Inteligența artificială: creatoare? plagiatoare? titulară de drepturi?

Ruxandra Vișoiu, Drepturile morale de autor în era digitală, Editura Hamangiu, 2026, p. 354-369.

Secțiunea a 5‑a. Inteligența artificială: creatoare? plagiatoare? titulară de drepturi?

Inteligența artificială sau AI^[1] a stârnit numeroase controverse în ultima vreme. Așa cum afirma Niklas Boström, filozof și tehnolog: „AI este cea din urmă invenție pe care umanitatea va trebui să o realizeze vreodată”^[2]. Poate fi înfricoșător să gândim astfel, dar Boström nu este prea departe de adevăr. Este, de asemenea, și un avertisment în vorbele sale, fiindcă odată ce compu­terele vor gândi ca oamenii, noi, oare, ce rost vom mai avea?

Pe de altă parte, există mari șanse ca roboții să ne facă viața mai simplă, prin preluarea sarcinilor care nu sunt plăcute sau sunt prea grele. Nu ar arăta rău un oraș în care plantele sunt udate și străzile sunt măturate de roboți, în loc de oameni care fac această muncă în condiții grele. Ori la birou, în loc să avem job‑uri pe poziții entry level în care toată ziua analizăm documente Excel și introducem date, să lăsăm aceste atribuții către AI pentru a realiza muncă mai creativă și plină de satisfacție^[3]. Unii autori apreciază că inteli­gența artificială a apărut fiindcă dorința esențială a omului este să fie fericit, iar pentru a obține maximul de confort, omul modern a cedat sistemelor informatice tot mai multă autoritate^[4].

Fie că vedem în AI un ajutor pentru viața de zi cu zi sau un inamic, ce poate să ne „fure” joburile și viețile actuale, un lucru este clar: sun­tem în prezența unei tehnologii care se dezvoltă încontinuu și rămâne în prim‑planul atenției publicului pentru mult timp de aici înainte. Fe­nomenul AI nu pare a încetini, ci din contră – atât sectorul privat, cât și cel public alocă din ce în ce mai multe resurse pentru a înțelege și dezvolta AI. Tocmai de aceea, ar fi benefic pentru fiecare dintre noi să înțelegem mai bine fenomenul AI: fie că suntem lucrători în domeniul ospitalității, avocați, specialiști IT sau simpli cetățeni, ce vor să știe cum va fi afectată viața lor de zi cu zi.

Dar dincolo de viața comună, domeniul juridic și, mai precis, pro­prie­tatea intelectuală și drepturile morale au un rol esențial. Acestea ne aduc aminte că, la finalul zilei, numai ființele umane sunt binecuvântate cu puteri creatoa­re și doar ele pot exercita drepturi patrimoniale dar, mai ales, drepturi nepa­trimoniale de autor.

§1. Ce este inteligența artificială

Așa cum îi arată și numele, inteligența artificială nu apare în mod natural, ci este un produs secundar al inteligenței naturale umane. Este vorba de inteligența exprimată de mașinării, comparativ cu inteligența naturală a oamenilor, care apare în mod automat la naștere și se dezvoltă ulterior prin educație formală și informală. 

În categoria de „inteligență naturală” putem încadra chiar și anima­lele care au manifestări pe care noi le apreciem drept inteligente, pre­cum porcul pictor Pigcasso^[5] sau Suda elefantul și NFT‑urile sale^[6]. Chiar și plantele pot avea manifestări asociate cu inteligența, cum ar fi reacția la muzică clasică, cuvinte frumoase ori, din contră, injurii.

În schimb, AI este produsul unei mașinării, iar mașinăria, la rândul său, are la bază programe hardware și software create de oameni. Ce este diferit cu AI este că ființa umană realizează numai robotul, pe când restul este făcut numai de mașinărie în mod direct, iar robotul nu stagnează, ci este într‑o continuă evoluție pe măsură ce primește date noi. Altfel spus, acesta își poate dezvolta singur inteligența proprie prin influx de date, experimentări și procesarea datelor^[7].

§2. Unde găsim inteligența artificială

Inteligența artificială a apărut în domenii de toate felurile. Treptat, vom putea enumera mai degrabă domeniile unde AI nu a ajuns, decât categoriile unde acesta își face simțită prezența. 

Educația a fost puternic impactată de evoluțiile tehnologice, mai cu sea­mă în timpul pandemiei de Covid19. Grădinița, școala, universitățile s‑au mu­tat în mediul online, iar platformele de tip Zoom și experiențele VR^[8] au arătat că procesul educațional se poate face și altfel, poate chiar mai eficient și, fără doar și poate, mai inedit. AI se poate folosi în zona educațională pentru a pro­cesa cantități mari de date, care profesorilor le‑ar lua ore sau zile, pentru a dezvolta testele standardizate și a face pronosticuri referitor la evoluția studenților.

Domeniul comerțului este, de asemenea, influențat de AI, în sens pozitiv. Inteligența artificială poate analiza istoricul nostru de shopping, fie el online sau offline, pentru a crea sugestii pe viitor. Aceasta nu este doar o unealtă de marketing, ci și un mod pentru consumator să cum­pere lucruri mai potrivite și de care are nevoie cu adevărat, iar în ce privește shoppingul online, plat­formele electronice și asistenții de tip chatbot vor putea înlocui cu succes vânzătorii din magazin, care nu sunt întotdeauna atât de amabili și bine pregătiți pe cât s‑ar putea. Marele retailer condus de Jeff Bezos, Amazon, a anunțat că va introduce în curând chatboți pentru a oferi clienților săi o experiență de shopping la nivel superior^[9].

Arta a fost, de asemenea, impactată profund de inteligența artifi­cială. Aplicația pentru telefon Lensa a creat o adevărată frenezie online, la final de 2022, când social media a fost inundată de avataruri rezultate din combinarea selfie‑urilor pe care utilizatorii le încărcau pe Lensa^[10]. Avatarurile erau ade­vă­rate opere de artă, în format digital, care puteau fi realizate în câteva secun­de de către oricine. Dar în ciuda amuza­men­tului adus utilizatorilor săi, apli­cația Lensa nu a fost lipsită de critici, inclu­siv pe partea legală: termenii și con­dițiile aplicației, pe care aproa­pe nimeni nu îi citea, prevedeau că odată ce încărcai propriile poze pe platformă, nu mai erai proprietar de drept asupra acestora. Altfel spus, Lensa deținea de la acel moment propriile tale selfie‑uri, poze care cuprindeau imaginea ta și puteau fi utilizate pe viitor în orice scop, de la profiling, analiză a trăsăturilor faciale până la software de detectare facială. În plus, fiind vorba de un serviciu extrem de accesibil, la doar 5 Euro, Lensa răpea șansa artiștilor digitali să își exercite talentele, fiind astfel anti­cipată o nouă realitate în care AI fură locurile de muncă ale indivizilor.

Pe lângă Lensa, o platformă și mai populară și cu controversele sale este ChatGPT^[11]. Acesta a fost folosit în cele mai variate domenii, de la rezolvarea de probleme matematice, scrierea de poezii sau chiar eseuri școlare, până la crearea de postări sociale media și de blog, cei „furați” fiind de această dată creatorii de conținut și oamenii de marketing. ChatGPT are anumite limitări, spre exemplu în domeniul medical sau chiar juridic^[12], dar asta nu înseamnă că programul nu învață la rândul său după fiecare interacțiune cu utilizatorii săi, iar viitorul poate arăta total diferit pentru noi toți.

§3. Perspectiva reglementării în domeniul inteligenței arti­fi­ciale

Lipsa unui cadru legislativ potrivit în domeniul AI la nivel internațio­nal, european și național continuă să fie o problemă.

La nivel internațional, un document extrem de important este acordul global UNESCO privind etica IA^[13], adoptat în anul 2022. Numele actului este Recomandare privind etica inteligenței artificiale și, așa cum îi indică și nu­mele, nu cuprinde o serie de reglementări stricte, ci mai degra­bă o serie de sugestii, într‑o modalitate ușor de parcurs, cu ele­mente vizuale nume­roase, aspect în totală concordanță și cu ce regăsim în preambul: „Recoman­dă sta­telor membre să aplice în mod voluntar prevederile prezentei recoman­dări prin luarea măsurilor adecvate, inclusiv a oricăror măsuri legislative sau alte mă­suri ce pot fi necesare, în conformitate cu practica constituțională și struc­turile de conducere ale fiecărui stat, pentru a pune în aplicare, în cadrul juris­dicțiilor lor, principiile și normele Recomandării în conformitate cu dreptul interna­țional, inclusiv dreptul internațional al drepturilor omului”.

Este, așadar, vorba mai degrabă de un act cu scop educativ, care amin­­tește statelor membre UNESCO valorile de păstrat în raport cu AI (respectul pen­tru drepturile și libertățile fundamentale ale omului, pacea, diversitatea și in­cluziunea), punând accent și pe domeniile pe care ne așteptăm să le ve­dem modificate de AI (politicile de date, edu­cația, cercetarea, asistența me­di­cală), cu scopul ca AI să aibă un impact pozitiv în societate, cu deplină sigu­ranță.

Era însă de așteptat ca la nivel internațional să nu existe decât indi­cații vagi într‑un domeniu atât de important, având în vedere multiplele diferențe dintre țări și continente. Totuși, la nivel european, există mai multă coerență între țările membre, motiv pentru care avem mai multe acte cu importanță în domeniu.

Artificial Intelligence Act sau AIA, pe scurt, este un document foarte im­por­tant în domeniul inteligenței artificiale, la nivel european. Acesta a apărut în 2021 ca o propunere de regulament de stabilire a unor nor­me armonizate privind inteligența artificială și de modificare a anumitor acte legislative ale Uniunii^[14], împreună cu anexele aferente^[15]. AIA a fost puternic influențat de un whitepaper al Uniunii Europene din 2020: Inteligența artificială – O abordare europeană a excelenței și încre­de­rii^[16]. Actul acesta nu stabilește un cadru legal pentru inte­ligența artifi­cială, ci explică într‑o manieră relativ filozofică direcțiile pe care Uniu­nea Europeană și statele membre ar trebui să le urmeze în adop­tarea legislației viitoare, în contextul avantajelor IA, dar și a riscurilor sale: „Dacă UE nu reușește să gă­­­sească o abordare care să se aplice pentru toate statele membre, atunci va exista un risc real de fragmen­tare a pieței interne, ceea ce ar submina obiec­tivele de încredere, siguranță juridică și a piețelor. Un cadru european solid și de încredere care să regle­menteze IA îi va proteja pe toți cetățenii europeni și va contribui la crea­rea unei piețe interne, fără diver­gențe, pentru dezvol­ta­rea și adop­tarea IA, precum și pentru consolidarea bazei industriale a UE în IA”.

De asemenea, la nivel european s‑a deschis „lista de sugestii” pri­vind AIA, la care România a răspuns în mod pozitiv prin Hotărârea Sena­tului nr. 110/2021 referitoare la propunerea de Regulament al Parla­men­­tului European și al Con­siliului de stabilire a unor norme armo­nizate privind inteligența artificială (Legea privind inteligența artificială) și de modificare a anumitor acte legis­lative ale Uniunii – COM(2021) 206 final.

AIA începe cu o expunere de motive, care definește AI ca fiind: „o familie de tehnologii cu evoluție rapidă, care poate genera o gamă largă de beneficii eco­no­mice și societale în întregul spectru de industrii și activități sociale”. Actul cuprinde și alte definiții în domeniul inteligenței artificiale, practici in­ter­zise în domeniu, obligațiile de notificare, confor­mitatea și transparența. De asemenea, stabilește un comitet european special și obligă statele să desemneze autoritățile locale care se vor ocupa de conformitatea cu IA. Un aspect important îl reprezintă și pena­li­tățile ridicate pentru neconformitate, de până la 30 de milioane de euro sau 6% din cifra de afaceri^[17].

Actul nu vine cu reglementări relevante și în domeniul proprietății intelec­tuale și drepturilor de autor. AIA menționează dreptul de autor o singură dată, când face referire la o rezoluție a Uniunii din 2020. Pro­prie­tatea intelectuală este menționată de câteva ori, cu precădere în legătură cu transparența obli­gațiilor autorităților naționale care vor supraveghea domeniul inteligenței artificiale.

Printre actele relevante în domeniul AI^[18] trebuie menționate și două documente emise în anul 2022 de Comisie^[19], Propunerea de directivă privind adaptarea normelor de răspundere civilă delictuală la inteligen­ța artificială^[20] și Propunerea de revizuire a Directivei privind răspunde­rea pentru produse^[21]. Cel dintâi ar urma să aducă armonizarea nor­melor naționale de răspundere juridică în domeniul AI, iar al doilea, armonizarea normelor existente în răs­pun­derea producătorilor pentru produsele defecte.

În luna aprilie 2021, Comisia Europeană a propus prima structură legis­lativă europeană privind AI. Conform acesteia, sistemele de inteli­gență artifi­cială sunt clasificate în funcție de nivelul de risc pe care îl pot avea pentru utilizatori. În luna iunie 2023, Parlamentul European și‑a adoptat poziția de negociere cu privire la Legea Inteligenței Artificiale (AI Act), cu 499 de voturi pentru, 28 împotrivă și 93 de abțineri^[22], iar în luna martie 2024, Parlamentul European a adoptat actul cu o majoritate covârșitoare, de 523 voturi pentru, 46 împotrivă și 49 abțineri^[23]. Aplica­rea acestei legi se va face însă în timp.

AI Act ar urma să fie concentrată pe om și pe încredere, punând în același timp accent pe sănătate, siguranță, drepturile fundamentale și demo­crație. Actul cântărește atent noțiunea de risc și interzice utiliza­rea AI în domenii care sunt considerate nesigure, precum scoring‑ul social (clasificarea indivi­zilor conform comportamentului lor social sau caracteristicilor personale). Sunt interzise utilizările intruzive și discri­minatorii ale AI, inclusiv identificarea biometrică în timp real în spații publice, categorizare biometrică utilizând caracteristici precum sexul și rasa, dar și sistemele de recunoaștere a emo­țiilor la locul de muncă sau în școli.

Sistemele de Generative AI, precum ChatGPT, vor trebui să îndepli­nească unele condiții de transparență, inclusiv dezvăluirea faptului că textul este creat de inteligența artificială și să ajute în diferențierea imaginilor deep‑fake de imaginile reale, precum și asigurarea unei sigu­ranțe față de contentul ilegal. De asemenea, vor trebui să publice infor­mațiile privind datele aflate sub drept de autor care au fost utilizare pentru trainingul sistemului AI.

Clasificarea aplicațiilor AI cu risc ridicat a fost extinsă pentru a inclu­de sisteme care pot afecta sănătatea și siguranța oamenilor, mediul înconjurător sau sisteme care influențează rezultatele alegerilor. Furnizorii de AI cu scop general, în special cei care utilizează modele de bază precum ChatGPT, tre­buie să evalueze și să atenueze riscurile, să înregistreze modele într‑o bază de date a Uniunii Europene, să respecte cerințele de transparență și să asigure garanții împotri­va generării de conținut ilegal.

Pentru a oferi un echilibru între inovație și protecția cetățenilor, au fost incluse derogări pentru activitățile de cercetare și componente open‑source AI. De asemenea, cetățenii pot depune plângeri privind sistemele AI și pot primi explicații când vine vorba de decizii în domeniul AI care le afectează drepturile fundamentale.

Inclusiv Regulamentul general privind protecția datelor, sau GDPR, pe scurt, are dispoziții relevante în domeniul inteligenței artificiale. În așa mă­sură, încât Parlamentul a emis un studiu denumit Impactul Regu­lamen­tului General de Protecție a Datelor (GDPR) asupra inteligenței artificiale^[24]. GDPR nu menționează IA în cuprinsul său, dar face trimiteri multiple către luarea automată a deciziilor, aspect ce implică automat AI, la art. 2 alin. (1) (GDPR se aplică prelucrării datelor care se face fie manual, fie automat), art. 4 (definițiile pen­tru prelucrare și crearea de profiluri), art. 13 alin. (2) (condițiile pentru decizii automate și profiling) și art. 15 alin. (1) (dreptul general al persoanei vizate).

Am abordat subiectul AI la nivel internațional și european, dar care este situația la nivel național? În România, la acest moment nu există legislație specifică AI. Există unele păreri^[25] că AI a fost reglementată în România încă din 2001, prin Legea nr. 677/2001, dar această lege precursoare GDPR a re­gle­mentat doar mijloace automate de prelucrare a datelor^[26], care au un sens apropiat, dar care nu înseamnă același lucru cu inteligența artificială. De ase­menea, considerând multiplele inițiative ale Uniunii Europene sus‑menționate, nu ne aștep­tăm la o lege română AI prea curând, ci va rămâne probabil o chestiune regle­mentată la nivel european^[27].

§4. Inteligența artificială în jurisprudență

Reglementarea drepturilor morale de autor se regăsește la nivel inter­na­țional, prin Convenția de la Berna în art. 6 bis, dar și la nivel na­țio­nal prin legi locale, inclusiv în România, prin Legea nr. 8/1996, art. 10 și urm. Deși Conven­ția menționează doar două drepturi morale (dreptul la paternitate și inte­gritatea operei), iar legea română cuprinde cinci (divulgare, paternitate, nu­me, integritate și retractare), esența acestor drepturi rămâne aceeași. Este vorba de drepturi strâns legate de autor, mai mult decât drepturile patrimo­niale de autor, o legătură profundă la care, conform legii române, nu se poate renunța sub niciun chip.

Dar fiindcă drepturile morale de autor au o legătură atât de profun­dă cu autorul, AI aduce provocări deosebite în privința lor. Așadar, cine va deține drep­turile morale în cazul operei create de o mașinărie? Va fi, oare, calcula­torul în sine? Ori persoanele fizice care l‑au creat? Sau, din contră, vor dispă­rea total drepturile morale când suntem în prezența inteligenței artificiale?

Această problemă nu a fost analizată de doctrină în mod corespun­zător, până la data prezentei lucrări. Pe de altă parte, latura patrimo­nială a drepturilor de autor a fost dezbătută, în privința potențialilor titulari de drepturi, inclusiv pe cale jurisprudențială. Deși instanțele române au avut puține cazuri de‑a lungul timpului pe drepturi morale, la nivel internațional regăsim mai multe decizii relevante.

În anul 2020, Curtea de Proprietate Intelectuală din Beijing, China, a jude­cat cauza Gao Yang v. Youku. În acest litigiu, trebuia decis dacă generatoarele IA sunt protejate prin drepturi de autor^[28]. Reclamantul a agățat o cameră video de un balon și a făcut fotografii din aer, selectând o parte din ele pentru editare. Curtea a decis că pozele rezultate sunt protejate prin drepturi de autor, fiindcă avem o intervenție umană în realizarea lor^[29]. Concluzia pe care o tragem este că sistemul drepturilor de autor nu va suferi modificări, până când nu vom ating acel moment la care roboții au un nivel de dezvoltare ce va exclude activitatea umană cu totul.

În anul 2019 a fost judecată altă cauză din China, Shenzhen Tencent v. Shanghai Yingxun^[30], în care a trebui să se decidă dacă un articol scris cu inteli­gența artificială este sau nu protejat prin legea drepturilor de autor. Articolul fusese scris de Shanghai Yingxun, pârâta din cauză, folosind instrumente AI ale societății Tencent, reclamanta. Mai mult, pârâta nu a cerut permisiunea reclamantei pentru a publica materialul în cauză. Curtea a decis în favoarea reclamantei, care urma să pri­mească o compensație corespunzătoare. Mo­tivul era că articolul nu a fost redactat integral cu inteligență artificială, în mod autonom, ci avea la bază și creativitatea umană^[31].

Așadar, instanțele din China apreciază că atât timp cât opera rezultă măcar parțial cu o contribuție umană, aceasta nu va fi considerată drept rezultat integral al muncii AI, fiind, astfel, în continuare protejată prin drepturi de autor. Pe de altă parte, instanțele americane au avut o viziune diametral opusă în cauze similare, privind inteligența artificială și au decis să nu protejeze lucră­rile rezultate cu contribuție AI.

În anul 2018, Oficiul pentru Drepturi de Autor din Statele Unite a primit o cerere de înregistrare pentru opera A Recent Entrance to Para­dise, având Creativity Machine menționat drept autor. Cererea de înre­gistrare a fost respinsă^[32], decizie confirmată de Consiliul de Revizuire din cadrul Oficiului în 2022^[33]. Această abordare a fost în concordanță și cu alte hotărâri din Statele Unite ale Curții Supreme, în cauze unde avem creații ce nu implică factorul uman^[34], dar și cu alte norme națio­nale și internaționale referitoare la drepturile de autor, care protejează strict lucrările create de oameni.

De pildă, Codul de proprietate intelectuală francez arată, în art. 112‑1, că este obiect al dreptului de autor o operă a minții, indife­rent de felul, forma de exprimare, meritul sau scopul ei. Această viziune este împărtășită și de legea română, în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 8/1996: o lucrare protejată poate avea autori doar persoane fizice, aspect confirmat și în literatura de specia­litate^[35]. Concluzia este, astfel, că opera creată de un robot nu poate fi obiect al protecției prin drept de autor. Dar asta nu înseamnă că viziunea legiuito­rilor nu se poate schimba în timp^[36], mai ales dacă ne gândim că la momentul în care legea a fost redactată, nici măcar nu se putea imagina că o mașinărie poate avea simț creator.

§5. Titularul dreptului de autor pentru creațiile inteligenței artifi­ciale

Așadar, cine va deține, totuși, drepturi de autor pentru creațiile AI? Vor fi oare IT‑iștii care au creat aplicația? Sau putem accepta că instru­mentele de inteligență artificială au drepturi proprii și pot face „reven­dicări” în domeniul proprietății intelectuale?

Deși legea nu ne oferă un răspuns clar la momentul actual, se pare că exist­ă un consens general în doctrină că drepturile asupra acestor tip de ope­re nu pot fi deținute de inteligența artificială în sine, adică de „robotul creator”. Legis­lațiile respectă principiul că doar mintea umană poate naște creații, așadar drepturile de autor sunt rezervate pentru ființele umane, nu progra­mele soft sau alte entități non‑umane. Astfel, dreptu­rile de autor nu pot aparține mașinăriilor, oricâtă inteligență ar mani­festa acestea.

Pe de altă parte, nu putem accepta nici că persoana din spatele pro­gra­­mului pentru calculator va fi titular al drepturilor de autor. Este ade­vărat, pro­gramatorii sunt ființe umane, deci măcar această condiție este îndeplinită, fiindcă ei au puterea de a fi autori ai operelor, dar aceste opere vor fi doar pro­gramele soft în sine, nu și rezultatele AI. În caz contrar, am ajunge în situa­ția ciudată în care numeroși programatori IT, fără nicio înclinație creativă propriu‑zisă, ar ajunge să fie considerați artiști digitali, poeți sau specialiști în content online doar fiindcă progra­mele lor au fost folosite de terți pentru a naște astfel de creații. Această abordare ar fi total contrară principiilor de bază ale dreptului de pro­prietate intelectuală.

Aceleași rațiuni le putem aplica și pentru ființele umane, utilizatorii pro­gra­melor de AI. Este adevărat, aceștia sunt oameni, nu mașinării, deci con­diția principală pentru coautorat este îndeplinită. Însă ei nu expri­mă creati­vitate în adevăratul sens al cuvântului, ci doar au plătit sau utilizat în mod gratuit un soft care a dat el însuși naștere la creații din domenii diverse, deci nici aceștia nu pot fi în mod legal apreciați drept autori ai operelor, dată fiind contribuția lor inexistentă pe plan creativ.

Așadar, singura soluție ar fi o variantă de compromis, care deja se regă­sește deja la programe AI precum ChatGPT: produsul AI se poate regăsi în format open source, gratuit pentru toți utilizatorii platformei respective. Sau se poate utiliza o aplicație plătită, precum generatorul de avatare Lensa, care realizează artă digitală, dar poate fi utilizat neli­mitat pe bază de abonament. 

Cu alte cuvinte, deși nu vom avea o lucrare în coautorat în modul clasic, vom accepta că opera rezultantă este formată din contribuția com­bi­nată a mașinăriei AI, programatorului din spatele său și utiliza­torul platformei, fie ea plătită sau nu. Iar posibila plată nu va fi un echi­valent pentru o operă la comandă sau o cesiune de drepturi de autor, fiindcă nu avem un titular clasic drept cedent. Dezavantajul acestei abordări este că nu vom putea nici să oferim o protecție efectivă acestor creații, așa cum au arătat și instanțele ame­ricane. Motivul este că deși avem rezultat o operă creativă, ne lipsește un creator cu drepturi depline asupra acesteia.

§6. Drepturile morale de autor pentru realizările inteli­genței artificiale

Cum stau lucrurile însă în privința drepturilor morale? Situația este chiar mai limpede, am putea spune, decât în materia copyrightului și a drepturilor patrimoniale.

Când vine vorba de drepturi morale, putem exclude din prima programul pentru calculator ca fiind titular al dreptului de autor. Nu am vedea posibilita­tea ca un robot să invoce dreptul de paternitate și retractare asupra unei lu­crări, în primul rând fiindcă acesta nu poate fi „atins” în mândria și dem­nita­tea lui, emoții specific umane, ce sunt în centrul drepturilor morale de autor. În al doilea rând, separat de senti­mentele specific umane, am arătat deja că un robot nu poate fi titular de drepturi patrimoniale de autor. Motivul princi­pal este că, nefiind o persoană fizică, aceste drepturi nu îi pot aparține în niciun fel, potrivit legii. Astfel, cu atât mai mult nu va putea deține drepturi morale pentru lucrarea în cauză, acestea fiind rezervate ființelor umane.

Așadar, cum vom proceda cu creatorul inteligenței artificiale, poate un inginer de soft să fie titular de drepturi morale când invenția sa creează, la rândul său, opere? În acest caz, ne vom referi la consensul general în legătură cu dreptul de autor și îl vom aplica mutatis mutandis în domeniul extrem de personal al drepturilor morale. Pe când un pro­gram pentru calculator este considerat o operă creativă, conform legii, atât în dreptul național, cât și în dreptul Uniunii Europene^[37], aceste prevederi nu se extind automat la operele „secundare” ale programului soft. Altfel spus, programatorul IT va fi autor doar pentru codul scris de el, consi­derând expertiza sa în domeniu și mintea creativă din spatele operei, însă specialistul IT nu devine automat și pictor^[38], sau după caz, scriitor^[39], în funcție de tipul de program pe care l‑a realizat.

Mai departe, când ne referim la persoana ce utilizează instrumentul AI pentru a realiza opere secundare, ea va fi chiar mai puțin eligibilă de a deține drepturi morale de autor. Aparent, această persoană are un anume grad de control în ce privește rezultatul muncii robotului. De pildă, poate obține un avatar pentru fața sa prin Lensa AI^[40], după un upload de selfie‑uri cu anume condiții de luminozitate și culoare. Sau poate cere de la ChatGPT^[41] să realizeze o poveste AI cu anume elemente create personal, iar computerul se va conforma, dar în niciun caz de aici utilizatorul nu devine autor al lucrării rezultate. Pe de altă parte, utiliza­torii dețin drepturi morale de autor doar dacă își creează singuri avata­rul în Photoshop sau își scriu propria poveste, cu mintea lor. În caz con­trar, ei doar folosesc un program AI, dar nu sunt creatori de operă în sensul legal. 

În literatura de specialitate s‑au exprimat și opinii^[42] potrivit cărora AI poate avea drepturi de proprietate intelectuală, fără a fi autor în sens legal. Nu putem însă fi de acord cu aceste opinii, fiindcă ar însemna combinarea a mai multe instituții juridice și depășirea limitelor legii, într‑o versiune care nu este plauzibilă momentan. Considerăm că este imperios dialogul cu privire la AI, atât în domeniul proprietății intelec­tuale, cât și în celelalte ra­muri ce ne ghidează viața^[43].

Așadar, singura variantă posibilă este să lăsăm momentan drepturile morale într‑un relativ vid legislativ, unde nicio persoană, cu atât mai puțin un robot, nu poate deține astfel de drepturi asupra muncii inteli­genței artificiale. Opera rezultată poate fi considerată open source, la care accesul este liber. Prin urmare, nu poate fi protejată prin drept de autor, fiindcă orice utilizator poate accesa programul și îl poate utiliza pentru creații noi.

Note de subsol

^[1] Pe lângă AI au apărut în ultima perioadă și tipuri noi de inteligență, mai exact AGI (artificial general intelligence) și GenAI (generative artificial intelli­gence). AGI ar urma să imite mai mult mintea umană, învățând ca un om și având o privire de ansamblu – de aici și denumirea de „generală”. Pe de altă parte, GenAI are ca obiectiv flexi­bilitatea și adaptabilitatea, pentru a realiza creații noi de la zero și fără a avea neapărat privirea de ansamblu oferită de AGI – de unde rezultă și numele de „gene­rativă”.

^[2] The first ultraintelligent machine is the last invention that man need ever make – https://www.ted.com/speakers/nick_bostrom#:~:text=Bostrom%20 was%20honored%20as%20one,that%20man%20need%20ever%20make.%22.

^[3] Pentru considerații privind brevetabilitatea lucrărilor AI, a se vedea R. Dumitraș­cu, Drepturi de proprietate intelectuală pentru dezvoltarea tehnolo­giilor cu inteli­gență artificială din perspectiva rezoluției Parlamentului European din 20 octombrie 2020, în R.R.D.P.I. nr. 3/2023, p. 71.

^[4] M.A. Hotca, Câteva considerații privind inteligența artificială, în R.R.D.P.I. nr. 3/2023, p. 32.

^[5] A se vedea https://pigcasso.org.

^[6] A se vedea https://elephantartonline.com/collections/suda.

^[7] Pentru o perspectivă privind AI și drepturile de autor a se vedea M. Stanciu, O imagine pixelată asupra încălcării drepturilor de autor în utilizarea inteligenței artificiale, în R.R.D.P.I. nr. 4/2023, p. 29‑40.

^[8] Realitatea Virtuală.

^[9] A se vedea https://www.clickatell.com/articles/customer‑relationship-management/amazon‑chatbots‑customer‑service/.

^[10] A se vedea https://www.cnbc.com/2022/12/07/lensa‑app‑turns‑selfies-into-avatars‑with‑artificial‑intelligence.html.

^[11] A se vedea https://chat.openai.com.

^[12] În S.U.A., un robot‑avocat dotat cu inteligență artificială va fi folosit pentru prima dată în instanță pentru a susține apărarea într‑un litigiu pornit de la o amendă. Deși nu ne așteptăm ca această tehnologie să fie folosită în instan­țele românești prea curând, trebuie remarcat faptul că o asemenea activitate reprezintă o utilizare a inteli­genței artificiale care se generalizează în felurite domenii: https://www.cbsnews.com/news/ai‑powered‑robot‑lawyer‑takes-its-first‑court‑case/.

^[13] A se vedea https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000381137.

^[14] A se vedea https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/HTML/?uri=CELEX:52021PC0206. 

^[15] Anexele completează unele articole ale regulamentelor în sine, https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:e0649735-a372-11eb-9585-01aa75ed71a1.0001.02/DOC_2&format=PDF.

^[16] A se vedea https://commission.europa.eu/publications/white-paper-artificial-intelligence-european-approach-excellence-and-trust_en.

^[17] Maniera în care sunt elaborate aceste dispoziții ne duce cu gândul la GDPR și, odată puse în aplicare, ne așteptăm să cauzeze controverse similare în ceea ce privește implementarea în legislația statelor membre.

^[18] Există, de asemenea, și o serie de acte mai vechi din domeniul IA, de exemplu, Raportul conținând recomandări adresate Comisiei în legătură cu nor­mele de drept civil din domeniul roboticii din 2017, https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-8-2017-0005_EN.pdf; în acest sens, a se vedea V. Roș, A. Livădariu, Dreptu­rile morale de autor în epoca inteligenței artificiale, în C.R. Romițan, V. Roș (coord.), Provocările dreptului de autor la 160 de ani de la prima lor reglementare legală în România, Ed. Hamangiu, București, 2022, p. 73. De asemenea, merită menționată și celebra cauză C.J.U.E. din 2009, Infopaq, unde Curtea a înclinat către excluderea computerelor din rândurile autorilor de lucrări, considerând că asemenea lucrări trebuie să fie efectiv rodul unei activități intelectuale efective prestată de autor; a se vedea D. Manolea, Drep­turile de autor în contextul utilizării Inteligenței Artificiale, https://www.universuljuridic.ro/drepturile-de-autor-in-contextul-utilizarii-inteligentei-artificiale/.

^[19] La momentul redactării prezentului material încă se așteaptă ca propu­nerile să fie adoptate la nivelul Parlamentului și Consiliului European; a se vedea https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_22_5807.

^[20] A se vedea https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:52022PC0496.

^[21] A se vedea https://single‑market‑economy.ec.europa.eu/document/ 3193da9a‑cecb‑44ad‑9a9c‑7b6b23220bcd_en.

^[22] A se vedea https://www.europarl.europa.eu/news/en/press-room/20230609IPR96212/meps‑ready‑to‑negotiate‑first‑ever‑rules‑for‑safe‑and‑transparent‑ai.

^[23] A se vedea https://www.euronews.com/my-europe/2024/03/13/lawmakers-approve-ai-act-with-overwhelming-majority.

^[24] A se vedea https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2020/641530/EPRS_STU(2020)641530_EN.pdf.

^[25] A se vedea articolul Știați că inteligența artificială este reglementată în România de 19 ani?, publicat online la adresa https://legalup.ro/inteligenta-artificiala‑romania.

^[26] A se vedea art. 2 alin. (1), art. 3 lit. b), art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 677/2001.

^[27] ELSA a emis un comunicat de presă în 2021, care conținea o scrisoare deschisă adresată Parlamentului României, oferind schița unei legi AI (https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2021/09/Comunicat-de-presa%CC%86-scrisoare-deschisa%CC%86-OL.pdf). Deși proiectul asocia­ției studențești este admirabil, îl vedem mai degrabă ca pe un act de implicare civică, decât o propunere legală efec­tivă (https://www.juridice.ro/wp-content/ uploads/2021/09/PROPUNERE-LEGISLATIVA‑Romanti‑Ada.pdf).

^[28] Litigiul a fost abordat de OMPI într‑un raport: https://www.wipo.int/export/sites/www/about-ip/en/artificial_intelligence/conversation_ip_ai/pdf/ms_china_1_en.pdf.

^[29] Extras din decizie: „Chiar dacă factorul IA este implicat, atât timp cât factorii intervenției umane nu sunt complet excluși, atunci esența problemelor juridice nu se va schimba fundamental. Până în momentul în care tehnologia va evolua atât de mult încât mașinăriile și sistemele, inclusiv IA, vor putea funcțio­na independent, libere de orice intervenție umană, nu este necesară modifi­carea sistemului juridic existent în materia drepturilor de autor”.

^[30] A se vedea https://www.wipo.int/export/sites/www/about-ip/en/arti ficial_intelligence/conversation_ip_ai/pdf/ms_china_1_en.pdf.

^[31] Concluzia OMPI pentru cele două cauze din China a fost că: „IA nu se află la un nivel de dezvoltare suficient de înaintat încât să excludă orice fel de implicare a facto­rului uman. Astfel, încă este cu putință să se adapteze cadrului legal actual din materia drepturilor de autor la nevoile de protecție a acestora pentru produsele generate de IA. În ceea ce privește protecția oferită de drep­turile de autor acelor produse care au fost generate de IA fără nicio intervenție umană (…) este încă prea devreme pentru a se putea trage concluzii”.

^[32] A se vedea https://www.taylorwessing.com/en/insights-and-events/insights/2022/06/flash-ip.

^[33] „Thaler trebuie să prezinte probe din care să reiasă că lucrarea are drept autor o persoană sau să fie suficient de convingător încât să determine Consiliul să se abată de la un secol de jurisprudență sedimentată în materia drepturilor de autor. Nu a reușit să facă niciuna din cele două” – https://www.copyright.gov/rulings-filings/review-board/docs/a-recent-entrance-to-paradise.pdf.

^[34] Deciziile citate de Oficiul pentru Drepturi de Autor din S.U.A. nu au impli­cat instru­mente IA. Au fost menționate, totuși, cauzele Naruto v. Slater, unde nu s‑a acordat protecție prin drepturi de autor pentru o fotografie realizată de o maimuță, și Kelley v. Chicago Park Dist.,situație unde nu a intrat sub incidența drepturilor de autor maniera de amenajare a unei grădini realizate de ele­mentele naturii, nu de o per­soană.

^[35] A se vedea V. Roș, Dreptul proprietății intelectuale…, op. cit., p. 160.

^[36] Unele țări au susținut chiar dezbateri publice în domeniul drepturilor de autor și IA, cel mai recent exemplu venind din partea Oficiului pentru Proprie­tate Intelec­tuală din Marea Britanie. Pe scurt, s‑a considerat că sistemul legis­lativ din Marea Britanie nu trebuie să schimbe în vreun fel sau să înlăture protecția oferită de drep­turile de autor pentru lucrările generate automat de un computer, fără intervenție umană și nici domeniul brevetelor de invenție nu trebuie modificat spre a putea im­pune protecție juridică invențiilor realizate prin intermediul IA – https://www.gov.uk/government/consultations/artificial-intelligence-and-ip-copyright-and-patents.

^[37] A se vedea Directiva 2009/24/EC privind protecția juridică a programelor pentru calculator.

^[38] Precum în cazul Midjourney, platforma care creează artă digitală, https://www.midjourney.com. 

^[39] Precum în cazul Jasper AI, platforma care poate crea articole pentru bloguri, https://www.jasper.ai.

^[40] A se vedea https://prisma-ai.com/lensa.

^[41] A se vedea https://openai.com/blog/chatgpt/.

^[42] A se vedea E.G. Olteanu, Inteligența artificială, ultima frontieră pentru dreptul de autor, în C.R. Romițan, V. Roș (coord.), op. cit., p. 129.

^[43] M. Stanciu, S. Niculescu, ADN‑ul creației inteligenței artificiale. Dreptul de autor asupra artei generative, în R.R.D.P.I. nr. 2/2022, p. 55.