[Extras] Cereri și excepții de cameră preliminară. I. Procedura, regularitatea actului de sesizare, legalitatea actelor de urmărire penală

5. Neformularea în scris a cererilor și excepțiilor în faza camerei preliminare

O problemă apărută după pronunțarea Deciziei nr. 641/2014 a Curții Constituționale a României a fost aceea de a stabili dacă mai este necesară formularea în scris a cererilor și excepțiilor, din moment ce acestea trebuie puse în discuție în ședință contradictorie.

În practica judiciară, într-o primă opinie s-a reținut că nerespectarea procedurii scrise anterioare dezbaterii orale, care are drept scop asigurarea unei contradictorialități reale a căii de atac, conduce la respingerea contestației ca inadmisibilă.

S-a susținut că Decizia nr. 641 din 11.11.2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 344 alin. (4), art. 345, art. 346 alin. (1) și art. 347 NCPP, nu a constatat neconstituționalitatea etapei scrise a procedurii de cameră prealabilă, ci numai necesitatea ulterioară a unor dezbateri orale și contradictorii. În acest context, părțile trebuie să depună cererile și excepțiile, iar în calea de atac, motive de contestație în scris. Această etapă este anterioară și obligatorie trecerii în dezbateri contradictorii și orale și asigură tocmai posibilitatea obținerii contradictorialității. Ignorarea acestui demers conduce la neîndeplinirea unei condiții a exercițiului dreptului la acțiune, cu consecința respingerii ca inadmisibilă a contestației. În mod similar, jurisprudența anterioară în materia recursului, a doua cale ordinară de atac, prevedea că omisiunea depunerii motivelor cu 5 zile înainte de termen avea drept sancțiune numai evaluarea cazurilor ce se puteau lua în considerare din oficiu, acesta fiind argumentul pentru care calea de atac, în cazul respingerii, era considerată nefondată, iar nu inadmisibilă. De asemenea, prin Decizia nr. XIII/2005 pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii^[1] s-a statuat în sensul că plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278¹ CPP 1968, adresată direct instanței, fără a fi în prealabil atacată la procurorul ierarhic superior, este inadmisibilă.

S-a mai subliniat că condițiile prealabile prevăzute de lege sunt obligatorii și nu pot fi ignorate. Ca urmare, s-a reținut că nerespectarea procedurii scrise anterioare dezbaterii orale care are drept scop asigurarea unei contradictorialități reale a căii de atac conduce la respingerea contestației ca inadmisibilă^[2].

Într-o altă opinie, având în vedere posibilitatea invocării și din oficiu a cererilor și excepțiilor, s-ar putea susține că nu ar mai fi necesară formularea în scris a acestora, ci ar fi suficientă susținerea lor orală la termenul acordat în acest sens.

Chiar dacă în practica judiciară, cererile și excepțiile sunt formulate de regulă în scris, a fost acceptată suplimentarea orală a acestora cu alte cereri și excepții noi, fără a se considera că acestea sunt inadmisibile^[3].

În doctrină, într-o opinie s-a susținut că persoana vătămată și părțile care nu au formulat cereri și excepții în termenul stabilit de judecător pot invoca cereri și excepții chiar la termenul stabilit pentru asigurarea contradictorialității procedurii, potrivit art. 345 NCPP^[4].

Într-o altă opinie s-a apreciat că părțile și persoana vătămată pot ridica oral, în fața judecătorului de cameră preliminară, și alte cereri și excepții de nulitate absolută decât cele pe care le-au formulat, în scris, cu privire la legalitatea urmăririi penale, în termenul de 20 de zile acordat în acest scop^[5].

În opinia noastră, credem că nu pot fi limitate strict la cereri și excepții de nulitate absolută cele care pot fi ridicate oral în fața judecătorului de cameră preliminară, având în vedere că legea prevede că nulitățile relative pot fi invocate până la închiderea procedurii de cameră preliminară. Procedura penală nu poate fi atât de strictă ca procedura civilă, în ceea ce privește sancționarea nerespectării formei prevăzute de lege, deoarece scopul și funcțiile procesului penal sunt diferite de cele ale procesului civil.

6. Natura juridică a termenului de formulare a cererilor și excepțiilor în faza camerei preliminare

A. În practica judiciară s-a pus problema dacă termenul stabilit de judecătorul de cameră preliminară pentru depunerea cererilor și excepțiilor, potrivit art. 344 alin. (2) NCPP, este unul de decădere sau de recomandare.

Relevanța acestei chestiuni constă în aceea că, în cazul în care se va considera că este vorba de un termen de decădere, atunci el nu ar putea fi depășit de părți sau de persoana vătămată, iar cererile și excepțiile formulate cu depășirea acestui termen vor fi respinse ca tardive. De asemenea, tot de soluția dată acestei chestiuni depinde și un alt aspect practic, respectiv acela privind posibilitatea ca acest termen să poată fi prelungit sau nu de către judecătorul care l-a stabilit. Dacă ar fi vorba de un termen de decădere, ar fi exclusă această posibilitate, în timp ce, în cazul în care s-ar ajunge la concluzia că este vorba de un termen de recomandare, judecătorul de cameră preliminară ar putea să dispună prelungirea acestuia.

Soluțiile de practică judiciară au fost atât în sensul respingerii ca tardive a cererilor și excepțiilor formulate peste termenul stabilit de judecătorul de cameră preliminară, cât și în sensul soluționării pe fond a acestora, considerându-se că depășirea lui nu atrage sancțiunea decăderii.

În doctrină s-a susținut că inculpatul este ținut de termenul impus de prevederile art. 344 alin. (2) NCPP (fixat de judecător în funcție de complexitatea cauzei, dar nu mai scurt de 20 de zile) în ceea ce privește invocarea nulităților relative, dacă încălcarea, astfel sancționată, a intervenit în cursul urmăririi penale^[6]. Aceasta ar însemna că, mergând pe această opinie, inculpatul nu ar mai putea invoca nulități relative după expirarea acestui termen, chiar dacă nu s-ar fi terminat faza camerei preliminare în fața judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond.

De asemenea, s-a mai arătat în doctrină că acest drept, care se referă la exercitarea unui drept procesual al inculpatului, este unul de decădere, așa cum rezultă și din textul art. 346 alin. (2) NCPP, iar nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, conform art. 268 alin. (1) NCPP, calcularea lui făcându-se pe zile exclusive, conform art. 269 alin. (2) NCPP^[7].

Sunt însă și opinii doctrinare care susțin că, având în vedere că încălcarea dispozițiilor legale din timpul urmăririi penale poate fi invocată, atât în cazul nulității absolute, cât și în cazul nulității relative, până la încheierea procedurii de cameră preliminară, cererile și excepțiile pot fi invocate și după depășirea termenului inițial stabilit de judecător^[8]. Față de această soluție, s-a spus că nimic nu îl împiedică pe judecător ca, în funcție de particularitățile cauzei și dacă apreciază solicitarea întemeiată, să admită o eventuală cerere a inculpatului de suplimentare a termenului fixat inițial pentru formularea cererilor și excepțiilor^[9].

A fost criticată soluția potrivit căreia nerespectarea termenului ar atrage decăderea, susținându-se că aceasta ar fi o inovație în materia instituției decăderii, prin lăsarea posibilității de interpretare a faptului că sancțiunea decăderii ar putea opera și prin raportare la termenele judiciare, nu doar la cele legale imperative; în consecință, se consideră că termenul stabilit de judecătorul de cameră preliminară este un termen judiciar (nu legal imperativ), iar depășirea acestuia nu atrage decăderea părților și a subiecților procesuali principali din dreptul de a-și vedea examinate în procedură contradictorie cererile formulate după expirarea termenului, dar înainte ca judecătorul de cameră preliminară să fi dispus o soluție de începere a judecății în camera de consiliu^[10].

În practica judiciară, într-o cauză soluționată de judecătorul de cameră preliminară de la instanța supremă, în conformitate cu dispozițiile art. 344 alin. (2) NCPP, la data de 22.04.2015, în prezența apărătorilor aleși și a celor desemnați din oficiu, inculpaților le-a fost comunicată câte o copie certificată a actului de sesizare, aducându-li-se la cunoștință obiectul procedurii de cameră preliminară, precum și posibilitatea de a formula, în scris, cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală până la data de 18.05.2015. Ulterior, având în vedere complexitatea cauzei și solicitarea inculpatului B.T.L. de acordare a unui nou termen pentru depunerea de cereri și excepții, judecătorul de cameră preliminară a stabilit termenul de 25.05.2015^[11].

Într-o altă cauză, judecătorul de cameră preliminară a constatat că excepția nu a fost formulată în termenul legal prevăzut de lege, subliniindu-se că este vorba de termenul stabilit de art. 344 alin. (2) NCPP, care nu poate fi mai mic de 20 de zile de la comunicarea copiei certificate a rechizitoriului, înăuntrul căruia inculpatul are dreptul de a formula, în scris, cereri și excepții. S-a reținut că, la expirarea acestui termen, cererile și excepțiile se comunică fie inculpatului, fie Ministerului Public, care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare^[12], iar cum Codul de procedură penală în vigoare a instituit disciplina procesuală, orice alte excepții, cu excepția nulităților absolute prevăzute de art. 281 lit. a)-d) NCPP, nu mai pot fi invocate. În consecință, cererea formulată de inculpată a fost considerată tardivă și nu a mai fost analizată^[13].

Într-o altă cauză, deși cererile și excepțiile au fost formulate în camera preliminară, judecătorul de cameră preliminară a reținut că nulitatea ordonanțelor procurorului invocate de apărarea inculpatei este tardiv formulată, având în vedere că este vorba de nulități relative ce trebuiau invocate de îndată ce partea a luat cunoștință de acestea, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză^[14].

În opinia noastră, față de dispozițiile explicite ale art. 282 alin. (4) lit. a) NCPP, potrivit cărora nulitățile relative intervenite în cursul urmăririi penale pot fi invocate până la închiderea procedurii de cameră preliminară, considerăm că nu se poate susține că ele ar trebui invocate doar în cursul urmăririi penale, de îndată ce partea a luat cunoștință de acestea, așa cum se susține în această ultimă cauză menționată. Acesta este și un argument în favoarea soluției că termenul de formulare a cererilor și excepțiilor nu este unul de decădere, ci de recomandare, deoarece procedura de cameră preliminară nu se încheie la termenul acordat de judecător pentru formularea cererilor și excepțiilor.

Într-o altă cauză, judecătorul de cameră preliminară a constatat în mod explicit că acest termen judiciar nu este unul de decădere, ci un termen de recomandare și a reținut că încălcarea lui nu atrage decăderea inculpatului din dreptul de a invoca cereri sau excepții în camera preliminară. S-a argumentat că această concluzie este impusă de faptul că cererile și excepțiile pot fi ridicate și de judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, potrivit art. 345 alin. (1) NCPP. Din acest motiv, aceste cereri formulate de inculpat peste termenul judiciar stabilit de judecătorul de cameră preliminară nu pot fi respinse ca tardive, ci vor fi examinate pe fond^[15].

B. Pentru aceste motive, credem că, nefiind vorba de un termen de decădere, este permisă și suplimentarea cererilor și excepțiilor după expirarea acestui termen, dar nu mai târziu de momentul dezbaterii cererilor și excepțiilor în fața judecătorului de cameră preliminară. După momentul dezbaterilor asupra cererilor și excepțiilor, până la momentul pronunțării de către judecătorul de cameră preliminară, cererile și excepțiile nu ar mai putea fi formulate, deoarece acestea nu au fost puse în discuție contradictorie. Singura excepție o reprezintă invocarea unor cazuri de nulitate absolută, care pot fi invocate și în calea de atac a contestației, chiar dacă nu au fost invocate în fața judecătorului de cameră preliminară de la fond.

În doctrină s-a susținut că nu este posibilă invocarea unor cereri și excepții noi nici în cadrul procedurii-remediu prevăzute de art. 346 NCPP, deoarece, în această procedură, obiectul dezbaterii îl formează soluția ce trebuie pronunțată asupra fazei camerei preliminare; în ipoteza în care părțile sau subiecții procesuali înțeleg să formuleze în cadrul ședinței de judecată prevăzute de art. 346 NCPP noi cereri și excepții, se consideră că acestea ar trebui respinse ca tardiv formulate^[16].

În practica judiciară, judecătorul de cameră preliminară, văzând etapa inițială scrisă, necesitatea dezbaterii cererilor și excepțiilor, pronunțarea preexistentă pe fondul cererilor și excepțiilor în etapa prevăzută de art. 345 NCPP, a apreciat că nu este permisă de lege suplimentarea cererilor după acest moment procesual. S-a reținut că, în caz contrar, sancțiunea ar fi decăderea, cu consecința respingerii noilor cereri ca inadmisibile și că procedura ulterioară încheierii pronunțate în baza art. 345 NCPP are drept scop exclusiv obținerea poziției Ministerului Public și dispunerea începerii judecății ori restituirii cauzei la parchet, iar nu repunerea părților în termenul formulării de cereri și excepții. Noțiunea de închidere a procedurii de cameră preliminară trebuie definită ca fiind momentul procesual la care judecătorul dezbate cererile și excepțiile, conform art. 345 NCPP. Dacă expirarea termenului stabilit de judecător în procedura scrisă, pentru depunerea cererilor și excepțiilor, nu este de decădere, acest efect îl produce încheierea pronunțată în temeiul art. 345 NCPP^[17].

Cu atât mai mult, nu ar putea fi suplimentate cererile și excepțiile în calea de atac a contestației formulate împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond. Referitor la un astfel de motiv de contestație, judecătorul de cameră preliminară a constatat într-o cauză că inculpatul nu a solicitatexcluderea declarației sale din 30.09.2013,dată în calitate de martor, nici în scris și nici oral cu prilejul dezbaterilor cererilor și excepțiilor în fața judecătorului de cameră preliminară din prima instanță, iar această chestiune nici nu s-a invocat din oficiu de către judecătorul de cameră preliminară. S-a reținut că prin contestația prevăzută de art. 347 NCPP se poate verifica modul de soluționare a cererilor și excepțiilor invocate de părți sau din oficiu de judecătorul de cameră preliminară, iar acest control judiciar este dublu condiționat. Astfel, pentru ca o anumită chestiune privind legalitatea efectuării actelor de urmărire penală, în acest caz legalitatea administrării unei probe, să poată fi examinată în contestație, trebuie ca aceasta să fi făcut obiectul dezbaterilor în contradictoriu în fața judecătorului de cameră preliminară din cadrul primei instanțe și să fie indicată ca motiv de contestație. Or, din actele și lucrările dosarului nu rezulta că inculpatul a solicitat excluderea declarației sale din 30.09.2013 în fața judecătorului de cameră preliminară al curții de apel și a respins această solicitare făcută direct în contestație^[18].

Note de subsol

^[1] Publicată în M. Of. nr. 119 din 08.02.2006.

^[2] I.C.C.J., s. pen., înch. JCP nr. 138/C din 20.05.2015, nepublicată.

^[3] C.A. Brașov, s. pen., înch. JCP din 30.08.2016, nepublicată. Încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestațiilor de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul I.C.C.J.

^[4] M. Udroiu, op. cit., p. 166.

^[5] B. Micu, R. Slăvoiu, A.G. Păun, op. cit., p. 376.

^[6] C. Vlad, Activitatea judecătorului de cameră preliminară urmare a sesizării cu rechizitoriu, în Dreptul nr. 2/2015, p. 181.

^[7] L.F. Ușvat, Este camera preliminară o fază distinctă a procesului penal?, în Dreptul nr. 3/2014, p. 98.

^[8] A. Zarafiu, op. cit., p. 383.

^[9] Idem, p. 386.

^[10] M. Udroiu, op. cit., 2017, p. 162.

^[11] I.C.C.J., s. pen., înch. JCP nr. 452 din 23.06.2015, nepublicată.

^[12] Potrivit art. 344 alin. (4) NCPP, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 75/2016 (publicată în M. Of. nr. 334 din 29.04.2016): „La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) și (3), dacă s-au formulat cereri sau excepții ori dacă a ridicat excepții din oficiu, judecătorul de cameră preliminară stabilește termenul pentru soluționarea acestora, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului”.

^[13] C.A. Brașov, s. pen., înch. JCP din 06.06.2016, nepublicată. Încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestațiilor.

^[14] C.A. București, s. I pen., înch. JCP din 22.07.2016, nepublicată. Încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestației parchetului.

^[15] C.A. Brașov, s. pen., înch. JCP din 30.08.2016, nepublicată. Încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestațiilor de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul I.C.C.J.

^[16] M. Udroiu, op. cit., p. 171.

^[17] I.C.C.J., s. pen., înch. JCP nr. 287 din 06.04.2016, nepublicată; I.C.C.J., s. pen., înch. JCP nr. 138/C din 20.05.2015, nepublicată. În același sens, a se vedea și I. Kuglay, în M. Udroiu (coord.), op. cit., 2017, p. 1426.

^[18] I.C.C.J., s. pen., înch. JCP nr. 231 din 19.02.2016, nepublicată.