Soluții CJUE: Subiecte de interes în domeniul achizițiilor publice
Dumitru-Daniel Șerban, Achizițiile publice. Curtea de Justiție a Comunităților/Uniunii Europene. O radiografie sinoptică a întregii jurisprudențe în domeniu, Ed. Hamangiu, 2022, p. 26-27.
– Acţiunea în anulare nu este admisibilă decât în măsura în care reclamantul are un interes să obţină anularea actului atacat, ceea ce presupune ca anularea să poată avea consecinţe juridice, respectiv să îi aducă un beneficiu
– Identificarea şi definirea – prin specificaţii tehnice – a nevoilor autorităţii contractante constituie, de regulă, o etapă unilaterală a atribuirii
– Operator care nu a participat la procedura de atribuire din cauza specificaţiilor tehnice, pe care le contestă abia după decizia de atribuire a contractului. Contestaţia nu este în mod automat lipsită de interes, instanţa trebuind să stabilească dacă operatorul a fost împiedicat să oferteze
– Pierderea şansei de a îi fi atribuit contractul nu constituie un prejudiciu real şi cert decât dacă, în lipsa comportamentului culpabil al autorităţii, nu ar exista nicio îndoială că părţii i-ar fi fost atribuit contractul
23. […] o acţiune în anulare introdusă de o persoană fizică sau juridică nu este admisibilă decât în măsura în care această persoană are un interes să obţină anularea actului atacat. Un astfel de interes presupune ca anularea acestui act să poată avea, în sine, consecinţe juridice şi ca acţiunea să poată astfel aduce, prin rezultatul său, un beneficiu părţii care a introdus‑o (a se vedea Hotărârea din 20 decembrie 2017, Binca Seafoods/Comisia, C‑268/16 P, EU:C:2017:1001, punctul 44 şi jurisprudenţa citată).
24. În speţă, reclamanta susţine că nu a participat la procedura de cerere de ofertă în cauză, deoarece prevederile caietului de sarcini ar fi împiedicat‑o să depună o ofertă. Problema care se ridică este, aşadar, dacă, în astfel de condiţii, ea justifică un interes de a exercita acţiunea în sensul articolului 263 TFUE împotriva cererii de ofertă menţionate.
25. În această privinţă, Curtea a statuat, ca răspuns la o întrebare preliminară având ca obiect interpretarea articolului 1 alineatul (3) din Directiva 89/665/CEE […], că participarea la o procedură de atribuire a unui contract de achiziţii publice poate, în principiu, să constituie în mod valabil o condiţie care trebuie îndeplinită pentru a se stabili că persoana în cauză justifică un interes de a obţine contractul respectiv sau riscă să fie prejudiciată de caracterul pretins nelegal al deciziei de atribuire a contractului menţionat (a se vedea Hotărârea din 28 noiembrie 2018, Amt Azienda Trasporti e Mobilità şi alţii, C‑328/17, EU:C:2018:958, punctul 46 şi jurisprudenţa citată).
26. Cu toate acestea, Curtea a statuat că, în ipoteza în care o întreprindere nu a prezentat o ofertă din cauza prezenţei specificaţiilor presupus discriminatorii în documentele referitoare la cererea de ofertă sau în caietul de sarcini, care ar fi împiedicat‑o tocmai să fie în măsură să furnizeze toate prestaţiile solicitate, ar fi excesiv să i se impună să prezinte, înainte să poată utiliza căile de atac prevăzute de Directiva 89/665 împotriva unor asemenea specificaţii, o ofertă în cadrul procedurii de atribuire a contractului în cauză, în condiţiile în care şansele sale de a i se atribui contractul respectiv ar fi nule din cauza existenţei specificaţiilor menţionate (a se vedea Hotărârea [Amt Azienda Trasporti e Mobilità şi alţii], punctul 47 şi jurisprudenţa citată).
27. În plus, Curtea a precizat că, în măsura în care un drept la o cale de atac nu poate fi recunoscut decât cu titlu excepţional unui operator care nu a prezentat o ofertă, nu se poate considera excesiv să i se impună să demonstreze că clauzele cererii de ofertă fac imposibilă însăşi formularea unei oferte (Hotărârea [Amt Azienda Trasporti e Mobilità şi alţii], punctul 53).
28. Deşi această hotărâre a fost pronunţată în urma unei întrebări preliminare referitoare la interpretarea dispoziţiilor Directivei 89/665, care nu este obligatorie decât pentru statele membre, soluţia pe care o degajă poate fi aplicată mutatis mutandis într‑o situaţie precum cea din speţă, în care reclamanta afirmă că a fost împiedicată să prezinte o ofertă din cauza specificaţiilor tehnice ale documentaţiei cererii de ofertă lansate de o agenţie a Uniunii Europene, specificaţii tehnice pe care le contestă.
29. Prin urmare, trebuie să se stabilească dacă reclamanta a dovedit că a fost împiedicată să prezinte o ofertă şi, prin urmare, dacă aceasta justifică un interes de a exercita acţiunea.
30. Pentru a demonstra că a fost împiedicată să prezinte o ofertă, reclamanta susţine că anunţul de participare atacat, astfel cum a fost rectificat, actele anexate la acesta, chestionarele şi procesul‑verbal al reuniunii de informare, menţionate în cererea introductivă, conţineau clauze discriminatorii care o puneau în imposibilitatea de a furniza toate prestaţiile solicitate.
31. În această privinţă, astfel cum a statuat deja Curtea, principiile egalităţii de tratament, nediscriminării şi transparenţei prezintă o importanţă crucială în ceea ce priveşte specificaţiile tehnice, având în vedere riscurile de discriminare legate fie de alegerea acestora, fie de modul lor de formulare [(]a se vedea […] Hotărârea din 10 mai 2012, Comisia/Ţările de Jos, C‑368/10, EU:C:2012:284, punctul 62[)].
32. […] trebuie amintit că faza de evaluare şi de definire a nevoilor este, ca regulă generală, unilaterală în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice obişnuit. Autoritatea contractantă se limitează, astfel, să lanseze o cerere de ofertă care să menţioneze specificaţiile pe care le‑a adoptat ea însăşi (Hotărârea din 4 iunie 2020, Remondis, C‑429/19, EU:C:2020:436, punctul 33).[…]
39. […] reclamanta nu a dovedit că a fost împiedicată să prezinte o ofertă şi nu justifică, aşadar, un interes de a solicita anularea anunţului de participare atacat, astfel cum a fost rectificat, a actelor care sunt anexate la acesta, a chestionarelor şi a procesului‑verbal al reuniunii de informare, menţionate în cererea introductivă. Prin urmare, concluziile privind anularea acestor acte trebuie respinse ca inadmisibile, precum şi, pe cale de consecinţă, cele îndreptate împotriva deciziei de atribuire.[…]
50. […] în ceea ce priveşte pretinsele prejudicii suferite de reclamantă care rezultă din pierderea şansei de a i se atribui contractul, trebuie amintit că pierderea şansei de a i se atribui un contract nu constituie un prejudiciu real şi cert decât în ipoteza în care, în lipsa unui comportament culpabil al instituţiei, nu ar exista nicio îndoială că reclamantei i‑ar fi fost atribuit contractul menţionat (a se vedea în acest sens Ordonanţa din 22 iunie 2011, Evropaïki Dynamiki/Comisia, T‑409/09, EU:T:2011:299, punctul 85 şi jurisprudenţa citată). Nu aceasta este situaţia în speţă. Astfel, chiar dacă se presupune că documentele contractului conţineau clauze nelegale, este cert că trei întreprinderi au participat la procedura de cerere de ofertă lansată prin anunţul de participare atacat şi că reclamanta nu a demonstrat că, în ipoteza în care documentele atacate nu ar fi conţinut clauzele pretins nelegale, contractul i‑ar fi fost atribuit ei fără nicio îndoială, iar nu uneia dintre celelalte trei întreprinderi.[1]
Note de subsol
[1] Hotărârea din 26 ianuarie 2022, Leonardo/Frontex, T‑849/19, EU:T:2022:28.În sensul că acţiunea în anulare nu este admisibilă decât în măsura în care reclamantul are un interes să obţină anularea actului atacat, ceea ce presupune ca anularea să poată avea consecinţe juridice, respectiv să îi aducă un beneficiu, a se vedea, cu titlu de exemplu, trimiterile pe care le‑am asociat Hotărârii din 5 septembrie 2019, Lombardi, C‑333/18, EU:C:2019:675, Ordonanţa din 20 mai 2019, Phrenos şi alţii/Comisia, T‑715/18, EU:T:2019:370, Ordonanţa din 30 aprilie 2007, EnBW Energie Baden Württemberg/Comisia, T‑387/04, EU:T:2007:117, Hotărârea din 12 februarie 2004, Grossmann Air Service, C‑230/02, EU:C:2004:93 (potrivit căreia, în completare, este lipsită de interes contestaţia operatorului care nu a participat la procedura de atribuire împotriva deciziei de stabilire a câştigătorului procedurii), şi Hotărârea din 25 iulie 2002, Unión de Pequeños Agricultores/Consiliul, C‑50/00 P, EU:C:2002:462.Hotărârea din 29 octombrie 2015, Vanbreda Risk & Benefits/Comisia, T‑199/14, EU:T:2015:820, este relevantă în privinţa despăgubirii pentru pierderea şansei de a obţine contractul.