as another name for nothing left to lose)” (http://www.wehaitians.com/what%20we%20are%20fighting%20for.html).

^[3] M.-A. (Niță) Dumitrașcu, op. cit., p. 113. Precizare nouă, adusă de Tratatul de la Lisabona.

^[4] Ibidem. Precizare făcută și de CJCE în jurisprudența sa, cauza 294/83, Parti ecologiste – Les Verts c. Parlamentul European, Hotărârea din 23 aprilie 1986: „Comunitate bazată pe statul de drept”.

^[5] A se vedea A.-M. Conea, Case law of the Court of Justice of European Union: a visit to the wine cellar, „Challenges of the Knowledge Society”, 11th-12th May 2018, 12th Edition, „Nicolae Titulescu” University Publishing House, p. 483-495.

^[6] M.F. Popa, Reformă și tradiție în dreptul englez, Ed. Universul Juridic, București, 2022, p. 23: „Ca factori de configurare a dreptului, în literatura română de specialitate sunt menționați: cadrul natural în sens larg, cadrul social-politic, care include și componenta economică, ideologia sau ansamblul credințelor și valorilor fundamentale dominante într-o societate (în această categorie intră și religia), alte structuri sociale, factorul uman și, după cum semnalam în urmă cu 15 ani în teza de doctorat, și fenomenul globalizării”.

^[7] A se vedea M.-A. Dumitrașcu, D.-A. Bantaș, Revizuirea procedurii de negociere a aderării noilor state Membre – între limbajul diplomatic și provocările concrete, în Analele Universității din București – Forum Juridic, ediție online, 12 iunie 2020, https://drept.unibuc.ro/dyn_img/aubd/Revizuirea%20procedurii_track.pdf.

^[8] M.-A. (Niță) Dumitrașcu, op. cit., p. 113.

^[9] Ibidem.

^[10] A se vedea D. Botău, Identités du droit international, în Revista Română de Drept Comparat nr. 2/2020, p. 257-276.

^[11] A se vedea A. Fuerea, Dreptul Uniunii Europene – principii, acțiuni, libertăți, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 23.

^[12] R.-M. Popescu, Legal personality of international intergovernmental organizations, „Challenges of the Knowledge Society”, 21st May 2021, 14th Edition, „Nicolae Titulescu” University Publishing House, p. 468.

^[13] A se vedea O.-M. Salomia, Instrumente juridice de protecție a drepturilor fundamentale la nivelul Uniunii Europene, Ed. C.H. Beck, București, 2019.

^[14] România a evitat să se afle în situația celor două state membre, totuși trebuie menționată afirmația din 2019 a vice-președintelui Comisiei, Frans Timmermans, din Remarks by First Vice-President on further strengthening of the rule of law in the EU, 3 aprilie 2019, Bruxelles, https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/SPEECH_19_1972:

„Now let me refer to the situation in Romania. I also updated the College about the developments in Romania. Romania urgently needs to put the reform process back on track. This means going forward, not backwards, and refraining from any steps which reverse the progress accomplished over the past years. In particular, I want to warn against any governmental action that would disrupt the Romanian judicial system by creating a systemic, de facto impunity for high office holders who were sentenced for corruption. Such a move would compel the Commission to act swiftly”.

^[15] https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-8-2015-0227_EN.pdf.

^[16] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52015IP0461.

^[17] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52017PC0835.

^[18] A. von Bogdandy, C. Antpöhler, Protecting EU values – Reverse Solange and the rule of law framework, Michael Ioannidis MPIL Research Paper series | no. 2016-04, p. 22.

^[19] M.-C. Solacolu, Article 7 of the Treaty on European Union – past, present and future, Curierul Judiciar, Jurnalul Conferinței „Probleme actuale ale spațiului politico-juridic al UE”, C.H. Beck, București, 2016, p. 79.

^[20] M. Dony, Droit de l’Union européenne, septième édition revue et augmentée, Editions de l’Université de Bruxelles, Bruxelles, 2018, p. 67.

^[21] A se vedea:

cauza C-286/12, Comisia Europeană c. Ungariei, Hotărârea 6 noiembrie 2012, ECLI:EU:C:2012:687;

cauza C-192/18, Comisia Europeană c. Republicii Polone, Hotărârea din 5 noiembrie 2019, ECLI:EU:C:2019:924;

cauza C-791/19, Comisia Europeană c. Republicii Polone, Hotărârea din 15 iulie 2021, ECLI:EU:C:2021:596;

cauza C-204/21, Comisia Europeană c. Republicii Polone, Hotărârea din 5 iunie 2023, ECLI:EU:C:2023:442.

^[22] I.-M. Larion, Protecting EU Values. A Juridical Look at Article 7 TEU, Lex ET Scientia International Journal, nr. XXV, vol. 2/2018, p. 160-176.

^[23] A se vedea https://www.mpil.de/en/pub/research/archive/subarchive/reverse-solange.cfm.

^[24] A se vedea E.S. Tănăsescu, B. Selejan-Guțan, A Tale of Primacy, 2 iunie 2021, https://verfassungsblog.de/a-tale-of-primacy/.

^[25] Concluzii prezentate la 12 septembrie 2007, în cauza C-380/05, Centro Europa 7 Srl c. Ministero delle Comunicazioni e Autorità per le garanzie nelle comunicazioni și Direzione generale per le concessioni e le autorizzazioni del Ministero delle Comunicazioni, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A62005CC0380&qid=1772117692447.

^[26] Publicat în J.O. L 433I din 22 decembrie 2020.

^[27] CJUE, cauza C-156/21, Ungaria c. Parlamentului European, Consiliului Uniunii Europene, Hotărârea din 16 februarie 2022, ECLI:EU:C:2022:97. De menționat că Ungaria a fost susținută de Polonia, iar instituțiile legislative au fost susținute de Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Irlanda, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Comisia Europeană.

^[28] În opinia CJUE, „rezultă că, contrar celor arătate de Ungaria, susținută de Republica Polonă, pe lângă procedura prevăzută la articolul 7 TUE, numeroase dispoziții ale tratatelor, concretizate frecvent prin diverse acte de drept derivat, conferă instituțiilor Uniunii competența de a examina, de a constata și, după caz, de a asigura sancționarea încălcărilor valorilor prevăzute la articolul 2 TUE, săvârșite într-un stat membru” (parag. 159).

^[29] A se vedea O.-M. Salomia, Les fonds européens en Roumanie, entre cycles d’implémentation et changement de paradigme, în O.A. Macovei (coord.), La décennie européenne de la Roumanie et la Bulgarie. Le bilan d’une appartenance différenciée à l’Union européenne, Editeur Mare &Martin, Paris, Collection: Droit Public, 2022.

^[30] Art. 6 instituie o procedură specifică care este declanșată de Comisia Europeană prin transmiterea unei notificări scrise statului membru vizat. În cazul în care Comisia consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru o încălcare a principiilor statului de drept, iar eventualele măsuri de remediere propuse de statul membru nu constituie un răspuns adecvat la constatările din notificarea Comisiei, aceasta prezintă Consiliului o propunere de decizie de punere în aplicare privind măsurile adecvate. Consiliul adoptă decizia de punere în aplicare în termen de o lună de la primirea propunerii Comisiei.

^[31] Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, publicat în J.O. L 193 din 30 iulie 2018.

^[32] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32022D2506.

^[33] A se vedea O.-M. Salomia, A. Mihalache, Principiul egalității statelor membre în cadrul Uniunii Europene, în Dreptul nr. 1/2016.

^[34] S. Usherwood, J. Pinder, Uniunea Europeană. O foarte scurtă introducere, Ed. Litera, București, 2020, p. 70.

^[35] A se vedea D. Botău, Prin Oglindă, în partea nevăzută a dreptului, în R. Bercea, A. Mercescu (ed.), Valori, idei și mentalități în drept, de la 1918 la 2018, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 257-274.