Soluțiile în procedura de cameră preliminară
Rezumat
Prin procedura în camera preliminară se urmărește ca rezolvarea chestiunilor care țin de legalitatea trimiterii în judecată și de legalitatea administrării probelor de către organele de urmărire penală să se realizeze înainte de judecată, asigurându-se premisele pentru soluționarea cu celeritate a cauzei în fond.
Judecătorul de cameră preliminară are datoria să constate neregularitățile actului de sesizare a instanței și să solicite procurorului remedierea lor, să sancționeze cu nulitatea acele acte de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii și să excludă acele probe pe care organele de urmărire penală le-au administrat cu nerespectarea principiilor legalității și loialității. Exercitarea acestor atribuții poate avea drept consecință restituirea cauzei la parchet, așadar, întoarcerea dosarului în prima fază a procesului penal, sau dispoziția de începere a judecății, trecându-se astfel în cea de-a treia fază procesuală.
Soluțiile pe care le poate adopta judecătorul de cameră preliminară sunt prezentate succint în cele ce urmează, textul fiind extras din ediția a 4-a a lucrării „Procedură penală”, elaborată de Bogdan Micu, Radu Slăvoiu și Andrei Zarafiu și publicată la Editura Hamangiu.
Bogdan Micu, Radu Slăvoiu, Andrei Zarafiu, Procedură penală, ediția a 4-a, Editura Hamangiu, 2026, p. 611-614.
Instituția camerei preliminare a fost introdusă în legislația noastră procesuală penală la data de 1 februarie 2014, ea nefiind reglementată în sistemul Codului de procedură penală anterior.
Prin procedura în camera preliminară se urmărește ca rezolvarea chestiunilor care țin de legalitatea trimiterii în judecată și de legalitatea administrării probelor de către organele de urmărire penală să se realizeze înainte de judecată, asigurându-se premisele pentru soluționarea cu celeritate a cauzei în fond. Faza camerei preliminare este plasată după cea a urmăririi penale și înainte de cea a judecății, rostul ei fiind ca un judecător să verifice legalitatea modului în care s-a derulat activitatea în prima fază a procesului penal, pentru a se putea trece în cea de-a treia fază a acestuia.
În cursul urmăririi penale organele judiciare investighează presupusa faptă penală comisă, iar atunci când se apreciază că infracțiunea există, a fost comisă de inculpat și acesta răspunde penal, procurorul – după ce verifică dacă urmărirea penală este completă, dacă au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului și dacă probele necesare există și sunt legal administrate – decide trimiterea în judecată. Judecarea cauzei se realizează în cea de-a treia fază a procesului penal, de către o instanță de judecată în complet legal constituit, care este chemată se verifice temeinicia acuzației pe care procurorul a formulat-o la adresa inculpatului.
Însă temeinicia acuzației, adică fondul cauzei penale, poate fi analizată numai dacă instanța de judecată a fost legal sesizată și numai în baza unui dosar de urmărire penală care a fost legal întocmit. Problema legalității sesizării și a legalității activității în cursul urmăririi penale nu cade în sarcina instanței, în cea de-a treia fază a procesului penal, ci în cea a judecătorului de cameră preliminară, în faza camerei preliminare. Rolul acestui judecător este să verifice legalitatea urmăririi penale, astfel încât, atunci când se trece la analiza temeiniciei acuzației, instanța de judecată să aibă certitudinea că dosarul de urmărire penală este unul legal întocmit. Din acest considerent, judecătorul de cameră preliminară are datoria să constate neregularitățile actului de sesizare a instanței și să solicite procurorului remedierea lor, să sancționeze cu nulitatea acele acte de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii și să excludă acele probe pe care organele de urmărire penală le-au administrat cu nerespectarea principiilor legalității și loialității. Exercitarea acestor atribuții poate avea drept consecință restituirea cauzei la parchet, așadar, întoarcerea dosarului în prima fază a procesului penal (spre exemplu, când judecătorul de cameră preliminară exclude ca nelegale toate probele administrate în cursul urmăririi penale), sau dispoziția de începere a judecății, trecându-se, așadar, în cea de-a treia fază procesuală.
Potrivit dispozițiilor art. 346 din Codul de procedură penală, soluțiilepe care le poate adopta judecătorul de cameră preliminară în raport de diferite ipoteze sunt următoarele:
1. Dispune începerea judecății, atunci când:
a) nu s-au formulat cereri sau excepții, nici în scris, nici oral, și nici nu s-au ridicat excepții din oficiu. Soluția se adoptă printr-o singură încheiere, după o procedură contradictorie (fixându-se termen în acest sens, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului);
b) s-au formulat cereri sau excepții, dar toate au fost respinse. Soluția se adoptă chiar prin încheierea de respingere a cererilor și excepțiilor, după o procedură contradictorie (fixându-se termen în acest sens, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului);
c) s-au formulat cereri sau excepții, acestea au fost admise și s-au constatat neregularități ale rechizitoriului, încheierea de admitere a fost comunicată parchetului, iar în termenul de 5 zile neregularitățile au fost remediate și procurorul a comunicat judecătorului decizia sa de a menține trimiterea în judecată. Soluția se adoptă printr-o altă încheiere decât cea de admitere a cererilor și excepțiilor, după o procedură contradictorie (fixându-se termen în acest sens, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului);
d) s-au formulat cereri sau excepții, acestea au fost admise și s-au constatat neregularități ale rechizitoriului, încheierea de admitere a fost comunicată parchetului, neregularitățile nu au fost remediate în termenul de 5 zile, însă aceste neregularități nu împiedică stabilirea obiectului și a limitelor judecății. Soluția se adoptă printr-o altă încheiere decât cea de admitere a cererilor și excepțiilor, după o procedură contradictorie (fixându-se termen în acest sens, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului);
e) s-au formulat cereri sau excepții, acestea au fost admise și s-au anulat acte de urmărire penală, încheierea de admitere a fost comunicată parchetului, iar în termenul de 5 zile procurorul a comunicat judecătorului decizia sa de a menține trimiterea în judecată. Soluția se adoptă printr-o altă încheiere decât cea de admitere a cererilor și excepțiilor, după o procedură contradictorie (fixându-se termen în acest sens, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului);
f) s-au formulat cereri sau excepții, acestea au fost admise și s-au exclus una sau mai multe probe (dar nu toate), încheierea de admitere a fost comunicată parchetului, iar în termenul de 5 zile procurorul a comunicat judecătorului decizia sa de a menține trimiterea în judecată. Soluția se adoptă printr-o altă încheiere decât cea de admitere a cererilor și excepțiilor, după o procedură contradictorie (fixându-se termen în acest sens, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului).
2. Dispune restituirea cauzei la parchet, atunci când:
a) s-au formulat cereri sau excepții, acestea au fost admise și s-au exclus toate probele administrate în faza de urmărire penală. Soluția se adoptă chiar prin încheierea de admitere a cererilor și excepțiilor, după o procedură contradictorie (fixându-se termen în acest sens, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului);
b) s-au formulat cereri sau excepții, acestea au fost admise și s-a constatat că procurorul care a emis rechizitorul a fost necompetent din punct de vedere material sau personal. Soluția se adoptă chiar prin încheierea de admitere a cererilor și excepțiilor, după o procedură contradictorie (fixându-se termen în acest sens, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului);
c) s-au formulat cereri sau excepții, acestea au fost admise și s-au constatat neregularități ale rechizitoriului, încheierea de admitere a fost comunicată parchetului, neregularitățile nu au fost remediate în termenul de 5 zile și aceste neregularități împiedică stabilirea obiectului și a limitelor judecății. Soluția se adoptă printr-o altă încheiere decât cea de admitere a cererilor și excepțiilor, după o procedură contradictorie (fixându-se termen în acest sens, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului);
d) s-au formulat cereri sau excepții, acestea au fost admise și s-au constatat neregularități ale rechizitoriului, încheierea de admitere a fost comunicată parchetului, iar în termenul de 5 zile procurorul a solicitat judecătorului restituirea cauzei la parchet. Soluția se adoptă printr-o altă încheiere decât cea de admitere a cererilor și excepțiilor, după o procedură contradictorie (fixându-se termen în acest sens, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului);
e) s-au formulat cereri sau excepții, acestea au fost admise și s-au constatat neregularități ale rechizitoriului, încheierea de admitere a fost comunicată parchetului, iar procurorul nu a comunicat judecătorului nicio decizie în termenul de 5 zile. Soluția se adoptă printr-o altă încheiere decât cea de admitere a cererilor și excepțiilor, după o procedură contradictorie (fixându-se termen în acest sens, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului);
f) s-au formulat cereri sau excepții, acestea au fost admise și s-au anulat acte de urmărire penală, încheierea de admitere a fost comunicată parchetului, iar în termenul de 5 zile procurorul a solicitat judecătorului restituirea cauzei la parchet. Soluția se adoptă printr-o altă încheiere decât cea de admitere a cererilor și excepțiilor, după o procedură contradictorie (fixându-se termen în acest sens, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului);
g) s-au formulat cereri sau excepții, acestea au fost admise și s-au anulat acte de urmărire penală, încheierea de admitere a fost comunicată parchetului, iar procurorul nu a comunicat judecătorului nicio decizie în termenul de 5 zile. Soluția se adoptă printr-o altă încheiere decât cea de admitere a cererilor și excepțiilor, după o procedură contradictorie (fixându-se termen în acest sens, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului);
h) s-au formulat cereri sau excepții, acestea au fost admise și s-au exclus una sau mai multe probe (dar nu toate), încheierea de admitere a fost comunicată parchetului, iar în termenul de 5 zile procurorul a solicitat judecătorului restituirea cauzei la parchet. Soluția se adoptă printr-o altă încheiere decât cea de admitere a cererilor și excepțiilor, după o procedură contradictorie (fixându-se termen în acest sens, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului);
i) s-au formulat cereri sau excepții, acestea au fost admise și s-au exclus una sau mai multe probe (dar nu toate), încheierea de admitere a fost comunicată parchetului, iar procurorul nu a comunicat judecătorului nicio decizie în termenul de 5 zile. Soluția se adoptă printr-o altă încheiere decât cea de admitere a cererilor și excepțiilor, după o procedură contradictorie (fixându-se termen în acest sens, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului).
3. Își declină competența, atunci când constată că instanța sesizată nu este competentă (nu are importanță dacă, potrivit legii, competența revine unei instanțe inferioare, superioare sau egale în grad). Declinarea de competență poate fi dispusă oricând pe parcursul procedurii de cameră preliminară.
Oricare dintre soluțiile de mai sus se adoptă în raport cu întreaga cauză, nefiind posibil a se dispune începerea judecății cu privire la unii inculpați sau unele fapte și restituirea cauzei cu privire la alții[1].
Este posibil ca pe parcursul camerei preliminare să intervină impedimente în exercitarea acțiunii penale (spre exemplu, dezincriminarea faptei, o lege de amnistie, decesul inculpatului). Apreciem că judecătorul de cameră preliminară nu le va da eficiență, aceste chestiuni fiind circumscrise fondului cauzei și nefăcând obiectul verificării în această fază procesuală; prin urmare, dacă nu s-au constatat neregularități ale sesizării, nu s-au sancționat acte și nu s-au exclus probe, judecătorul de cameră preliminară va dispune începerea judecății, soluția de încetare a procesului penal urmând a fi pronunțată de instanța de judecată (corelativ, procurorul nu poate solicita restituirea cauzei pe aceste motive).
Judecătorul de cameră preliminară care a dispus o soluție de începere a judecății devine și judecătorul care va soluționa fondul cauzei, iar în cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, devine președinte al completului care soluționează cauza în fond.
Note de subsol
[1] C. Voicu, C. Marin, D. Atasiei, T. Manea, în N. Volonciu, A.S. Uzlău (coord.), Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. Vol. II. Partea specială, ed. a 4-a, Ed. Hamangiu, București, 2024, p. 271. Uneori, în practica judiciară s-au pronunțat însă și soluții de începere a judecății pentru unii inculpați și restituire a cauzei la parchet în cazul altor inculpați (I.C.C.J., Secția penală, încheierea judecătorului de cameră preliminară nr. 67/2016, dosar nr. 4256/1/2015, nepublicată).